luni, 30 decembrie 2019

La mulți ani 2020!!!

  Să deschidem puțin o ușă, imaginându-ne că este ușa sufletului și a gândurilor noastre de azi, din trecut și din viitor. Să o deschidem folosindu-ne atât de imaginație cât și de empatie. Oare ce vom găsi în spatele ei? Pe dinafară, pe partea expusă privirilor noastre, apare atât acoperită de patina timpului cât și împodobită de zâmbetele noastre. Dincolo de ea poate fi aceeași imagine... sau cu totul alta.
A mai trecut un an din viața noastră... A mea... A tuturor... Cu bune și cu rele. Din toate aceste lucruri deja petrecute am învățat multe pentru viitor. Am învățat să câștig, dar să și lupt pentru a câștiga. Am învățat că pot pierde, dar și cum să pierd cu fruntea sus și cu demnitate. Am învățat că pot primi nu doar cadouri plăcute sub formă de recompense, dar și pedepse. Și am învățat să accept pedepsele tot ca pe niște cadouri, pe care să le folosesc pentru a învăța cum să reacționez pentru viitor. Am învățat că în spatele zâmbetelor și ale cuvintelor frumoase se pot ascunde lame tăioase care te pot înjunghia pe la spate. Am învățat că antipatiile pot ascunde frustrări și dorințe de răzbunare și umilire (ne)condiționată. Am învățat că garda se ține întotdeauna sus, indiferent dacă în preajmă se simte vreo amenințare. Am învățat că informația este cea mai bună armă, de aceea bumerangul trebuie aruncat spre cineva fără să fii transformat tu însuți în victimă sigură. Și am învățat să nu am încredere decât în propriile forțe.
Aș vrea să le mulțumesc tuturor acelora care mi-au provocat necazuri la un moment dat. Doar așa mi-am descoperit greșelile și adevărata față a celor din jurul meu. Doar așa încep să învăț de ce anume și de cine să mă feresc pentru viitor.
Aș vrea să reîncep să scriu din nou pe blog. Nu „catrene”, ci orice îmi stă pe suflet, bun sau mai puțin bun. Și aș vrea ca orice scriu să fie perceput ca atare și nu ca jignire sau acuzații. Și vă asigur că nu voi dezamăgi.
Curând vom constata cu toții că am mai îmbătrânit cu un an. Fizic, dar și din punct de vedere al experienței de viață. Ne dorim ca 2020 să fie mai bun ca anul care tocmai se încheie. Dar 2020 va fi exact așa cum vom face cu toții să fie. Și haideți să îl facem mai bun...

Bancuri

* E trist când ajungi din amantă soție. Știi că, locul amantei este gol.
 
* Cât ești băiețel, ți-e frică de „monstrul” de sub pat, fără să bănuiești că, după ce te vei însura, monstrul va fi cu tine în pat...
 
*Copiii se împart în două categorii: cei needucați și ai noștri...
 
* Dacă cineva îți va spune vreodată că, munca ta este  neprofesională, amintește-i că Arca lui Noe a fost construită de un amator, iar Titanicul a fost construit de profesioniști...
 
* Borfașii amatori jefuiesc o bancă... cei profesioniști înființează una!
 
* Cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri, în timpul dragostei și după pescuit!
 
* Când se îmbolnăvește o femeie:
- Sunt bine, doar puțin obosită...
Când se îmbolnăvește un bărbat:
- Ascultați la mine, dragii mei. Acestea  ar putea fi ultimele mele cuvinte...
 
* Dacă iubești două persoane în același timp, alege-o pe a doua. Dacă o iubeai pe prima, nu ar mai fi existat a doua! 
 
* - Dragule, ce părere ai despre relația noastră..??
- Numără stelele de pe cer și ai să-ți dai seama.
- Wow,   este infinită!!
- Nu, este o pierdere de timp....
 
* - Chelner, salata asta este pentru două persoane?
- Da, bineînțeles!
- Atunci de ce este un singur limax înăuntru?
 
* - Doctore, după ce-mi pun ochelarii pe care mi i-ați recomandat, voi putea citi?
- Desigur.
- Ah, ce bine. Până acum n-am știut să citesc! 
 
* Aseară m-am certat cu nevasta-mea, pe motivul că eu nu-i acord nici o atenție.
- Îți petreci tot timpul pe Facebook, flirtând   cu alte femei...se plânse ea, însă mie nu mi-ai   dat nici măcar o dată like la statusul meu!
- Dar nu-i adevărat, ți-am dat! i-am răspuns. Ia adu-ți tu aminte anul trecut...   când a mierlit- o maică- ta...
 
* - Bulă, ce înseamnă să fii diplomat?
- Să te gândești de două ori înainte să nu spui nimic... 
 
* Soacra: - Am trecut ieri pe lângă casa voastră
Ginerele - Mulțumesc frumos... 
 
* Patronul unei companii discută cu o tânără care căuta de lucru:
- În primul rând, firma noastră este obsedată de   curățenie, zice patronul. V-ați șters picioarele   pe covoraș înainte de a intra aici?
- O, da! Bineînțeles! -
- În al doilea rând, continuă patronul, cerem   colaboratorilor noștri
sinceritate.   Nu există nici un covoraș la intrare! 
 
 
* O blondă este întrebată la ora de religie:
- Câte porunci există?
- Zece.
- Și ce se întâmplă, dacă nu respecți una dintre ele?
- Rămân nouă! 
 
* - Cum se numește un negru din Rusia? - n-Igor.
 
* Animalul meu preferat este ursul panda. Nu este deloc rasist. Este și alb și negru și asiatic. 
 
* Cum faci diferența dintre un teolog și un informatician?
- Îi pui să citească cuvântul "scripturi"! 
 
* - Tăticule, ție ți s-a îndeplinit  vreo dorință din copilarie?
- Sigur că da! Toată lumea mă trăgea  de păr și visam să fiu chel. 
 
* La telefon:
Ea: - Ce faci, dragă?
El: - La Spitalul de Urgență.
Ea: - Aoleu! Cum la Urgență? Ce faci acolo?
El:  -Fac la dreapta, pe Floreasca!
 
 
* Medicul: - Întoarceți-vă spre geam și scoateți limba!
Pacientul: - Înțeleg să scot limba, dar de ce trebuie să fiu îndreptat spre geam?
Medicul: - Nu-l suport pe tipul de vizavi…
 
 
* - Gândește-te, dragă, zece ani și nici o ceartă!
- Știu, laș ticălos ce ești! 
 
* Un prieten îl întreabă pe celălalt:
- Ce pot face? Când am venit acasă de la lucru, am găsit-o pe nevastă-mea în pat cu un bărbat!
- Fă ore suplimentare, îi sugerează prietenul. 
 
* Mă abordează un vânzător ambulant:
- Domnule, luați un loz, jucați la loz în plic și câștigați!
- Lasă-mă în pace, că eu nu vreau să câștig!
- Nu-i nimic, avem și lozuri necâștigătoare… 
 
* Ieri, după ce m-am îmbătat zdravăn, mi-a venit cheful să plec la curve. Din păcate, paznicul nu m-a lăsat să intru sub nici un chip, spunându-mi politicos că, totuși sunt prea beat pentru a putea intra în clădirea Parlamentului. 
 
