joi, 12 aprilie 2018

Din nou la treaba

 O noua zi.... Bineinteles ca dupa o noapte cu multe vise intense ma trezesc din nou mahmura. Ma uit pe geam si zaresc o zi superba, cel putin asa se vede la inceputul ei. Este cazul sa imi iau impulsul pentru a porni la treaba: un "energizant" fierbine si amar, o portie consistenta de hrana si... la drum si la treaba.
  Cu siguranta ca mi-as fi dorit sa stau undeva intr-o ascubzatoare si sa mai citesc ceva. In fond si la urma urmei cartilesunt viata mea: intotdeauna mi-as fi dorit sa citesc ore in sir si sa patrund intr-o lume noua, departe de lumea dezlantuita, si sa ma identific cu eroii din poveste, dar din pacate nu putem evada oricand dorim din lumea reala in care ne ducem viata de toate zilele. Probabil voi gasi un ragaz de cateva minute sau zeci de minute in care sa pot sa citesc cateva randuri. dar ma straduiesc sa termin cat mai repede ce am de facut azi tocmai pentru a reveni la hobby-urile mele.
  Cum stiu deja ce am de facut pentru azi si pentru urmatoarele zile, pornesc la drum si ma apuc de treaba. Asta dupa ce desprind, in minte, din tot ce am de facut pentru urmatoarele zile, "portia" de treaba ce trebuie facuta azi. Doar atat si nimic mai mult. In fine... Poate doar neprevazutul mai poate adauga ceva de facut pe parcursul zilei. Si imi incep treaba incercand sa nu deviez de la drumul ce trebuie parcurs, caci orice intrerupere ma poate intarzia in asemenea mod incat sa nu reusesc sa imi termin treaba. si totusi intreruperile sunt inevitabile; dar incerc sa ma mentin calma si sa merg mai departe, mereu mai departe.
  Ziua se va sfarsi curand; timpul trece atat de repede atunci cand activitatea este atat de intensa. Ma gandesc de pe acum la momentul cand voi spune: "Gata pentru azi!" si ma voi apleca din nou asupra unei coli de hartien pe care intrezaresc, printre pleoapele ingreunate de oboseala, cuvintele insirate ordonat, dar fara sa le pot deslusi clar. Dupa cateva randuri ciite cu greu, pleoapele mi se inchid... Si trec pe nesimtite in lumea magica a viselor.
Iar maine o voi lua din nou de la capat. Pana cand?

joi, 5 aprilie 2018

Sa imbatranim frumos!

