***

 Poezie nerecomandată celor care lăcrimează ușor!

_________________________________________________

TRENUL FĂRĂ GARĂ

Pentru cineva care și-a pierdul lăstarul

Câte lacrimi pot să-ncapă într-o clipă tare tristă?

Dacă le-ai strânge pe toate, ți-ar ajunge o batistă?

Nu e bine a le strânge! Dă-le drumul să alerge.

Mâna razelor de soare, le usucă sau le șterge!

Lacrimile n-au putere sufletul să ți-l descuie!

Plânge-le, surd sau în hohot, dar să nu le faci statuie!

Dă-le drumul să alerge, șterge-ți ochii cu prosopul!

Nici un infinit de lacrimi nu te-ajută să treci hopul!

Suma lacrimilor plânse, orișicât ar fi de vie,

Nici nu știi cât l-ntristează pe cel dus în veșnicie!

Chiar de ți-ai pierdut un mugur fii copac pân la apusuri!

Trenul veșniciei are doar bilete pentru dusuri!

Dumnezeu, El hotărăște cât de lungă-i ața vieții!

Unii pleacă mai devreme, alții-n toiul bătrâneții!

Mai târziu sau mai devreme, toți luăm trenul fără gară!

Lacrimile-ndelungate, se transformă în povară!

Constantin Mosor, 08 august 2024, BlidarI