 
* Un angajat către șef:
- Sunt angajat la dumneavoastră pe jumătate de salariu, de aia vă rog să urlați  la mine cu juma’ de voce! 
 
* – Eu și soția mea suntem împotriva folosirii bătăii pentru educarea copilului.
– Și noi la fel. Pe-al nostru nu-l batem decât atunci, când suntem în legitimă apărare!
 
 
* Iubesc reclamele de la ProTv. Ai timp să mergi să-ți iei un suc. Din
frigider. De la benzinărie. Din Mamaia. 
 
* Doi Rotweilleri stau de pază în curtea unui depozit. Unul își întreabă colegul:
- Tu nu auzi ceva suspect?...
- Ba da!... - Și atunci de ce nu latri?
- Păi, atunci n-aș mai auzi nimic...
 
* Windows a elaborat o versiune specială pentru Rusia. La instalarea driver-elor (pentru printer, modem, monitor…etc) apare un mesaj: ”A fost detectat un dispozitiv nou, hai să bem pentru asta.” 
 
 
* Doi spărgători mascați, gata de a intra în acțiune.
- Nu-mi plac oamenii neglijenți ! Tu nu vezi că ți s-a dus un fir de la ciorap ? 
 
* - Domnule notar, la sfârșitul testamentului scrieți că, la mormântul meu vreau să cânte o orchestră   de 100 de persoane.
- Și, ce muzică doriți să ascultați?
 
* - Care este asemănarea dintre sânii unei femei și țigani?
- Tare-mi place să văd cum îi saltă...
 
*Soțul, aflat în delegație, îi scrie soției:
– Dragă, nu exista femeie mai grozavă decât tine pe lumea asta!  Aseară m-am convins încă o dată! 
 
 
* Preotul către enoriaș:
- Va veni o zi, când vei plăti pentru păcatele tale!
- Aiurea părinte, eu deja plătesc. Alcoolul și curvele nu sunt pe gratis, să știi ... 
 
* Într-o farmacie, un bărbat îi spune -jenat- celei de după tejghea: 
- Doamnă, știți, am o problemă... Îmi stă tot timpul   în sus, chiar și dacă fac sex câte 12 ore pe zi.   Ce îmi puteți oferi? 
Farmacista se duce în spate, se sfătuiește cu colegele apoi se întoarce și-i spune tipului:
- Casă, masă și 500 de euro pe lună, e bine?...
 
 
* În pădure se plimbă un polițist deștept, un polițist prost și Alba ca Zăpada. Dintr-o dată apare lupul și îl mănâncă pe unul dintre ei. Pe care?
- Pe polițistul prost?
- De ce?
- Pentru că ceilalți doi există numai în povești.
 
* – Șarpele a regretat enorm după ce i-a ispitit pe Adam și Eva.
– De ce?
– Păi, după ce Eva a mușcat mărul, ea a văzut în șarpe  nu numai un animal, ci și curea, portofel și gentuță!…
 
 
* - Dumneata câte sticle de bere bei pe zi?, întreabă doctorul.
- Opt până la zece sticle...
- Colosal! Eu nici apă nu aș putea să beau atâta! 
- Păi, apă nici eu n-aș putea să beau...

