***

 ~EU, NEABĂTUTUL~

   Marin Sorescu 

Nu vreau să mai întâmpin nimic,

Nu mai cinstesc,

Nu mai sărbătoresc,

Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece

de la, cei

Doi și jumătate de la cei douăzeci...

Nu mă mai mobilizează cele nouă și jumătate,

opt, șapte luni

Până la...

Nu vibrez la magistrale

De când mă trezesc dimineața și până seara tărziu

(Căci am într-adevăr cu totul alte griji

și probleme)

Nu înfierez

Nu aplaud, nu scandez (uitați-vă la buzele mele lipite)

Nu mă iau la întrecere.

Mă lasă rece graficul recoltelor bogate

De la “Însămânțările sunt în toi”, până

La “Mai sunt două zile până la încheierea secerișului”

Și până la “Totul pentru export”.

Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate

Nu mă angajez ferm,

Știu ce înseamnă actuala etapă și fără să mi se urle

În ureche,

Știu încotro ne îndreptăm cu pași repezi,

Îmi dau seama unde am ajuns,

Cunosc bine sacrificiile,

Un singur gând, un singur țel, o singură voință

Mi se pare prea puțin pentru o singură viață!

Sunt hăt departe de deplina satisfacție, profunda

recunoștință...

Cunosc grija permanentă și tocmai asta mă îngrijorează profund...

Nu acționez neabătut...

Intuiesc bine că vreți să mergeți și mai departe,

Nu contați pe mine!

Nu mi-am propus ca obiectiv strategic

Edificarea. Nu contați pe mine!

Țelurile sunt prea mărețe,

Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă,

Ce însemn eu pentru voi?

Eu nu su nt decât poporul român –

Nu contați pe mine!