duminică, 29 septembrie 2019

Diverse

Unchiul meu Damian era în stare bună de sănătate până când soția lui, mătușa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verișoara mea Tota, i-a zis:
- Damian, împlinești 65 de ani, e timpul sa-ti faci un control medical.
- Dar de ce? Mă simt foarte bine!
- Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, când încă ești înputere, i-a replicat mătușa mea.
Asa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic.
Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-și facă toate examinările și analizele.
Două săptămâni mai târziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite.
Apoi i-a scris o rețetă:
Atorvastatina comprimate, pentru colesterol, Losartan, de inima si hipertensiune,
Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat, Polivitamine, pentru a crește imunitatea,
Norvastatina, pentru tensiune arteriala, Desloratadina, pentru alergie.
Cum medicamentele erau numeroase trebuia protejat stomacul și i-a dat Omeprazol și Diuretic pentru edem.
Unchiul Damian s-a dus la farmacie și a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie.
Totodata, nemaiaducându-și aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele pentru stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor.
I s-a făcut așadar o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile.
Se simțea un pic tensionat și cumva deprimat, așa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru dormit.
Unchiul meu, în loc sa se simtă mai bine, se simțea tot mai rău.
Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie și n-a mai putut ieși din casă deoarece nu trecea nici măcar o clipă din zi fără ca să nu ia câte o pilulă.
Un necaz veni apoi peste unchiul Damian, câteva zile mai târziu, când a făcut gripă, iar mătușa mea i-a făcut patul ca de obicei dar, de aceasta dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat și doctorul.
Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua și noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol și a adăugat un antibiotic, Amoxiciclină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile.
Pentru o ciupercă și herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax.
Colac peste pupăză unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua și a aflat care sunt contraindicațiile atenționările, punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare și interacțiunile medicale.
Ceea ce citea era îngrozitor!
Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai sa faci aritmie ventriculară, sângerări anormale, puseuri de greață, hipertensiune, insuficiență renală, paralizie, crampe, modificări psihice și o mulțime de alte lucruri oribile.
Speriat de moarte, a chemat doctorul care l-a văzut și i-a spus să nu-și facă griji.
- Liniștește-te, Dom' Damian, nu te agita, i-a spus doctorul, în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril cu un antidepresiv, Sertralina 100 mg. Și cum îl dureau încheieturile i-a dat Diclofenac.
Ca urmare, de fiecare dată unchiul meu, apelând la farmacie, umbla și la pensie.
Se simțea din ce in ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase.
A venit și vremea când sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămânea nici un moment din zi în care să nu ia pastile și nu mai avea pic de somn în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise.
A ajuns atât de rău că într-o zi, dând curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri.
La înmormântare au fost toți dar cel care a plâns cel mai tare a fost farmacistul.
Chiar și astăzi, mătușa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă nu-l trimitea în mod sigur ar fi murit mai devreme.
Acest e-mail este dedicat tuturor prietenilor mei, pacienti sau pacienți viitori...!
Probabil, dacă unchiul Damian nu ar fi luat nimic și ar fi mâncat de toate, cu masura si la nevoie "antibiotic" de pruna cu slană, ceapa sau usturoi "stinsă" cu un pahar de vin roșu și ar fi mers pe jos șase mii de pași pe zi ar fi fost încă în viață și ar fi petrecut de minune.
Transmiteți acest e-mail tuturor prietenilor, ca să nu patesca precum unchiul Damian.