miercuri, 11 decembrie 2019

Clasament final SuperBlog 2019

Bun găsit, superbloggeri! S-a încheiat și cea de-a 19-a ediție a competiției noastre, așadar vă prezentăm clasamentul final SuperBlog 2019.
Vă mulțumim tuturor pentru implicare și vă felicităm pentru inspirație și ambiție! Sperăm ca participarea să vă fi adus satisfacții și să vă ajute să vă dezvoltați cariera de bloggeri 🙂
Curând, premiile vor pleca spre voi, iar în week-end petrecem la Gala SuperBlog 2019. Vă dorim sărbători fericite și să ne regăsim cu bine la Spring SuperBlog 2020, la 1 martie!
*cu bold sunt marcați finaliștii competiției
#ConcurentBlogPuncte
1Dana CodoriCăsuța unui melc2693
2Cătălina PopaCătălina Popa2692
3Diana-Elena NeațăDe-ale Dianei2671
4Ramona AnastasiuSEO stories with our words2669
5Daria ScripcaruCapsula cu idei2660
6Dana-Maria JugăursBibelou2655
7Oana PanăInima din cuvinte2652
8Cristiana Delia CănulescuMixed cuentos2649
9Ioana VladMari și mici2644
10Mari FlămânzeanuCopper attitude2637
11Violeta GiolPovești de neadormit2637
12Grațiela Teodora Florescu VladGrațiela Vlad2633
13Eva Ancuța HamzaEvatopia2630
14Camelia – Maria CîmpeanToamna mea2628
15Ioana RazkComentator amator2621
16Constanţa CreţuDoritesinedorite2614
17Sebastian – Constantin TârnoveanuUna alta cu Costică2610
18Dana ToaderTransmiteri2600
19Roxana-Gabriela ClapaJurnal de mămică2596
20Emil CălinescuCiteștE-MI-L sau mori prost!2593
21Issabela CotelinSemaiÎntîmplă2592
22Dora Carmen BărtușViața bate filmul2591
23Răzvan DobreRăzvan Dobre2587
24Florina Popa DumșeColț de suflet2578
25Martha CinipăMama de 22577
26Georgiana Țonef FilipOrdine sau dezordine2573
27Mariana Evelina PetricăCarrusel2573
28Corina PodoceaAproape de prieteni2570
29Rodica Mihaela PasereJurnalul iubirii2567
30Veronica GlodeanuPe muchie de cuțit2565
31Loredana Cezara TănăsuicăPuf de păpădii2565
32Andreea Alexandra VrajaSandydeea.ro2563
33Oana-Alexandra NicaCrâmpeie de suflet2562
34Andra Corina VrabieAndrakat2559
35Costin-Daniel NeațăGânduri și opinii2555
36Ioana ZamfirCalatorscop2554
37Silviu PetrariuAgora bizantina2552
38Oana Maria ȘtefanOana M – the real blog2546
39Silvia PuiuRayuela’s blog2542
40Anamaria ȚarăAnny’s blog2526
41Maria Luisa MateiUn blog perfect2526
42Georgiana Maria NegulescuCălătoriile Mariei2525
43Theodora IstratiTheodora Istrati2514
44Nucu MorarNuculus2511
45Denisa GrigorașAtitudine slaba2511
46Luminița TudosăMagia cuvintelor2507
47Cristian Lucian HatschnerCluc2505
48Enikő-Beatrice KovacsKeni2491
49Cătălina Mitu~ viața cu parfum de cafea ~2477
50Cristina ScacunJurnalul Cristinei2466
51Givan IuseinLa Gigel2461
52Adrian GăinaruAi heart you2368
53Mihaela MîțaMadame Mitza2360
54Ana PodinaSora fraților Karamazov2342
55Ioana SipatchinPunctpesanatate2279
56Mara RusIncabinadeproba2266
57Mirela MarinUniquebyMM1732
58Sorina CiocârlanScrinul cu carti1660
59Menda SburiHeart beat1652
60Ștefan ApostolDincolo de varf1615
61Ștefan TrepădușGadget4u1597
62Elvira Maria Viorica BogosGânduri pe tastatură1596
63Alexandra LeleUmblu Vandra1573
64Cristina BraiaCărți de ciocolată1568
65Marius MandacheMandachisme1470
66Alexa StănescuAlexisme.ro1386
67Aniela CiugureanuLumea Anielei1340
68Otilia DimaCu ghilimele1324
69Marius VoineaMarius blog1288
70Cristina BonceaCristina Boncea1282
71Angela DobreSo many books so little time1264
72Alexandra – Petronela EnacheLife&Stories1201
73Alina LercaMadmoiselle Sarcastique1196
74Alina GeorgescuAlegerile Sandei1192
75Laura Iacobwww.familiamea.ro1169
76Daiana SlăvuțeanuDaiana.eu1159
77Roxana Alexandra GavrilăMami și bubu1043
78Oana PăunaLearn live love1033
79Denisa BârgăuDenisuca – blog my mind1030
80Almona ȚileaGama blogulină1011
81Diana Toderas-AlexescuDreamseeklove824
82Cristina ChifuCristina din Moinești823
83Amalia Carmen SăsărmanArome-feldefel-Amalia809
84Anca Mariela TrutaMissyver.wordpress.com733
85Madalina MarincașLifestyle de poveste702
86Costin Alexandru BerbecRam junior.683
87Cătălina ComanLifestyle by Cata653
88Corina ZisuPovestiri645
89Gabriela RizeaJurnal de mama644
90Silvia Nicoleta BerbecSehcartim638
91Alin Nicolae BonceaJurnalul unui visător636
92Mirela AlexandruCoff by Mirela627
93Roxana – Irina PatrichiRoxana’s impletituri616
94Florentina ComanO lacrima de cerneala558
95Corina LazărArtificii blog542
96Andreea Simona ZlatanAndreeaSimonaZlatan502
97Mihaela LupuUnde sunt oamenii?468
98Ramona Ștefana ManolițaThe soul keeper454
99Alexandra DogaruLexi B443
100Sandra DeaconuSandraDeaconu440
101Andreea GheorghițescuMicuța turistă436
102Grigore TudorLa Grig427
103Teodor Cosmin PetreCosmin Petre – blog cu subiecte diverse409
104Gerlinde IuhaszLindemona blog408
105Cătălina Bianca CucuBlog de zâmbit384
106Bianca-Maria SzentpaliSuflet japonez358
107Elena-Cristina AlexandroaiaBlogul Cristinei349
108Raluca ZahariaSecretele frumuseții333
109Patricia Andreea Berbec-MacasoiGanduri308
110Irina CalistruEsti ceea ce mananci286
111Larisa – Maria MustațăSă călătorim279
112Ancuța MorarComma’s point of view273
113Dana – Teodora MierluțBe special, be you268
114Laurențiu ArtugyanLaurențiu Artugyan264
115Andreea NastacAndrela.ro263
116Lăcrimioara CîciuArome în bucătărie185
117Alexandra LopotaruPoveşti din Bebelonia185
118Elena Gabriela DavidDJ Lady Kassandra181
119Mirabela VornicuBlog de ifose180
120Florentina BaloșFlorentina Balos178
121Adelina PoenarBlogul Zeiței Mătură131
122Mădălina SultanCăsuța Oliviei97
123Andrei NeaguAndrei Neagu96
124Izabella StoicaDe vina este Iza96
125Luiza SimonescuOutline beauty96
126Alexandra RogojanAlexandra Rogojan96
127Ruxandra CiupituAriciublog95
128Adela CacoveanVanilla moon books95
129Radu ȚugleaDincolo de nori95
130Liliana GrecuOpinii, opinii…94
131Andreea Mihaela Hristea LazarChestiuni serioase91
132Alexandra – Elena ȘecmanJurnalul 36589
133Maria Agurița CicalAguritza.ro87
134Izabella MiklosBe free be zen87
135Raluca Andreea FilimonRalu story85
136Oana-Andreea RăcaruTravelHolyc84
137Ionela Mihaela PopescuIonela Fashion Review83
138Cristina Ioana CofaruCristina Cofaru82

duminică, 24 noiembrie 2019

7 ținute de iarnă pentru un coleg „exotic”