sâmbătă, 21 septembrie 2019

Astenie de toamnă – guest post Cristina Gherghel

Astenie de toamnă – guest post Cristina Gherghel

Toamna… unicul anotimp în care invităm melancolia în inimile noastre și o așteptăm cu brațele deschise.
Și melancolia nu pretinde invitație specială, nu se fofilează, nu zăbovește, ci vine instant, că atât aștepta. În celelalte anotimpuri, mai toți ne temem și fugim de ea, dar toamna… toamna ne așezăm la masă cu melancolia – oaspete de seamă – o servim cu ceai și biscuiți și-apoi ne punem la taclale, amintindu-ne de anii trecuți și de ce-am ratat sau am dat cu piciorul în viață. După ce am vărsat lacrimi amare, ne ridicăm de la masă și ne așezăm pe fotolii, lângă fereastră ca să admirăm natura îmbrăcată-n într-o rochie colorată-n diferite tonuri de ruginiu. Urmărim fascinați cum frunzele, obosite de cât de mult timp s-au ținut strâns de ramuri prin vremuri tulburi, se dezlipesc și cad la pământ, după ce au valsat prin văzduh, purtate de brațele vântului ud și mohorât. Ele acoperă pământul ca o mantie, ca să-l apere de temperaturile ce scad cu repeziciune. Și fac asta cu iubire și fără regrete, căci asta-i menirea lor: primăvara să țină de urât copacului ce le poartă, vara să încânte ochiul omului și toamna să țină căldură pământului din care s-au născut.
Din când în când ne ridicăm de pe fotoliu și îmbrățișăm melancolia, atât de mult suferim, căci toamna se numără bobocii. Și-atât de mult am vrea să ne întoarcem în vară și primăvară, să mai trăim odată situații și întâmplări, ca să putem acționa diferit. Și regretăm, și-am da orice să putem schimba trecutul…
De ce oare nu putem avea pace, așa cum au frunzele când cad la pământ, după ce și-au făcut datoria?
Dar cine a întrebat vreodată frunzele ce și cum se simt? Cine înțelege limbajul lor? Facem supoziții, ne imaginăm ce gândesc ele, nu știm cu certitudine. Cum nu știm ce-i în capul celor din jur… și, câteodată, nu știm nici ce-i în capul nostru.
Au frunzele, oare, suflet? Căci de simțit, simt. De necrezut, așa-i? Plantele n-au simțuri, spunem noi. Dar, așa cum am zis mai înainte, de unde știm noi că au sau nu au suflet? Ele nu vorbesc… cel puțin, nu vorbesc limba noastră. Dar s-au făcut multe experimente în care unele plante au fost supuse la insulte și ură, în timp ce altele au fost supuse la iubire și complimente. Rezultatul a fost uimitor: cele supuse la torturi și abuzuri emoționale s-au ramolit, pe când celelalte au crescut mari și vânjoase. Iată cum știm sigur că și plantele simt și reacționează în consecință.
Și apropo de experimente, s-au făcut multe și cu apa. Un pahar de apă a fost pus într-o cameră în care suna muzică clasică, altul într-o cameră unda suna muzică de tipul celor de la „The Prodigy ”, adică niște cântece zgomotoase cu versuri negative, pline de mânie, incitare la violență etc. „I am the firestarter”, și mie-mi plăcea acest cântec. La fel ca și în cazul plantelor, și apa a reacționat în consecință. Când a fost examinată la microscop, apa din paharul supus la muzică clasică avea steluțe perfect delimitate – de tipul fulgilor de nea – cealaltă avea o învălmășeală de… linii cătrănite, otrăvite parcă. Și dacă apa este afectată de muzică, oare noi, oamenii, nu suntem și mai și? Că noi, se știe sigur, avem creier și simțim de la naștere. Dar despre asta scriu în cartea de dezvoltare personală: „Ce ești azi, ai decis ieri”.
Toamna… anotimpul schimbărilor, perioada în care ne pregătim sufletește și trupește să intrăm pe iarnă. Facem conserve, punem murături, cumpărăm lemne, pregătim săniuțele… Și plângem, plângem cu bucurie, alergând prin ploaie desculț și cu părul în vânt. Că, toamna, ne este permis să ne simțim triști. Nu ne pasă de ce spun ceilalți… căci ceilalți simt ce simțim noi și nici măcar nu ne văd, că au ochii care dansează în lacrimi. Și stăm în pat zile-ntregi, strânși covrig, cu jurnalul sub pernă… pozele din album și scrisorile împrăștiate prin casă, smiorcăind și sorbind din ceaiuri de ierburi prescrise de homeopați la modă. Oare nu-s mai bune leacurile de la bunica?
Nu știu dacă și țăranii, care au de cules, își permit să stea cu melancolia la masă, căci vremea nu așteaptă. Iarna bate la ușă și beciul, podul și cămara-s goale. Adică știu, știu chiar prea bine că ăștia care avem pământ trebuie să-l lucrăm până îngheață, numai după bem nectarul…
Și-am scris doar în figuri de stil, figuri pe care n-aș putea să le definesc.
Eu, toamna aceasta, n-am cum să-mprăștii pozele prin casă. Încă n-am terminat de aranjat și vine iarna… Dacă nu fac eu, atunci cine? În plus, nu am prea multe poze iar scrisorile le-am ars. Intenționat.
Și-oricum, mie, toamna nu mi-a plăcut niciodată. Dacă vrei să știi de ce, citește „14 nuanțe de roșu”. Fiecare carte vândută mă ajută să mai fac câte ceva la casa mamei.
Cum am anunțat și-n materialul de săptămâna trecută, pregătesc un concurs cu premii în cărți, dar nu numai, la care ești invitat să participi și tu. Gratuit.
Mai multe detalii (după ce termin de cules) pe bloguri și rețele sociale:
Iar dacă vrei să tratezi astenia de toamnă cu leacuri de la bunica, hai pe rețete pentru trup și suflet (apasă aici).
P.S. Fotografia este făcută în mansardă, special pentru a fi publicată în Ziarul de Roman. Cine mă urmărește știe la ce mă refer.

CRISTINA GHERGHEL

joi, 19 septembrie 2019

Premiile SuperBlog 2019 vă așteaptă

Salutare, superbloggeri! După cum știți, pe 1 octombrie va bate gongul de început pentru competiția toamnei, SuperBlog 2019. V-ați pregătit tastatura, creativitatea, stocul de cafea? Abia așteptăm să vă citim creațiile! 🙂
Până atunci însă, dacă aveți nevoie de o motivație în plus, vă prezentăm lista (deocamdată parțială) cu premiile pregătite de sponsorii acestei ediții. Bineînțeles, cu cât participați la mai multe probe, cu atât mai multe premii puteți câștiga – atât cele rezervate pentru primii clasați la fiecare probă, cât și pe cele suplimentare, dedicate finaliștilor (adică celor care participă la toate probele și obțin astfel un punctaj mai ridicat). Să aveți inspirație, energie și succes!​
Sponsor Premii
AIA Proiect:
2 premii x 100 euro
Answear.ro:
12 vouchere de cumpărături pe answear.ro, în valoare totală de 3300 lei
AutoGedal:
  • Premiul I: 800 lei
  • Premiul II: 300 lei

AZ-Turism:
  • Premiul I – aparat foto mirrorless
  • Premiul II – tableta Android
  • Premiul III – mediu de stocare a datelor SSD extern
Carte cu personalitate:
  • Premiul I: 1000 lei
  • Premiul II: 600 lei
  • Premiul III: 400 lei
Christian Tour:
colop-romania