Plecam într-o zi de toamnă târzie de la servici spre casă. Era frig și umezeală care mă pătrundeam până la piele și dincolo de ea, așa că eram destul de rebegită pentru a nu mă gândi la altceva decât la cum să ajung cât mai repede acasă la căldură. Ajunsesem prin centrul orașului, pe care trebuia să îl traversez pentru a ajunge în cartierul unde locuiesc, când deodată îmi apare în față un tip cu o figura cunoscută. Nu, nu era o figură cunoscută din viața mea de zi cu zi de acum, ci un tip pe care îl cunoscusem cu ceva (destul de mult!) timp înainte, dar pe care nu mi-aș fi imaginat să îl întâlnesc aici. Se apropie de mine și îmi zâmbește, semn că mă recunoscuse de undeva. M-am uitat lung la el și am izbucnit:
- Omar? Colegul meu de facultate din Egipt? Din Cairo, dacă nu mă înșel... sau...?
- Exact. Ai memorie bună. Nu eram chiar în aceeași grupă, dar din aceeași serie...
- Dar ce faci aici? Mi se pare ciudat, scuză-mă să te revăd aici.
- Păi am concurat pentru un post în spitalul din oraș și... Am obținut postul, este o chestiune de zile până semnez formele de angajare și încep munca...
- Dar... De ce aici? Nu spun sub formă de reproș, ești bine primit.
- Ei bine, aici obțin mai ușor un post. Sunt pregătit bine din punct de vedere profesional. Și în plus, este destul de mult de muncă, așa că și câștigurile sunt pe măsură dacă vrei să muncești. In fine...
- Păi hai la o cafea să povestești mai multe. Ai timp?
- Desigur. Abia ne și încălzim puțin. Pentru mine, sincer, vremea este cam rece...
Am intrat la o cofetărie din apropiere și am luat fiecare câte o cafea tare și fierbinte. Și suficient de mare cât să ne țină vioi pentru un timp.
- Și acum unde locuiești?
- Am închiriat momentan o garsonieră. Dar intenționez să îmi caut un apartament mai micuț pe moment. După posibilități. Odată ce voi începe să lucrez, mă aranjez mai bine. Necazul este că sunt cam subțire îmbrăcat. M-a prins iarna aici și nu prea mai am prea multe din hainele mai groase din timpul facultății. Va trebui să îmi mai cumpăr câte ceva haine, măcar vreo câteva ținute de iarnă. să am cu ce să mă schimb. Și asta repede, numai că nu prea am timp să umblu să fac cumpărături și nici bugetul nu îmi permite prea mult deocamdată.
- Dacă nu ții neapărat să ai haine de firmă, se rezolvă, te poți încadra într-un buget de 1500-2000 de lei cu câteva haine și accesorii. Dacă le mai combini între ele, poți ajunge la 6-7 ținute diferite oarecum. Și ca să rezolvăm și cu timpul... Ai vreo problemă să faci comenzi online? Este rapid, iar dacă un produs crezi că nu ți se potrivește îl poți returna și poți comanda altceva.
- Ok, îmi convine. Ce îmi recomanzi?
- Uite, hai să încercăm pe Answear.ro. Nu știu dacă ai auzit de acest brand, este ceva mai nou, dar în plină dezvoltare.
- Ce îmi poți spune despre acest brand? Poate mai comand tot de la ei.
- Answear este retailerul multibrand lansat în Polonia, în continuă ascensiune pe toate pieţele în care este prezent (Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria).
În noiembrie 2015, Answear a fost lansat oficial pe piața din România, continuând trend-ul ascendent al zonei de fashion ecommerce și oferind clienților produse de calitate, care vin în întâmpinarea nevoilor acestora.
În oferta Answear.ro se regăsesc produse de îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii, iar portofoliul magazinului online cuprinde peste 300 de branduri internaționale de top. Printre acestea se numără și mărci cunoscute și foarte populare (Mango, Vero Moda), mărci sport (adidas, adidas Originals, Nike, New Balance), mărci de jeans (Levi’s, Lee, Wrangler), precum și mărci medium-high (Michael Kors, Marco O’Polo, Diesel, Lacoste, Tommy Hilfiger, DKNY).
ANSWEAR.ro este dressingul tău din care alegi produse 100% originale pe care le probezi acasă, în faţa oglinzii şi din care păstrezi doar ceea ce ţi se potriveşte. Este atât de cool, încât comunitatea Answear are membrii ei fideli. Odată ce te înscrii în Answear Club, primești înapoi 10% din valoarea produselor sub formă de puncte. Punctele se pot folosi pentru a reduce chiar și până la jumătate valoarea comenzilor plasate.
- Ok. Hai să îmi fac cont la ei și să vedem ce găsim.
- Pentru început să ne uităm după ceva pulovere pentru bărbați. Nu îți trebuie prea multe pentru început, poți purta pe dedesubt cămăși sau tricouri.
 Pulovere Bluze  - Medicine - Pulover Back To The ClassicPulovere Bluze  - Produkt by Jack & Jones - Pulover Uite două modele de pulovere. Culori neutre, par destul de lejere, le poți asorta cu orice sau aproape orice.
- Ok. Merge...
- Deci pe moment merge, poți alege altceva pe urmă dacă te răzgândești.
Pulovere Cardigane  - Medicine - Cardigan Urban StoriesPulovere Cardigane  - Medicine - Cardigan Back To The Classic Și uite și cardigane, le poți da jos de pe tine dacă  încălzești în interior.
- Pe moment ajunge. Hai să căutăm și alte articole.
- Ți-ar trebui niște cizme de iarnă. Sau măcar niște ghete sau bocanci.
 Ghete Casual   - Dr. Martens - Ghete de piele Ghete Casual   - Timberland - Ghete de piele Tbl 1973 Newman Uite două modele, mai poți căuta și altele. Oricum, te poți rezuma doar la 2-3 perechi maxim pe moment...
- Este ok, caut și altceva în timp.
- Pe deasupra îți poți lua o geacă mai groasă, mai pufoasă și eventual căptușită. Să îți țină de cald.
Jack & Jones - Geaca Uite, ceva de genul acesta, de pildă. Îți acoperă bine și gâtul.
- Perfect. Pentru moment cred că ajunge. Pentru primul „pachet”. În timp îmi pot reînnoi garderoba după necesități. Mulțumesc mult.
- Poate îți iei drept bonus și un portofel pentru bărbați. Din piele. Ce zici?
Strellson - Portofel de piele  Ceva de genul acesta. Merge?
- Excelent. Mulțumesc mult pentru ajutor.
Ne-am despărțit cu promisiunea de a ne reîntâlni. Și de a restabili o relație de colegialitate.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Poveste

"- Mamiii, vreau să-mi spui o poveste!
– Ce spui de „Scufiţa Roşie”?
– Nu-mi plaaace! Din cauza unei răsfăţate neascultătoare, vânătorul ar merita ani buni de închisoare..
– Vânătorul a făcut ce trebuia, le-a salvat pe fetiţă şi pe bunică din burta lupului…
– … încălcând Articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, care prevede că niciun animal nu trebuie supus actelor de cruzime.
– Dacă o iei aşa, şi lupul din „Capra cu trei iezi” a încălcat legea…
– Aşa e.. Aici a fost încălcat și Articolul 508 din Codul Civil. Capra nu trebuie compătimită, ci decăzută din drepturile părinteşti, pentru că a pus în pericol viaţa iezilor, prin neglijenţă.
– Aceste legi sunt pentru oameni…
– Dacă sunt legi pentru oameni, ar trebui aplicate în cazul mamei Scufiţei. Cum să-şi trimită fata singură, prin pădure?
– Îţi voi citi „Cenuşăreasa”..
– „Cenuşăreasa”? Ce făceau cei de la Asistenţa socială, în timp ce sărmana orfană se spetea muncind? Au făcut anchetă psihosocială? Au anunţat Protecţia copilului? Nuuu!
– Ce spui de „Punguţa cu doi bani”?
– Nu-mi plaaaace nici povestea aceasta! Cocoşul este un infractor! Cine i-a dat dreptul să-şi însuşească punguţa găsită? Nu ştia că trebuie dusă la poliţie? În plus, făcând pe victima, a sustras şi alte bunuri: bani, vite… L-a reclamat cineva pe moşneagul-complice la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală? Bineînţeles că nu. Şi a trăit mulţi ani, fericiţi…
– Atunci, îţi citesc „Albă ca Zăpada”?
– Fata asta n-a auzit de Codul penal?… Cum să intre prin efracţie, în casa piticilor?
– Poate, „Fata babei şi fata moşneagului”?
– În povestea aceasta ar trebui să facă puţină ordine cei de la Protecţia Consumatorului. Sfânta Vineri ţinea în pod marfă periculoasă. Şi se mai dădea drept sfântă…
– Uite, am găsit un basm cu Făt Frumos!
– Tipul acesta ar trebui dat pe mâna DIICOT-ului! Deţinere ilegală de arme albe, crimă…
– Văd că nu te hotărăşti şi s-a făcut miezul nopţii! Îţi voi citi povestea, mâine!
– Cum mâine?! Îmi vei citi chiar acum, mamă! Știi cine sunt eu? Sunt cetățean european și am drepturi!"