Colop:
  • Premiul I: 1 E-Mark (în valoare de 1700 lei)
  • Premiul II: 1 voucher Emag în valoare de 700 lei
  • Premiul III: 1 pix Heri cu amprentă, 1 geantă laptop Colop, 1 tricou Colop, 1 agendă Colop
Democracy Mania:
  • Premiul I – 1000 lei
  • Premiul II – 500 lei
  • Premiul III – 300 lei
  • Mențiune – un creion cu radieră
Enermed Impex SRL (Avizez.ro):
Un premiu pentru primul clasat la probă: 600 lei cash
Experimenteaza.ro:
Farmacia La Preț Mic:
8 premii constând în coșuri cu produse de utilizare zilnică, fiecare coș având o valoare de 150 de lei
Farmec
  • 5 vouchere de cumpărături în valoare de 300 lei fiecare, valabile în magazinele Gerovital și Farmec
  • Premii pentru toți finaliștii competiției
Honda Trading Romania:
  • 6 premii cash în valoare totală de 6000 lei, respectiv 2 probe x 3 premii, după cum urmează:
  • Premiul I – 1500 lei
  • Premiul II – 1000 lei
  • Premiul III – 500 lei
magNET.ro:
  • 3 vouchere de cumpărături pe magNET.ro, în valoare totală de 600 lei, după cum urmează:
  • Premiul I – voucher de 300 lei
  • Premiul II – voucher de 200 lei
  • Premiul III – voucher de 100 lei
Royal Boutique Hotel*** Poiana Brașov
  • 2 premii, fiecare constând în câte un sejur de 3 nopți, într-o cameră dublă superioară, cu mic dejun inclus
  • Găzduirea Galei SuperBlog 2019 și a concurenților, în week-end-ul 14-15 decembrie a.c.
Sano Romania
  • Pachete cu produse SANO pentru finaliști
  • Surprize SANO pentru toți participanții
Spacer:
36 de premii, după cum urmează:
  • 1 x SCAUN GAMING SPACER imitație piele, black & green, brațe ajustabile, greutate max. 120kg, dimensiuni 69.5*77.5*126~132cm “SP-GC-GR168″/45505852
  • 5 x RUCSAC SPACER notebook 15.6″, poliester, 2 compartimente, buzunar interior tabletă, 3 buzunare frontale, orificiu acces căști, orificiu acces încărcător, light grey, “SPB-SMART”
  • 10 x ALIMENTATOR AUTO SPACER, 4 x USB 2.0, cablu prelungitor pentru bricheta auto, black, “SPCH-011A”
  • 20 x PAD SPACER gaming, 900 x 300 x 3 mm, material: spumă din cauciuc natural + țesătură “SP-PAD-GAME-B”/45506081
TravelKit:
Vouchere de cumpărături valabile pe travelkit.ro, după cum urmează:
  • Premiul I: voucher de 600 lei
  • Premiul II: voucher de 300 lei
  • Premiul III: voucher de 150 lei
  • Premiu garantat pentru toți bloggerii participanți la probă, care vor respecta tema și cerințele tehnice: câte un adaptor de călătorie universal “Ultra Traveller”, în valoare de 69 lei
Venda Jewelry:
Premii în valoare totală de 1000 lei:
  • Premiul I – voucher 500 lei
  • Premiul II – voucher 300 lei
  • Premiul III – voucher 200 lei
Vindem-Ieftin.ro
  • 8 premii cash, în valoare totală de 2200 lei, după cum urmează:
  • Premiul I – 500 lei
  • Premiul II – 400 lei
  • Premiul III – 300 lei
  • Mențiuni: 5 x 200 lei
logo swissplan SwissPlan.biz, organizatorul competiției: Premii cash pentru ocupanții podiumului:
  • Premiul I – 3000 lei + trofeul SuperBlog 2019
  • Premiul II – 2000 lei
  • Premiul III – 1000 lei
De asemenea, toți finaliștii vor primi diplome de participare.
Dacă nu v-ați înscris încă în competiție, vă invităm să vă alăturați comunității noastre! Citiți regulamentul, anunțați-vă cititorii, pe blog, că participați la SuperBlog 2019 și completați formularul de înscriere. Iată aici cu ce alți bloggeri veți concura. Vă așteptăm! 🙂

miercuri, 18 septembrie 2019

No comment!!! (II)

Astăzi ajung acasă ceva mai repede. Numai bine căci realizez că am o sarcină de serviciu, minoră dealtfel, dar pe care nu o pot rezolva la cabinet. Am spus de o sarcină minoră: un raport săptămânal pe care trebuie să îl trimit pe mail spre șefa directă care ne coordonează activitatea. Este o problemă care se rezolva în câteva minute, fiind doar câteva rânduri de scris. Iar trimiterea pe mail este instantanee. Numai că trebuie trimisă „contra-cronometru”, până la ora 13. Și necesită un calculator conectat la internet, ceea ce nu există în dotarea cabinetului. Iar trimiterea datelor de pe smartphone, până nu de mult, consuma datele incluse în abonament, ducând la costuri inutil de mari. Ca atare este mult mai comod pentru ochii, degetele si situația mea financiară să trimit raportul de pe calculatorul MEU DE ACASĂ...
Abia mă fac cât de cât lejeră și dau să deschid calculatorul. Inițial aveam în minte să îmi verific mesajele de pe mail. Încă nu realizam că trebuie să și trimit informațiile cu pricina. Deodată, din direcția telefonului, se aude un clinchet. Specific pentru notificarea primirii unui mesaj. Zic să văd cine mă abordează. Era una dintre asistente: „Când plecați de la L.(asistenta de la cabinetul unde fusesem azi) aduceți-mi și mie doua fișe (de consultații pentru copii)”
„Sunt deja acasă. ”... „Așa devreme?” zice ea... „Acum am sosit”, Apoi iritată de la situația conflictuală despre care am povestit deja continui: „Văd că indirect îmi urmărești mișcările.”
A răspuns printr-un mesaj pur și simplu interpretabil: „Nu eu... Aveți grijă că sunteți în vizorul șefei și plus de asta trebuie să vă respectați programul de lucru. Aveți grijă să nu pățiși ca și C. G. ...”
Paranteză... În urmă cu ceva timp, unui coleg asistent i s-a desfăcut contractul de muncă. Pe motiv că lipsea mult timp de la serviciu. Numai că nu încape comparația; doar un dobitoc idiot m-ar compara pe mine cu el. În cazul lui trebuie ținut cont că de ceva timp încoace, timp însemnând ani buni, omul este alcoolic și dependent de jocuri de noroc. Boală sadea, de care însă eu nu sufăr. Boală care îl ține departe de multe ori de prezența șa program cu orele și chiar cu zilele atunci când pierde controlul. Ceea ce nu suportă comparație vis-a-vis de programul infect și infernal al unui medic școlar care trebuie să se împartă între 9 unități de învățământ, situate în locații destul de depărtate una de alta, pe o rază de câțiva kilometri, timp de 5 zile pe săptămână, 7 ore pe zi, că doar atâta este plătit. Ca să nu mai vorbim că obligațiile sale de serviciu nu sunt legate doar de incinta/incintele școlilor respective... Medicul trebuie să aibă grijă să își vizeze anual autorizația de practică, ceea ce înseamnă că trebuie să facă un control medical specific, să încheie o asigurare de malpraxis și să se documenteze pe linie profesională. Ori tocmai aceste activități constante de-a lungul anilor nu pot fi făcute în incinta cabinetului/cabinetelor proprii. Iar dacă se mai adaugă și alte activități pentru care nu este dotarea specifică în cabinet, trebuie să plece și să găsească un loc cu dotarea necesară.
Închei paranteza respectivă... Ce să înțeleg din mesajul acesta scris? Amenințare sau sfat binevoitor? Cum sunt convinsă că șefa nu are ea timp să mă urmărească personal cum stau la program zi de zi, oră de oră, dacă este să aibă ambiția să mă urmărească, o poate face folosindu-se de anumiți informatori. Așa că am trecut la atac, neștiind dacă mesajul este sfat binevoitor sau amenințare.
„Ești cumva „săgeata” șefei? Omul ei de informare?
Din câte știu, medicul face programul asistenților și nu invers”
„Dacă spuneai de dimineață, îți aduceam două fișe,cu cea mai mare plăcere.”
„Și în plus dacă sunt curierul pentru voi o fac fără amenințări și aluzii”
Răspunsul ei a venit pe același ton aparent ambiguu...
„E treaba d-voastră... O să răspundeți personal”
Cum pusese iar paie pe foc, am continuat și eu...
„Evident că răspund personal, doamna polițistă!!!”
Ca un copil îmbufnat care odată supărat își ia jucăriile și pleacă, răspunde:
„Nu mai am nevoie de nimic de la d-voastră... Mă descurc singură...”
Pusă de acum pe harță, am lansat încă vreo câteva mesaje:
„De acum încep să descopăr „pârâcioșii clasei”. Unul ai putea fi tu. Al doilea ar putea fi S.... În plus se pare că îți ameninți șeful pe plan medical. Și nu uita că eu sunt totuși medic iar voi asistenți”
„S. este iarăși acolo? Mă gândeam dacă îți suflă el ce să scrii sau este din capul tău...”
„Să nu-mi spui că S. era la program la cabinetul din liceu când a trecut pe la tine...”
 La care a urmat un nou mesaj interpretabil din partea ei:
„Faceți cum vreți dar să nu regretați mai târziu!!!”
Am pus punct discuției cu un mesaj sec:
„Nu regret nimic!!!”
Au mai urmat câteva mesaje fără relevanță, pe același ton. Și gata...
Acum să tragem câteva concluzii...
1. Medicina în general și medicina școlară în particular sunt într-o mare criză legată de lipsa de personal. Eu una sunt singurul medic școlar din oraș. Și asta nu de azi de ieri ci de ani buni. Situația este extrem de stresantă în condițiile în care nu am cu cine schimba o părere pe plan profesional. Și cu atât mai greu este să obțin informațiile necesare în domeniul medical, neavându-le la îndemână. Căci oare cine aduce cărți și reviste medicale într-un oraș cu atât de puțini medici dispuși să le cumpere?
2. Având deja un medic școlar dispus să lucreze de unul singur într-un oraș mic de provincie pentru tot timpul rămas până iese la pensie, adică încă un deceniu și ceva de acum înainte, în condițiile în care oricând poate claca din cauza epuizării, de ce să-i faci zile fripte ținându-l in permanentă tensiune, solicitându-l peste puterile lui uneori, jignindu-l și umilindu-l ori de câte ori se ivește ocazia, ba chiar căutând mai mereu nod în papură? Asta în condițiile în care nici măcar nu-i oferi dotările necesare unei activități profesionale decente...
3. Dacă ții neapărat să îi cauți nod în papură, să îl urmărești până la exasperare, să îl tracasezi, să îl jignești, să îl umilești, să îl ții sub tensiune până în pragul nebuniei, de ce nu ai curajul și decența să te lupți cu el de unul singur și încerci să „scoți castanele din foc cu mâna altuia”, folosindu-te de alții să îți facă treburile murdare?
4. Pornind de la schimbul de mesaje redat mai sus... Stimabililor... Încercați să nu vă tăvăliți și voi în noroiul pregătit de alții pentru a-l împroșca înspre cei pe care vor să-i murdărească. Și mai ales controlați-vă limbajul și modul de exprimare. S-ar putea ca vorbele voastre, chiar dacă sunt rostite cu bune intenții, să fie interpretate altfel și luate ca atare. Și asta cu atât mai mult cu cât nici nu sunteți atenți în ce context le rostiți și mai ales în preajma căror oameni le rostiți. Nu oricine le aude le interpretează așa cum ați vrut să le spuneți și mai ales le poate folosi in defavoarea voastră.

sâmbătă, 14 septembrie 2019

No comment!!! (I)

În urmă cu vreo trei ani și ceva scriam pe alt blog următoarea postare:
Inainte de alegerile locale, in plina campanie electorala, postam urmatoarea preluare de pe Facebook:

LAURENŢIU LEOREANU A CĂLCAT PE CADAVRE PENTRU A AJUNGE POLITICIAN SI APOI PRIMAR
<<<<<<<<<<<<<<DISTRUBUIE >>>>>>>>>>>>>
Dan Laurențiu Leoreanu (n. 5 august 1965, Roman) este un polician român, de profesie profesor de matematică, primar al municipiului Roman. A început politica la PSD unde a primit un loc călduţ la Colegiul Miron Costin apoi din cauza băuturii, un accident în zona centrală cu "maşina lui Ceauşescu" îl aduce în dizgraţia şefilor PSD.Cochetează pe ascuns cu Stolojan pentru a prelua în 2007 frâiele PLD Roman atrăgând cu el pe Oana Bulai, Aldo Pellegrinii (cumătru), Bogdan Corcodel (îi cără geanta).La centru în scurt timp PD şi PLD fuzionează iar la Roman Leoreanu se milogeşte de Pinalty să îl pună şef peste noul PDL Roman.Îl înlătură pe adevăratul lider de atunci Danaila - fost subprefect şi ajunge în scurt timp, săgeata lui Pinalty la Roman. Faptul că fostul PD era majoritar format din profesori romaşcani le-a fost greu să accepte un lider impus dar timpul l-a avantajat pe Leoreanu. Nu performeaza în fata USL -ului în 2012 , candidează din partea APEL la locale şi îi păcăleşte încă odată pe romaşcani, neavând vreun candidat puternic având şi presa locală în totalitate alături.La parlamentare o susţine pe Elena Udrea din partea ARD care pleaca in parlament de pe locul doi dupa ce o batuse clar USL-UL in fieful Leorean ,pentru că mai apoi împreună să treacă la Miscarea Populară până cand Elena ajunge la puşcărie. Leoreanu morcovit denunţa tot la DNA şi trece la PNL unde îl linseaza pe Cazan care era proaspăt ales copreşedinte PDL impunând la centru că vine in PNL doar dacă este lider local şi angajamentul ca va susţine PNL în toate comunele din Neamţ precum şi pe deputatul ieşean Mugur Cozmanciuc la funcţia de Preşedinte Consiliu Judeţean Neamţ.
Marturisesc ca ceea ce scrie aici nu-mi apartine si, vorba aceea :"Minciuna cumpar, minciuna vand!". Si totusi ceva din zona intuitiei feminine imi spune ca ceva-ceva tot este adevarat. Dar voi reveni la ideea asta.
 Nu a trecut mult timp, poate cateva ore, si cineva a umblat la "sentiment", cum ca nu ar fi frumos sa spun asemenea gogomanii si neadevaruri despre o persoana care a lucrat multi ani cu mama in invatamant, drept urmare, ca o dovada de prea mult bun simt din partea mea am sters postarea distribuita in retea.
Vine ziua alegerilor. Nu se incheie votarea si apare in aceeasi retea de socializare urmatoarea stire dintr-o publicatie locala:

Marea familie romașcană se pregătește pentru încă patru ani de întuneric cu Leoreanu

În calitate de administrator a mai multor publicații din Neamț, Bacău și Harghita, am căderea să pot face comparații între modurile în care sunt conduse comunitățile de către primari și mai ales pot să îmi exprim o opinie avizată despre cum încearcă unii primari să își prostească alegătorii.
De departe, în topul meu cu primari care păcălesc eficient comunitatea, este Laurențiu Leoreanu, primarul municipiului Roman. Cu o presă aproape în genunchi, acest oraș este ținut în frâu de un primar care știe foarte bine tabla înmulțirii, adică împarte la cine trebuie și are cunoștințe avansate de mecanică, adică unge pe cine trebuie.
Deși nu prea ai unde să te distrezi, unde să mergi la un teatru sau la un eveniment cultural serios, unde să te plimbi în siguranță măcar cu o bicicletă, electoratul zice că e frumos cu actualul primar. Deși prețurile la utilități sunt ucigătoare, locurile de muncă plătite execrabil și resursele orașului manipulate de un grup restrâns de interese, electoratul zice că primarul face bine ce face. Deși nu se mai ridică niciun un lider, nicio somitate, nici măcar un mare talent și societatea este total plafonată, electoratul romașcan zice că e bine.
Ce a făcut acest primar cu media locală și nivelul la care a ridicat cultul personalității este ceva de studiat și de speriat în același timp. Mă uit la ce se întâmplă în Roman și fără nicio intenție de a jigni romașcani constat ca acest oraș a ajuns ca o comună de munte din Harghita, unde nimeni nu știe românește și nu poate urmări ce se întâmplă în restul țării iar faptul că le curge apa la robinet este o realizare atât de mare încât primarul de acolo rămâne primar pe viață.
Fără nicio discuție Leoreanu va rămâne primar încă un mandat deoarece romașcanii parcă au intrat cu totul în întuneric și se bucură de realizările absolut penibile ale acestui edil în comparație cu alții care au trecut pe la conducerea orașului.
Pentru a aprinde puțin lumina pentru romașcani le amintim că ultima administrație comunista a orașului a raportat în ultimul mandat, înainte de a veni revoluția, că au creat 3.000 locuri de muncă și au construit pentru noii angajați câteva zeci de blocuri. Tot ultima primărie comunistă din ’89 se laudă la Roman cu ZERO șomeri și exporturi lunare de câteva milioane de dolari.
Nu pot înțelege nici în ruptul capului cum un oraș poate vota un primar care a dovedit că nu poate să facă nici măcar 5% din ce făcea un primar în aceeași localitate acum 30 de ani, dar dacă romașcanii aleg să mai stea pe întuneric încă patru ani … e alegerea lor.
În final nu pot să remarc că din zecile de primării în care am călcat, cea de la Roman m-a speriat prin nivelul la care este ridicat cultul personalității pe culoarul ce duce la biroul primarului. Dacă romașcanii încă sunt în beznă și consideră că e normal așa ceva, pentru restul oamenilor vă prezentăm culoarul ce duce la biroul primarului Laurențiu Leoreanu … comuniștii erau mici copii …

Trecem peste asta, previziunile s-au adeverit. Felicitari celor alesi in functie. E meritul lor. Si al nostru, al tuturora.

A fost destul de dur, dar și mai dură a fost calea străbătută până aici. Povestea este lungă. Am fost angajată PRIN CONCURS, fapt consemnat și în cartea de muncă. Fără sistemul P. C. R. (Pile Cunoștințe Relații). Fără „spate” cum ar zice un prieten drag mie. Întâi am semnat contract cu spitalul municipal. Timp in care a fost... bine. Nu mă plâng. Contre au fost, dar ușoare și în limita bunului simț. După care am fost trecuți toți „în bloc” în subordinea primăriei. A fost o mezalianță, un „mariaj” de conveniență. Oarecum contra naturii, căci în structura administrației locale este un aparat mare și greoi de funcționărime, iar prin definiție statutul de medic nu prea se „pupă” cu cel de funcționar. Mai precis, medicina fiind o profesie liberala, este incompatibilă cu statutul de funcționar public și medicii nu pot fi judecați și sancționați ca funcționari publici. Bineînțeles că răspund în fața legii, dar nu pot fi asimilați funcționărimii.
Aici a început, treptat-treptat altă poveste. Dacă tot suntem „ai primăriei”, de ce să nu lucrăm (și!) pentru primărie? Până aici am zis „Hai s-o facem! Ei sunt șefii și dacă șeful dă ordin, cu plăcere!”
Numai că solicitările au fost din ce în ce mai multe. Și pentru toți otova, că este medic, că este asistent, femeie sau bărbat, tânăr sau mai în vârstă, mai zdravăn sau mai beteag, toți trebuie să spună PREZENT.
La un moment dat s-a amenajat ștrandul municipal. Cu piscine, cu zone de picnic, terenuri de joacă și de sport. Și la un moment dat a fost dat în folosință. Conform legii, cu asigurare de asistență medicală și salvamar. Iar la asistență medicală noi, „școlarii”. Aici a intervenit o problemă. Parțial și din vina mea. Până la un punct... Probabil o suprasolicitare fizică dar, mai ales emoțională, organismul a încercat să se adapteze. Poate fi atât bine cât și rău, depinde cum pui problema și cum te folosești de ea ca să fie bine și să nu fie rău. Cu vreo nouă luni în urmă am constatat că se agravase o afecțiune absolut banala de altfel, dar care, în acel grad de afectare, îmi putea periclita viața la o suprasolicitare mai mare. Ca atare am solicitat, cel puțin pe moment, să nu particip la acțiune. Cum aveam să constat mai târziu, nu era mare lucru si nu suprasolicita fizic și profesional. Dar pe de altă parte încă nu au fost evenimente majore la care să se solicite personalul medical.
Ce a urmat? Scandal. Și tot eu am picat prost. Și pe principiul cum că cedează cel mai deștept, deșteptul am fost eu. Cu toate riscurile, am tăcut și m-am conformat. Dar reacțiile mele ulterioare au fost cel puțin două. Primul meu gând a fost să contraatac. Nu pe cel care a atacat cel mai mult, adică șefa directă, de la direcția de asistență socială, pusă oarecum să ne coordoneze. Impulsivă cum era și aparent aproape incapabilă să înțeleagă anumite detalii subtile sau mai puțin subtile, imi era clar că era aproape imposibil să discuți cu o asemenea persoană „buccie”, cum ar fi spus biata mama. Așa că am atacat mai sus. Cum era an electoral, înainte de alegerile locale, în plina campanie electorala, postam următoarea preluare de pe Facebook:

LAURENŢIU LEOREANU A CĂLCAT PE CADAVRE PENTRU A AJUNGE POLITICIAN SI APOI PRIMAR
<<<<<<<<<<<<<<DISTRUBUIE >>>>>>>>>>>>>
Dan Laurențiu Leoreanu (n. 5 august 1965, Roman) este un polician român, de profesie profesor de matematică, primar al municipiului Roman. A început politica la PSD unde a primit un loc călduţ la Colegiul Miron Costin apoi din cauza băuturii, un accident în zona centrală cu "maşina lui Ceauşescu" îl aduce în dizgraţia şefilor PSD.Cochetează pe ascuns cu Stolojan pentru a prelua în 2007 frâiele PLD Roman atrăgând cu el pe Oana Bulai, Aldo Pellegrinii (cumătru), Bogdan Corcodel (îi cără geanta).La centru în scurt timp PD şi PLD fuzionează iar la Roman Leoreanu se milogeşte de Pinalty să îl pună şef peste noul PDL Roman.Îl înlătură pe adevăratul lider de atunci Danaila - fost subprefect şi ajunge în scurt timp, săgeata lui Pinalty la Roman. Faptul că fostul PD era majoritar format din profesori romaşcani le-a fost greu să accepte un lider impus dar timpul l-a avantajat pe Leoreanu. Nu performeaza în fata USL -ului în 2012 , candidează din partea APEL la locale şi îi păcăleşte încă odată pe romaşcani, neavând vreun candidat puternic având şi presa locală în totalitate alături.La parlamentare o susţine pe Elena Udrea din partea ARD care pleaca in parlament de pe locul doi dupa ce o batuse clar USL-UL in fieful Leorean ,pentru că mai apoi împreună să treacă la Miscarea Populară până cand Elena ajunge la puşcărie. Leoreanu morcovit denunţa tot la DNA şi trece la PNL unde îl linseaza pe Cazan care era proaspăt ales copreşedinte PDL impunând la centru că vine in PNL doar dacă este lider local şi angajamentul ca va susţine PNL în toate comunele din Neamţ precum şi pe deputatul ieşean Mugur Cozmanciuc la funcţia de Preşedinte Consiliu Judeţean Neamţ.
Mărturisesc ca ceea ce scrie aici nu-mi aparține si, vorba aceea :"Minciuna cumpăr, minciuna vând!". Si totuși ceva din zona intuiției feminine imi spune ca ceva-ceva tot este adevărat. Dar voi reveni la ideea asta.
 Nu a trecut mult timp, poate câteva ore, si cineva a umblat la "sentiment", cum ca nu ar fi frumos sa spun asemenea gogomanii si neadevăruri despre o persoana care a lucrat multi ani cu mama in învățământ, drept urmare, ca o dovada de prea mult bun simț din partea mea am șters postarea distribuita in rețea. Nu fără regrete. Știam eu ce știam că uneori nu prea este bine să faci pasul înapoi.
Vine ziua alegerilor. Nu se incheie votarea si apare in aceeasi retea de socializare urmatoarea stire dintr-o publicatie locala:

Marea familie romașcană se pregătește pentru încă patru ani de întuneric cu Leoreanu

În calitate de administrator a mai multor publicații din Neamț, Bacău și Harghita, am căderea să pot face comparații între modurile în care sunt conduse comunitățile de către primari și mai ales pot să îmi exprim o opinie avizată despre cum încearcă unii primari să își prostească alegătorii.
De departe, în topul meu cu primari care păcălesc eficient comunitatea, este Laurențiu Leoreanu, primarul municipiului Roman. Cu o presă aproape în genunchi, acest oraș este ținut în frâu de un primar care știe foarte bine tabla înmulțirii, adică împarte la cine trebuie și are cunoștințe avansate de mecanică, adică unge pe cine trebuie.
Deși nu prea ai unde să te distrezi, unde să mergi la un teatru sau la un eveniment cultural serios, unde să te plimbi în siguranță măcar cu o bicicletă, electoratul zice că e frumos cu actualul primar. Deși prețurile la utilități sunt ucigătoare, locurile de muncă plătite execrabil și resursele orașului manipulate de un grup restrâns de interese, electoratul zice că primarul face bine ce face. Deși nu se mai ridică niciun un lider, nicio somitate, nici măcar un mare talent și societatea este total plafonată, electoratul romașcan zice că e bine.
Ce a făcut acest primar cu media locală și nivelul la care a ridicat cultul personalității este ceva de studiat și de speriat în același timp. Mă uit la ce se întâmplă în Roman și fără nicio intenție de a jigni romașcani constat ca acest oraș a ajuns ca o comună de munte din Harghita, unde nimeni nu știe românește și nu poate urmări ce se întâmplă în restul țării iar faptul că le curge apa la robinet este o realizare atât de mare încât primarul de acolo rămâne primar pe viață.
Fără nicio discuție Leoreanu va rămâne primar încă un mandat deoarece romașcanii parcă au intrat cu totul în întuneric și se bucură de realizările absolut penibile ale acestui edil în comparație cu alții care au trecut pe la conducerea orașului.
Pentru a aprinde puțin lumina pentru romașcani le amintim că ultima administrație comunista a orașului a raportat în ultimul mandat, înainte de a veni revoluția, că au creat 3.000 locuri de muncă și au construit pentru noii angajați câteva zeci de blocuri. Tot ultima primărie comunistă din ’89 se laudă la Roman cu ZERO șomeri și exporturi lunare de câteva milioane de dolari.
Nu pot înțelege nici în ruptul capului cum un oraș poate vota un primar care a dovedit că nu poate să facă nici măcar 5% din ce făcea un primar în aceeași localitate acum 30 de ani, dar dacă romașcanii aleg să mai stea pe întuneric încă patru ani … e alegerea lor.
În final nu pot să remarc că din zecile de primării în care am călcat, cea de la Roman m-a speriat prin nivelul la care este ridicat cultul personalității pe culoarul ce duce la biroul primarului. Dacă romașcanii încă sunt în beznă și consideră că e normal așa ceva, pentru restul oamenilor vă prezentăm culoarul ce duce la biroul primarului Laurențiu Leoreanu … comuniștii erau mici copii …
 Ulterior, privind mai cu atenție, am văzut că data publicării era chiar înainte de ziua alegerilor. Ce să cred? Că se știa dinainte rezultatul? Că era previzibil rezultatul?
În fine, mi-am spus... Trecem peste asta, previziunile s-au adeverit. Felicitări celor aleși in funcție. E meritul lor. Si al nostru, al tuturora. No comment!
Am ajuns în final la ștrand. Și s-a ales cu o nouă postare...
 Acum doua zile, mai pe seara, cum stăteam relaxata si totuși la munca in timpul meu liber in zona de divertisment a orașului, am profitat de situație si am făcut vreo doua poze cu telefonul mobil. Nu mai fusesem prin zona de ceva ani buni, cred ca mai bine de zece ani, asa ca erau ceva noutăți pe acolo. Odată făcute, pozele le-am încărcat pe net, însoțite de un scurt comentariu, recunosc, cam răutăcios:


Cald. Soare... Ștrand... Ce bună ar fi o baie. Numai că medicul școlar sta de serviciu la punctul de prim ajutor din ștrand. Se pare ca două norme de medicina școlară nu-mi sunt suficiente. Trebuie să deservesc si partea de divertisment a orașului. Măcar dacă din taxa de intrare în ștrand mi-ar plăti si mie un salariu în plus...

Nu ma așteptam la prea multe vizualizări. Si totuși postarea a prins. Au apărut chiar si niscaiva comentarii, la unele dintre ele chiar am fost tentata sa răspund... Si am răspuns...
 Stefan Baciu Frumos


Doina Lupu
Lavinia Aurica Bondrea
Cristache Cecilia
Cristache Cecilia dar ce treaba are medicul scolar cu strandul?! daca faci aceasta munca in plus, fata de fisa postului, trebuie sa fii platita in plus!
Cristina Scacun
Cristina Scacun Bună întrebare. Treaba medicului școlar cu ștrandul n-am inteles-o nici eu. Cred că ar trebui sa-l întrebi pe primar. Ai dreptate că e munca in plus fata de fișa postului, mai bine spus nu are nici o legătură cu fisa postului. În ceea ce privește plată în plus... e utopie... nu se plateste în plus. Dacă-i ordin se face cu plăcere...
Cristina Scacun

Scrie un răspuns...

Atena Pop
Atena Pop Hm,tot ce muncesti intr-o tara normala este pe bani!
Cristina Scacun
Cristina Scacun Vrei sa spui ca trăim intr-o țară normală?
Cristina Scacun

Scrie un răspuns...

Mariana Jirechie
Cristina Scacun
Cristina Scacun Ce-i drept era cam gol la ora aceea
Mda... Lumea a comentat. Multi au admirat peisajul. Dar au aparut si doua comentarii la "comentariul" meu. Sa le luam pe rand:

Cristache Cecilia
Cristache Cecilia dar ce treaba are medicul scolar cu strandul?! daca faci aceasta munca in plus, fata de fisa postului, trebuie sa fii platita in plus!
Cristina Scacun
Cristina Scacun Bună întrebare. Treaba medicului școlar cu ștrandul n-am inteles-o nici eu. Cred că ar trebui sa-l întrebi pe primar. Ai dreptate că e munca in plus fata de fișa postului, mai bine spus nu are nici o legătură cu fisa postului. În ceea ce privește plată în plus... e utopie... nu se plateste în plus. Dacă-i ordin se face cu plăcere...
Intrebarea e perfect justificata. Ce treaba are medicul scolar cu strandul? In principiu nici una in afara de faptul ca si el, ca orice om, are dreptul sa se duca la plaja si la scaldat in piscina. Dar ca sa stai "de jurna" la punctul de prim ajutor, ai doua variante:
1. Munca suplimentara voluntara sau platita. Plata orelor prestate in plus se face doar pentru un job suplimentar, cu un contract de munca aparte. Ce este pe contractul de munca deja existent se "plateste" doar cu zile libere daca e vorba de munca in plus. Ramane doar voluntariatul. Vorba vine voluntariat. Practic am fost pusi oarecum in fata unui fapt implinit. Teoretic nu sunt omul care sa refuze din start o rugaminte a sefului. Am fost chemata si din concediu pentru a face un serviciu. Sau din zilele libere din weekend. Dar intotdeauna ceea ce trebuia sa fac se plia pe fisa postului, deci nu aveam motive sa carcotesc fata de treaba in sine, ci doar fata de momentul oarecum inoportun in care eram chemata. Fiind in timpul meu liber, puteam sa fiu plecata departe de casa, implicit departe de locul meu de munca, si, in acest caz, sa nu pot ajunge in timp util sa rezolv problema. Sau sa fiu prinsa in alta treaba si sa nu pot pleca din locul respectiv dincolo de poarta si nici altcineva sa nu poata patrunde pana la locul in care ma aflu in acest moment. In plus, pentru unele din orele prestate in plus am fost platita mai mult sau mai putin. Sau deloc, dar macar intelegeam problema si uneori refuzam munca, pe cat se putea, intr-un mod politicos si fara sa se supere nimeni, daca se depaseau oarecum anumite limite. Dar pentru cateva ore in cate o zi la cateva luni nu ziceam nu, chiar daca nu prea era convenabil. Dar lasam de la mine.
2. Munca in folosul comunității. Mai mult sau mai puțin voluntara. Asta cel puțin in doua situații:
- Ori sunt asistat social si, ca rasplata pentru ajutorul material dat de comunitate, prestez anumite ore de munca in folosul comunitatii. Ceea ce nu este cazul, caci muncesc ca salariat: doua norme si ceva pentru un singur salariu.
_ Ori am comis o infractiune oarecare si trebuie sa platesc pentru asta cu altceva decat cu amenda sau privare de libertate. Ceea ce iarasi, din cate stiu, nu este cazul, oricat de rebela as fi.
Oricum as lua situatia, ceva nu se leaga. A fost o solicitare "la sentiment" din partea onor staff-ului primariei. Nu o contest, doar ca situatia asta se poate rezolva si altfel, adicatelea se poate angaja pe cineva cu contract/conventie de munca pe durata determinata special pentru acest loc de munca. E adevarat, cu anumite costuri suplimentare fata de varianta in care e solicitat personalul deja existent. E o varianta...
Repet! Nu sunt impotriva muncii suplimentare, platite sau nu. Dar in anumite conditii... E mai usor sa muncesti in plus, platit sau nu, cand faci ceea ce faci de obicei la locul de munca. Si nimeni nu e nebun sa nu faca ceva ce intra in indatoririle de serviciu si pentru cei pe care este dator sa ii serveasca. Plus ca in conditiile in care muncesti ceva mai mult esti pus in situatii tot mai multe si mai diverse si astfel castigi experienta, esti fortat sa asimilezi cunostinte si deprinderi si poti castiga notorietate daca obtii rezultate bune. Numai ca.. Zic si eu ca in schimbul de replici de mai jos:
Atena Pop Hm,tot ce muncesti intr-o tara normala este pe bani!
Cristina Scacun
Cristina Scacun Vrei sa spui ca trăim intr-o țară normală?
NO COMMENT!!!
 In fine... Au trecut de atunci vreo trei ani. La fel... Vara la ștrand. Mă obișnuisem cu ideea, practic nu imi mai păsa. Să zicem...
Numai că nu era doar prezența la ștrand. Asistenții medicali au început să fie solicitați să asigure asistența medicală și la diverse evenimente organizate, mai mult sau mai puțin, de primărie. Fie că era vorba de competiții sportive (și nu competițiile sportive de masă, școlare, la care participau elevii), fie că era vorba de spectacole sau concerte în aer liber, inclusiv în noaptea de Revelion, fie că evenimentele se desfășurau în arșița verii sau în frigul iernii, de multe ori fără posibilitate de adăpostire într-un loc ferit cu aer condiționat, zi sau seara târziu, chiar noaptea, nu conta că ești bărbat sau, mai ales femeie, trebuia să spui PREZENT. Până acum scăpasem, dar fericirea nu avea să țină mult. Până acum.. Căci luna trecută se desfășoară în Roman următorul eveniment...