De câte lucruri pe care le-ai făcut în viață te rușinezi? – guest post Cristina Gherghel

De câte lucruri pe care le-ai făcut în viață te rușinezi? – guest post Cristina Gherghel

Știi momentul acela în care te îmbeți dintr-o gură de bere și începi să plângi, să dai cu pumnii în pereți sau să te dezbraci?
Dar de momentul terifiant în care te-ai gândit să răspunzi la întrebarea șefului și ai spus o prostie înfiorătoare în fața tuturor, îți amintești?
Exemplele pot continua, dar ai înțeles care-i subiectul.
Tu cari pe umeri o astfel de rușine?
Eu, da. Multe. Nu este o laudă, dimpotrivă, îmi vine să intru în pământ doar cât mă gândesc.
Numai săptămână trecută, de exemplu, m-am plâns în public că cineva m-a acuzat pe nedrept de anumite acțiuni meschine. De parcă nu mi s-ar mai fi întâmplat asta înainte. De parcă aș fi fost singura care intră în astfel de situații de bună voie și nesilită de nimeni.
Dar m-am supărat îngrozitor, m-am dat în ceasul morții aș putea spune, deoarece aveam o mulțime de probleme de rezolvat și era o zi specială pentru mine. În plus, eram deosebit de obosită și ocupată. Aș fi vrut să am pace, căci mult lupt pentru ea. A fost injust modul în care am fost tratată.
Dar la câte nedreptăți nu suntem supuși mulți zilnic?
Ar trebui să fim obișnuiți. Uite însă că e greu să te obișnuiești cu așa ceva, când te aștepți ca oamenii să se comporte cu tine așa cum faci tu cu ei.
Și aici greșesc eu cel mai mult, din punctul de vedere al multora. N-ar trebui să aștept nimic de la semenii mei, zic cei care suferă când mă văd deznădăjduită.
Și eu le dau dreptate: nu aștept să fiu luată în brațe, dar nici nu visez la un tratament abuziv. Nu sunt masochistă.
Dar cât de mult mă căiesc după ce mă jeluiesc în fața altora, nici nu-ți dai seama.
Înainte de lamentările menționate mai sus, pe care le regret din toată inima mea acum, am publicat o întreagă carte cu același subiect. „The Heaviness of Breathing” se numește. În română, literal, ar fi „Greutatea de a respira”. Ceea ce înseamnă de fapt: „Greutatea de a trăi/de a fi în viață”.
Îți dai seama?
Cea mai urâtă carte scrisă vreodată. Pe bune. Este îngrozitoare! Norocul meu că e în engleză și am mari speranțe că nu o să o citească nimeni, niciodată.
În fine, acestea sunt doar două dintre acțiunile mele trecute de care mă rușinez profund. De aș face o listă cu toate-toate am sta aici vreo lună. Minim.
Ce s-ar întâmpla oare, dacă aș putea da timpul înapoi? M-aș comporta diferit?
Cred că nu. În momentul în care m-am plâns în public, așa am simțit că trebuia să fac. Sunt blogger, o fac din instinct. Este un subiect ca oricare altul. Un subiect pe care-l cunosc prea bine.
Pentru cine nu știe, blogging-ul asta e la origine. Un fel de jurnal personal împărțit cu toată lumea. În ziua de azi, majoritatea blogger-ilor scriu despre câte în lună și în stele, numai despre ei nu. Și eu îi salut cu respect și admirație pe aceștia. Ar trebui să le urmez exemplul, pentru că tot ce spunem sau facem în prezența altora se poate întoarce împotriva noastră. Într-o zi, cineva îmi va scotoci prin postările publice și mă va face una cu pământul.
Nu mă îngrijorez încă. Mai este timp până devin destul de importantă ca cineva să-și piardă timpul cu așa ceva.
S-au făcut nenumărate studii și mulți psihoterapeuți încurajează pacienții să-și documenteze supărarea – ca terapie.
Indicat ar fi să nu-ți publici gândurile negre, cum fac eu, căci ele se modifică în timp. Supărarea diminuează, moralul se schimbă, situațiile evoluează iar dacă privim din mai multe perspective putem ajunge la concluzia că ne-am supărat degeaba.
Nu este și cazul meu menționat mai sus. Dar această posibilitate are multe probabilități în cele mai multe cazuri, mai ales dacă suntem persoane obiective și rezonabile, în general.
Dar oare ce ne îndeamnă să facem astfel de lucruri de care apoi ne rușinăm?
Cum am scris mai sus, oboseala joacă un rol extrem de important în modul în care suntem afectați de ce ni se întâmplă. Fiecare dintre noi are o limită de suportare. Care suportă mai puțin, care mai mult, care deloc, care la infinit. De regulă, cu cât ni se întâmplă mai multe lucruri urâte, cu atât răbufnim mai des, mai cu seamă dacă suntem impulsivi.
Eu lupt împotriva firii mele impulsive, lupt împotriva emoțiilor care mă copleșesc, așa cum lupt să nu-mi pierd speranța în oameni.
Dacă ești ca mine, te simți mereu obosit, căci să lupți este infinit mai greu decât să te dai bătut.
Povățuiesc pe toți să-și scrie orice supărare pe foi de hârtie sau pe un document virtual. Apoi îi îndrum să citească cu voce tare ce-au scris. O dată, de două ori, de trei ori… De mai multe ori.
Dacă toate simțurile tale urlă să te cerți cu cineva, să-i aduci fel de fel de acuze, ofense și insulte, scrie unde poți și vrei tot ce-ți trece prin minte. Chiar și cu cretă pe o tablă, numai să nu fie în public. Apoi aruncă o privire la ce ai scris, citește cu voce tare ca și cum te-ai certa cu cine te-a supărat. Spune-i ce vrei, urlă de mai multe ori. Făcând asta în solitudine, supărarea se împrăștie ca ceața și salvăm relații, evitând o grămadă de suferință.
Cuvintele taie la fel ca săbiile. Odată ce le aruncăm în vânt, nu le mai putem lua înapoi. Și mulți oameni sunt dotați din naștere cu acea abilitate ciudată de a nu uita răutatea, mai ales dacă e gratuită, chiar și după ce au iertat.
Corect ar fi să nu uităm nici binele pe care ni-l fac alții. Dar oamenii sunt ființe bizare și preferă suferința în locul bucuriei, fără măcar să-și dea seama. Unii văd rău peste tot. Alții refuză să îl vadă chiar dacă-i în fața lor în orice clipă. De aceea izbucnesc, parcă din senin, când picăturile umplu paharul. Și tot ei se simt stânjeniți.
Sunt puțini cei care simt rușine că au reacționat omenește la nedreptate, dar și mai puțini sunt cei care-și dau seama că au făcut rău cui nu merită.
În momentul în care voi învăța cum să mă feresc de acești oameni și cum să nu sufăr când sunt atacată, voi termina de scris „Ce ești azi, ai decis ieri”.
Ar fi fost salutar dacă aș fi învățat asta până acum.
Iar tu, dacă te îmbeți ușor și te transformi într-o muiere plângăcioasă și libertină sau într-un lup sălbatic, și a doua zi nu vrei să ieși din casă de rușine, ai face bine să eviți băutura. Nu e pentru tine.
Indicat ar fi ca toți să ne păzim de situații care ne fac să ne comportăm extravagant, dar despre cine ar mai vorbi vecina, colega sau prietena?
Și cum ar fi viața de zi cu zi fără așa ceva? Plată și răsuflată.
Așa că îmbată-te și dansează lambada, făcând striptease, dacă așa simți. La începutul lumii, toți erau în fundul gol. Așa ne naștem.
Nu zic că-i bine, dar e distractiv să vezi pe cineva alergând în chiloți pe sub felinare, mai ales când afară ninge sau plouă. Ba e chiar romantic.
Atâta timp cât nu facem rău ființelor, superioare ori inferioare, nu dăm foc la clădiri, nu distrugem natura și lucrurile din jur, eu zic că suntem liberi să facem ce vrem.
Nu ești de aceeași părere?