Festivalului KULT FEST Roman, în zona de picnic și stadion Moldova. Care este programul pe zile și cine cântă

Festivalului KULT FEST 4 se va desfășura în perioada 9 – 11 august 2019, în Complexul Sportiv și de Agrement „Moldova” (Zona de Picnic și Ștrand) și Stadionul Municipal „Moldova”.
La ședința Consiliului Local Roman de săptămâna viitoare va fi aprobat un acord a de asociere între organizație, Primăria Roman și CSM Roman în vederea desfășurării acțiunii.
Taxa pe care o va avea de achitat organizația, pentru ocuparea domeniului public, este stabilită la 500 de euro/zi de eveniment, echivalent în lei, la cursul de schimb oficial B.N.R. al zilei, în perioada desfășurării festivalului.
Program KULT Fest 4
Vineri, 09 August 2019
16:00 – Deschiderea oficială a festivalului
16:00 – 17:00 Activitate Cercetașii – Vara împreună
17:00 – 18:00 Spectacol Jonglerii
19:00 – 20:15 Concert Gașca Zurli
20:30 – 21:30 Nicole Chery
Sâmbătă, 10 August 2019
10:00 Deschiderea zilei 2
10:00 – 12:00 Yoga, Tam The, Pilates
11:00 – 12:00 Zumba, Atelier de autoaparare, atelier de dans contemporan
15:00 – 16:30 Atelier senzorial, atelier de dezvoltare prin muzică
20:30 – 21:30 Concert ROA
21:30 – 22:30 Concert Phoenix
Duminică, 11 August 2019
10:00 Deschiderea zilei 3
10:00 – 12:00 Yoga, Pilates, Mindfulnes
11:00 – 12:00 Atelier de muzică experimentală
15:00 – 16:00 Atelier de dezvoltare personală pentru adolecenți
16:00 – 17:00 Atelier Leader Experience
20:30 – 21:30 Concert Macanache
21:30 – 22:30 Concert Subcarpați
Cum la asemenea evenimente trebuie asigurată asistența medicală, sunt solicitată în cursul zilei de marți să asigur asistența medicală, împreuna cu o colegă asistentă să asigurăm asistența medicală. Nota bene, programul pentru amândouă împreună, era între 11 și 23. Deci 12 ore într-o zi de duminică, în condițiile în care programul mediu zilnic pentru mine, ca medic, este de șapte ore, iar pentru un asistent de opt ore. A doua zi, luni, intram din nou în concediu. Deși nu era concediu pentru mine, era totuși zi liberă. Aș fi putut să imi planific ceva dinainte, legând weekend-ul de concediu. Și totuși, cum nu aveam nimic planificat, ca să spun așa, am zis vorba normală în atare condiții: „Dacă-i ordin, cu plăcere!!!”. Numai că a mai venit un mesaj spre mine: „Să nu uitați să veniți și cu trusa de prim ajutor”... „În condițiile acestea, dotați-mă cu trusă de prim ajutor. Nu consider că este corect să iau trusa de prim ajutor din dotarea cabinetelor din școli, pentru că nu mi se pare corect să consum din medicamentele și materialele destinate elevilor pentru un eveniment care nu este în mod direct legat de activitatea de învățământ. Și nici nu am cum justifica consumul lor în asemenea condiții fără să mi se impute acest lucru”. Și vorba vine, nici cabinetele din școli nu erau dotate cu asemenea truse speciale...
Tot eu am picat prost și de data aceasta. S-a urlat, s-a reproșat... S-a spus că din moment ce eram angajatul primăriei trebuia să mă duc fără comentarii unde sunt trimisă de către primărie. Că nu am dreptul să afirm că iau „de la gura copiilor” (deși eu nici măcar nu mă exprimasem în acest mod!!!), că tot primăria este cea care dotează cabinetele școlare cu tot ceea ce este necesar. Și am fost asigurată că voi fi verificată la program de către reprezentantul primăriei.
Numai că imediat după aceea a intervenit ceva inopinat: o entorsă suferită de tatăl meu l-a înțepenit în pat pentru două zile și în casă pentru încă două zile în plus. Ca atare am spus că nu mai pot merge și să fiu înlocuită. Este drept că în nebunia aceea comunicarea a fost cam proastă între noi, din vina mea, recunosc, dar se putea trece cu vederea cu puțină bunăvoință.
Și șefa s-a ținut de cuvânt. A mers pe urmele mele în așa fel încât să nu mă găsească. Până aici nici un pericol în plus față de stres. Dar a încercat să solicite asistenții care colaborează cu mine să întocmească și să semneze un referat împotriva mea cum că nu merg la servici.
Până acum nu știu dacă va accepta vreunul să facă un asemenea gest. Și sper să nu o facă. Pentru că pare o modalitate de a scoate castanele din foc cu mâna altora.
Din păcate acesta este sistemul, aceștia sunt oamenii săi și cu aceștia defilăm. Povestea VA URMA...



C de la Cristina - Vitamina Ta, Inițiala Ta, Povestea Ta

Eram copil. La vârsta când primele amintiri sunt încă încețoșate. Dar și la vârsta la care răceam extrem de ușor. Nu știu dacă la acea vârst...