Îmi doresc ca tu să fi apreciat ce ai citit. Dacă-i așa, te aștept pe blog-uri și rețele sociale:

CRISTINA GHERGHEL

vineri, 22 noiembrie 2019

Vacanțele estivale de acum vs. vacanțele de altădată

Într-o zi frumoasă de toamnă ce părea mai curând o zi de vară târzie, ne adunasem mai mulți prieteni la o terasă, la o cafea și un suc. Era micul nostru moment în care ne răsfățam cu câteva momente de relaxare.
Deodată se auzi o voce din grup:
- Uneori aș vrea să dau timpul înapoi. Să retrăiesc vacanțele de altădată. Nu era cine știe ce întotdeauna, dar ne bucuram de fiecare clipă.
- Într-adevăr, erau mult mai simple decât acum. Eu una eram copil, înșiși părinții mei erau mai tineri decât sunt eu acum. Poate de aceea ne adaptam atât de ușor la condiții mult mai puțin confortabile decât standardele de acum. E adevărat că nu ne permiteam să ne petrecem vacanțele decât în țară, în cele mai multe dintre cazuri, de multe ori obțineam „pachetele de vacanță”, cum s-ar spune acum, adică doar cazarea și masa, eventual și transportul, prin sindicat, la prețuri mai mici, adaptate posibilităților noastre financiare de atunci. Dar într-adevăr ne bucuram de fiecare oportunitate de a vedea un colț de țară așa cum se putea.
- Acum posibilitățile sunt mai mari. Este adevărat că și costurile, poate, au crescut dar...
- ... dar se poate rezolva și problema costurilor. Există ceea ce se numește “Oferte Early Booking“. Avantajul este și pentru client și pentru agenția de turism. Agenția de turism, hotelierii și toți furnizorii de servicii se pot baza pe un număr de clienți dinainte stabilit și își pot organiza altfel activitatea pentru a putea oferi servicii de calitate. Iar clientul se poate bucura de reduceri de preț și de pachete de vacanță mult mai bine organizate și adaptate propriilor nevoi și dorințe.
- Hai să ne imaginăm că ne putem organiza de pe acum vacanța. Și să împingem puțin dorința de a călători dincolo de granițele țării.
Să spunem că ne dorim o vacanță în Grecia. Eu una am avut colegi greci în facultate și sincer vă spun că i-am îndrăgit. Am ales vacanța în Grecia din mai multe motive. În primul rând aș vrea să retrăiesc sentimentele pe care le aveam când eram în compania colegilor greci, oameni plini de viață, deschiși, primitori. Apoi aș vrea să văd la fața locului natura Greciei, acel loc în care muntele parcă se pierde direct în mare, acel loc scăldat în soare și lumină. Și nu în ultimul rând vreau să cunosc direct măcar o parte din cultura Greciei, pornind de la istorie, tradiții și mergând până la traiul de zi cu zi al oamenilor.
Cu toții am putea fi tentați să plătim totul cash. Ar putea părea simplu, dar peste o anumită sumă devine incomod. Ar însemna să ne burdușim portofelul, buzunarele și gențile cu bani cash. Putem scăpa de acest dezavantaj folosind cardul ca mijloc de plată: este mult mai comod, ocupă un spațiu mai mic și este mult mai rapid. Unele servicii le putem plăti chiar online. Este infinit mai comod, dacă ne gândim la plata anticipată a unor servicii. La fel se poate face și rezervarea pentru cazare, transport, masă, vizitarea unor obiective turistice.
Acum și modalitățile de transport s-au diversificat. Nu mai folosim doar trenul, putem călători mult mai rapid pe calea aerului, cu avionul, sau pe apă, la bordul unui vas mai mult sau mai puțin luxos. Sau putem folosi autocarul pe autostrăzi sau șosele de mare viteză. Cazarea este mult mai bună comparativ cu ceea ce foloseam acum 30 de ani și mai bine. Adio grupuri sanitare comune, acum există baie la fiecare cameră. Ca să nu mai vorbim de beneficiile tehnologiei: televizor, aer condiționat, internet wi-fi... Plus o curățenie impecabilă. Condiții de hrană? Infinit mai bune și variate. Meniurile, fie ele all inclusive sau non-all inclusive, sunt extrem de variate. În plus, sunt unități de alimentație cu anumit specific, fie meniuri tradiționale cu specificul zonei, fie meniuri inspirate din gastronomia altor popoare. Un avantaj în plus ar putea fi aprovizionarea de la surse extrem de apropiate, ceea ce face ca alimentele să fie mereu proaspete și costurile aprovizionării să fie mult mai reduse, prin reducerea substanțială a cheltuielilor de transport.
Cu toții ne-am obișnuit atât de mult cu condițiile vacanțelor de acum încât ni se pare ceva normal, firesc, de când lumea. Dar dacă totuși comparăm cu ceea ce era acum 30 de ani, progresul este fantastic.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

miercuri, 20 noiembrie 2019

Noul CR-V Hybrid, parte din familia mea

Îmi amintesc şi acum, făcând haz de mintea mea de copil de pe atunci, de prima mea „listă de cumpărături” cu lucrurile pe care mi le doream să mi le cumpăr „când voi fi crescut ceva mai mare”. Nu îmi  doream decât trei lucruri: bicicletă, pian și... mașină. Bineînțeles că acum nu am nici unul dintre ele, chiar după câteva decenii de viață, căci, cel puțin ultimele două, pianul și mașina oricum ar fi costat o mică avere fiecare, deci nu le puteam cumpăra decât făcând economii la sânge, renunțând la multe alte lucruri, unele dintre ele poate absolut necesare și muncind destul de mult pentru a câștiga suficient pentru a-mi permite să am sumele de bani necesare pentru asemenea achiziții.
Cu primul obiect de pe listă, adică bicicleta, ai mei au cedat mai ușor. Tata, cel puțin, s-a făcut luntre și punte și a cumpărat o bicicletă „Pegas” și a început să încerce să mă învețe să circul cu ea. Numai că odată cu prima căzătură de pe bicicletă a dispărut și cheful meu de a o folosi. Definitiv. Iar bicicleta cumpărată pentru mine a fericit alt copil.
La pian se pare că am renunțat mai rapid. Cu tact, mama mi-a arătat o pianină expusă într-un magazin universal din oraș. Costa și așa o mică avere, chiar dacă era cam jumătate, ca dimensiuni, dintr-un pian adevărat, cum scrie la carte. Chiar dacă puneam la bătaie nu doar pușculița mea ci economiile întregii familii și tot nu puteam să-mi cumpăr așa ceva prea curând. Așa că în timp dorința asta s-a pierdut în uitare. Și poate că a fost mai bine așa, căci nu mi-aș fi dorit o carieră muzicală, pentru care nici nu știu dacă aș fi avut talent, dar cu siguranță nu aș fi avut prea mult timp de muzică decât cel mult ca hobby. Din fericire, am înlocuit claviatura pianului cu tastatura unui computer și se pare că am fost cu mult mai câștigată din asta.
În ceea ce privește mașina, părinții ar fi înclinat să îmi dea dreptate într-o oarecare măsură. Cel puțin în unele perioade ale vieții. Cu toții numeam mașina „un rău necesar”: un obiect de folosință îndelungată care înghite destul de mulți bani, atât prin simpla lui achiziție cât și prin folosirea și întreținerea lui, dar care este absolut necesar pentru deplasarea rapidă și pe distanțe lungi, fără a fi legați de orarul unui mijloc de transport în comun. Părinții nu au reușit să își cumpere mașină și să apuce să se folosească de ea. Dar sincer vorbind, deși încă mă gândesc că îmi lipsesc resursele financiare achiziționării și întreținerii unei mașini, mă gândesc că mi-ar prinde bine să am una.
O vorbă englezească spune: „sunt prea sărac ca să mă îmbrac ieftin”. Parafrazând această zicală, aș spune că în viață nu trebuie să ne ghidăm, când este vorba despre achiziționarea unui bun, după prețul scăzut. ci după calitatea produsului, din toate punctele de vedere.
  Să exemplificăm acest lucru în cazul mașinilor folosindu-ne de tehnologia japoneză. Plecând din perspectiva celor peste 70 de ani de tradiție în domeniul construcției de mașini, tehnologia Honda Hybrid este una dintre cele mai performante. Dintre toate modelele Honda, modelul Honda CR-V Hybrid permite atât folosirea motorului pe benzină cât și a motorului electric, a cărui alimentare este și mai ieftină și practic nepoluantă, astfel că în timp costurile se amortizează.
Noul CR-V Hybrid este dinamic și eficient, iar propulsorul său avansat setează un nou standard de plăcere a condusului pe piața mașinilor hibride. Proiectat pentru viața în oraș și în afara lui, acest model  oferă un spațiu flexibil și practic, cu soluții de stocare inteligentă, spațiu generos pentru picioare și o capacitate mare de încărcare, de până la 1.700 litri. De asemenea, propune funcții precum hayon acționat hands-free, scaune rabatante printr-o singură mișcare și podeaua plană pentru a facilita încărcarea.
Pentru mine cel puțin, este ideal să mă pot deplasa repede și confortabil cu costuri mici în ceea ce privește alimentarea și întreținerea mașinii, mai ales dacă modelul în cauză are consum mic și o fiabilitate mare. Spațiul lejer îmi permite să călătoresc extrem de confortabil, chiar dacă în mașină sunt mai mulți pasageri.
Circulatul prin zone greu accesibile nu este o problemă, datorită puterii motorului și ușurinței cu care sunt acționate comenzile. Astfel pot ajunge rapid și fără probleme în aproape orice zonă aș avea nevoie și asta în deplină siguranță.
Cert este că noul CR-V Hybrid este alegerea ideală pentru mine și familia mea, cel puțin în acest moment, dar și în perspectivă.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

luni, 18 noiembrie 2019

Supravieţuire în sezonul rece

E toamnă, chiar dacă vremea ne-a păcălit până acum, făcându-ne să trăim ca într-o lungă, poate mult prea lungă „vară indiană”. Căldura aproape că a păcălit până și vegetația, care aproape-aproape a crezut că vine primăvara. Din fericire cursul vremii a revenit la realitatea dictată de toamnă.
Odată cu temperatura scăzută și umezeala ce pătrunde până la oase apar și problemele. Organismul trebuie să se adapteze la condițiile noi de mediu si să reziste la atacul virușilor. Și trebuie ajutat prin adaptarea stilului de viață la noile condiții.
Pentru a lupta cu virușii, organismul trebuie să-și întărească sistemul imunitar. Un regim bogat în proteine, vitamine și minerale rezolvă problema în cea mai mare măsură. O alimentație echilibrată este esențială și, adesea, suficientă.
Nici pielea nu este scutită de agresiunea mediului extern. Pielea, mai ales cea expusă mediului extern, are tendința la uscare, deshidratare, crăpare, ridare. De aceea are nevoie de hrănire și protecție.
Desigur că hrănirea și hidratarea corectă a întregului organism își are rolul său. Dar un rol și mai mare îl are folosirea produselor cosmetice aplicate direct pe piele.
Produsele din gama Gerovital Plant invocă puterea naturii pentru a proteja și înfrumuseța tenul chiar în condițiile mai puțin prietenoase ale anotimpului rece. Produs 100% românesc, conținând ingrediente de origine naturală, curăță, hidratează și oxigenează tenul prin intermediul complexului Poliplant Microbiom Protect.
Cu ajutorul unei creme intensiv hidratante se pot rezolva problemele legate de o piele cu tendință de uscare și care se usucă și mai mult în condițiile unui mediu extern rece, relativ uscat și în condiții de vânt intens care accentuează și mai mult senzația de frig și uscăciune la nivelul pielii aflate în contact direct cu exteriorul. Iar o cremă regenerare avansată va ajuta la regenerarea și repararea unui ten care deja a intrat într-un proces de degradare la acțiunea nocivă a factorilor externi.
Desigur, produsele din gama Gerovital Plant permit adaptarea tratamentului cosmetic la orice persoană. Tradiția și modernitatea se întrepătrund în crearea unei game largi de produse naturale, de foarte bună calitate, adaptabile la orice tip de ten, supus unei game largi de agresiuni externe și interne, permițând întreținerea pielii în cele mai bune condiții.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

duminică, 17 noiembrie 2019

Scrisoare pentru viitorul meu coleg


Dragul meu coleg,
Ştiu! Abia ai terminat facultatea de medicină generală. Ca şi mine acum douăzeci de ani. Eram la fel de speriată ca și tine, la fel de dezorientată. Plecam în lumea largă de data asta nu ca studentă într-un oraș străin, ca în urmă cu șase ani de zile, ci ca proaspăt absolvent de facultate. Primisem cât se poate de mult din noțiunile de bază ale mereriei de medic, deocamdată generalist, dar urma să îmi croiesc drumul în viață așa cum îmi era voia și destinul. Voia mi-era să devin medic specialist; poate că era amprenta pusă asupra mea din sistemul de învățare din timpul facultății, căci făcusem activitatea practică doar în mediul spitalicesc. Era și bine, căci doar în mediul spitalicesc puteam fi supravegheată în timp ce învățasem meserie, dar era și rău, căci orizontul îmi era oarecum limitat doar la mediul spitalicesc, ca și loc de muncă, ceea ce însemna doar vârful aisbergului în ceea ce privea relația medicului cu pacientul. Eram pregătită pentru nivelurile doi și trei ale practicii medicale, omițând să cred că pot lucra la fel de bine pentru cariera mea medicală, ba chiar și mai bine, in sectorul medicinei primare.
Destinul a fost altul. Am ratat prima încercare de a deveni medic specialist, așa că aveam două oportunități. Prima să rămân în continuare șomer și să mă pregătesc mult mai bine pentru viitorul examen de rezidențiat. Iar a doua era să caut până atunci un post corespunzător pregătirii mele de la acel nivel, dar în domeniul medicinii primare. Am ales această a doua variantă, cea de a „vâna” unul dintre primele posturi scoase la concurs. Și alegerea mea era un post de medic școlar în orașul meu natal.
Dacă m-ar fi întrebat cineva în timpul studenției dacă mi-ar fi plăcut să lucrez ca medic școlar, aș fi răspuns cu mintea mea de atunci că probabil nu aș fi ales acest drum. Nu vroiam să îmi leg viața profesională de o unitate de învățământ preuniversitar, așa cum făcuseră părinții mei, pentru că nu știam dacă sunt pregătită să fac față muncii cu copiii și adolescenții tocmai în direcția educației lor. Și în plus, venind în contact cu studiul pediatriei, ceva m-a speriat, căci organismul copilului are particularități aparte față de cele ale organismului omului matur, cu patologii diferite și reacții diferite la tratament.
Viața mi-a dovedit că mă înșelasem speriindu-mă degeaba. Eram mai puternică decât m-aș fi crezut cândva. Iar meseria de medic școlar, chiar dacă era ceva nou, la început de drum pentru România, și poate tocmai de aceea, este o meserie de viitor, poate chiar mai importantă decât cea de medic specialist. Tocmai de aceea am rămas aici și după 18-19 ani de activitate, învâțând în tot acest timp tot ce trebuia să fac zi de zi.
Am învățat să cer de la cei care erau în drept să îmi ofere, tot ceea ce am nevoie pentru cabinetele în care urma să lucrez de-a lungul timpului și să și obțin cât de mult posibil. Am învățat să supraveghez starea de sănătate a fiecărui copil în parte și a colectivităților de copii pe ansamblu, pornind de la supravegherea condițiilor de igienă a tuturor componentelor unităților de învățământ și continuând cu alimentația, igiena vestimentației și a corpului, și până la a-i feri de tentațiile periculoase ale societății contemporane: tutun, alcool și droguri.
Am învățat să pot controla efectul bolilor transmisibile în colectivitățile de elevi: să îi îndrum pe cei deja bolnavi spre izolarea la domiciliu și să îi supraveghez pe cei încă sănătoși pentru a putea depista orice formă de debut a unei eventuale noi îmbolnăviri, precum și să păstrez mediul școlii în condiții igienice pentru a înlătura, pe cât posibil, orice pericol de infectare.
Am învățat și am încercat să îi învăț și să îi conving pe copii și pe familiile acestora că bolile infecto-contagioase pot fi prevenite prin vaccinare. Așa că am încercat să impun, nu cu forța, ci prin convingere, administrarea vaccinurilor încă de la vârste cât mai fragede. Poate nu atât direct, cât mai ales indirect, verificând situația vaccinurilor administrate fiecărui copil înscris de la grădiniță până la absolvirea liceului.
Am învățat să intru în bucătăriile unităților de învățământ cu program prelungit, în care copiilor li se servește o masă caldă cu mâncare gătită în incinta școlii, în cadrul blocului alimentar. Pe cât posibil am încercat să supraveghez prepararea hranei, să ajut la întocmirea unui meniu echilibrat, curat pregătit, hrănitor.
Am învățat să comunic cu cadrele didactice, începând cu urmărirea controalelor periodice ale stării lor de sănătate, pentru a nu periclita și starea de sănătate a celor din jurul lor, implicit a copiilor, și până la a-i considera ca și intermediari în comunicarea dintre mine și copii și, mai ales, cu familiile acestora. Totodată am învățat să le comunic tot ce vedeam în neregulă în școli în măsură să pericliteze sănătatea lor și a copiilor.
Am învățat să supraveghez evoluția stării de sănătate a copiilor, atât prin controale periodice, cât și prin examinări de bilanț la anumite vârste. Iar când am bănuit că ar putea exista probleme de sănătate, am învățat să îndrum copiii spre medicii de familie sau specialiști care să îi ajute să redevină sănătoși. Am învățat să supraveghez copiii în momentele importante ale vieții lor, cum ar fi un examen important sau un concurs sportiv, pentru a le acorda primul ajutor la nevoie. Am învățat că pot merge în tabere sau excursii împreună cu ei, supraveghindu-i și acolo din punct de vedere al sănătății. Am învățat că pot și trebuie să îi îndrum în alegerea pregătirii lor viitoare în raport cu posibilitățile lor din punctul de vedere a stării lor de sănătate.
Am învățat că trebuie să îi învăț cum să fie și să rămână frumoși și sănătoși. Am învățat cum să le vorbesc în așa fel încât să le transmit cât mai multe informații folositoare educației lor despre și pentru sănătate.
Am învățat că atunci când mă simt depășită de problemele de monitorizare a sănătății copiilor să nu mă hazardez în a căuta de una singură rezolvarea problemelor de diagnostic și terapeutice, mai ales când competențele mele sunt depășite, ci să apelez cu respect și cu decență la ajutorul unor colegi mult mai pricepuți decât mine în rezolvarea acelor probleme.
Am învățat să îmi cunosc limitele și să știu când anume le pot depăși fără să periclitez în nici un fel sănătatea, viața și integritatea corporală a fiecărui semen de-al meu.
Am învățat să mă respect pe mine însămi respectându-i pe ceilalți și tratându-i in mod egal, cu respect, stimă și compasiune pe toți cei aflați în suferință.
Și nu în ultimul rând am învățat că și eu trebuie să învăț cât mai mult pentru a fi la curent cu orice apare nou pe plan profesional.
Toate acestea și multe altele le poți învăța și tu dacă vrei să vii alături de mine ca medic școlar. Vom învăța împreună cum să fim medici mai buni și cum să-i învățăm pe copii cum să crească frumos și sănătos.
Te așteaptă cu drag a ta colegă mai mare,
Medic școlar dr. Cristina Scacun

Apel pentru sănătatea planetei

CITESTE ! N-ai sa uiti TOATA VIATA TA !!! La casa de marcat a supermarketului tânăra casieră îi atrage atenția clientei (o doamnă mult ma...