In urma cu 18 ani eram proaspat absolvent de facultate de 6 luni de zile si de 3 luni ma angajasem ca stagiar pe durata determinata. In acel interval de timp de un an de zile aveam oarecum suficient timp sa ne "aranjam apele" pe plan profesional: daca reuseam sa intram la specializare si in cazul fericit sa avem si un post asigurat dupa stagiile de pregatire, bine de bine; daca nu, macar trageam sa ne luam dreptul de libera practica ca si medici de medicina generala si aveam sa ne zbatem pentru un post pe masura calificarii de la acel moment. Bineinteles ca fiecare avea in minte cam ceea ce ar fi dorit sa faca in viata. Unii aveau clar o preferinta in minte, dar cei mai multi aveau chiar si un plan de rezerva: chiar daca isi doreau preferential sa faca o anumita specializare, nu ar fi refuzat nici o alta specializare din aceeasi categorie sau cu un specific oarecum apropiat.
  Intr-o dimineata ajunsesem ceva mai repede la servici. Lucram in acea perioada in sectia de chirurgie. Fiind doar doi stagiari ajunsi, din cei cinci care lucram atunci pe sectie, intrasem in vorba ca sa ne umplem timpul. Eram doar eu si cu un coleg. Din vorba in vorba ajungem si la planurile noastre pentru viitorul apropiat. Adica ce aveam sa facem dupa stagiu. Urma in mod obligatoriu sa ne prezentam la examenul de rezidentiat. Si, fie ca intram, fie ca nu intram, dupa cum ne era pregatirea si sansa, trebuia sa obtinem macar un punctaj minim ca sa ne luam autorizatia de libera practica ca si generalisti. Eu optam pentru una dintre specialitatile medicale, cam oricare ar fi fost, desi aveam oarece preferinte, iar el vroia sa devina chirurg.
Odata ce ne-am conturat oarecum directia de urmat, intrebarea la care vroiam sa dam un raspuns era : "De ce?"...
- Uite... Eu vreau sa devin chirurg, spunea colegul meu, pentru ca imi place ca ceea ce fac pentru binele pacientului sa o fac cu propriile maini.
Pana la un punct mi se parea logic ceea ce spunea, dar, ca sa nu ma dau batuta, i-am replicat:
- De acord. Desi pare diferit ceea ce vrem sa facem, cred ca la urma urmei este cam tot pe acolo. Ceea ce tu repari folosind bisturiul, foarfecele, acele si ata, eu fac reparatiile folosind medicamentele. Sunt si ele un fel de instrumentar, dar care nu lucreaza la nivel macroscopic, cum faci tu, ci intervin la nivel microscopic: la nivel de celula, componente celulare, molecule, procese metabolice, biochimice... Si tinand cont de procese fiziologice si biochimice.
Vrand-nevrand, mi-a dat imediat dreptate. Apoi am incheiat discutia si ne-am dus fiecare in treaba noastra.
A trecut timpul si fiecare si-a "aranjat" rostul in viata dupa cum i-a fost dorinta si dupa cum i-au suras sansele in raport cu munca depusa. El si-a realizat visul si a ajuns chirurg, eu am ramas la statutul de medic generalist cu drept deplin de a-mi practica meseria si lucrez de 17 ani ca medic scolar. Amandoi lucram in acelasi oras in care ne-am nascut si in care am revenit dupa ce am studiat medicina pana la nivelul la care a ajuns fiecare dintre noi doi.
  De ce v-am povestit toate acestea? Pare ca nu are nici o legatura cu subiectul despre care vroiam sa va povestesc si despre care va voi povesti in continuare. Veti vedea ca dintr-un anumit punct de vedere are legatura si inca una destul de mare. Sa continuam povestea si sa o ducem pana la capat. Pana aici a fost doar o introducere. Cam lunga, ce-i drept, si totusi e doar o simpla introducere.
Au trecut anii de atunci. Din tinerii nebuni de odinioara am devenit din ce in ce mai maturi. Atat personal cat si profesional. Si poate ca pe zi ce trece nu ne dam seama atat de bine cum trece timpul si cum ne influenteaza, dar nu trec doar zilele ci si anii. Si nu numai ca ne-am maturizat, ci ne dam seama (oare?!?) ca mai si ... imbatranim. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, timpul isi pune pecetea asupra noastra. Uitandu-ma in oglinda,observ ca se aduna din ce in ce mai multe fire albe de par si imi dau seama ca fie ca vreau, fie ca nu, in curand se vor contura si primele riduri.

   Cu totii simtim pe pielea noastra si pe propriul organism efectele tracerii timpului asupra noastra. Am vrea sa orpim timpul in loc si sa ramanem vesnic tineri. Dar nimeni nu a reusit aceste performante pana acum. Trebie sa acceptam ca timpul trece si ca noi ne vom transforma permanent. Numai ca organismul trebuie, la un moment dat, sa fie ajutat sa imbatraneasca frumos. Fiecare trebuie sa se gandeasca cum sa incetineasca procesul de imbatranire sau macar sa ii canalizeze directia de evolutie in asa fel incat efectele nedorite, eventualele defecte sa nu apara niciodata sau sa apara cat mai tarziu posibil si, odata aparute, sa fie, daca nu inlaturate total, cel putin estompate, in asa fel incat sa ne mentinem intr-o stare buna si cu un aspect fizic si psihic placut.
Depinde insa de fiecare dintre noi cum isi alege calea de a imbatrani frumos. Unii aleg calea chirurgiei. Pare mult mai simplu si mai sigur in aparenta; asa cum spunea colegul meu, prin chirurgie traiesti impresia, cel putin, ca incerci sa repari ce ar fi de reparat cu propriile maini. Pare ceva palpabil la prima vedere. Si totusi aceasta modalitate de a rezolva problema este una grosiera, destul de brutala, si facuta fara minte, fara grija, duce uneori la efecte nedorite. Nu au fost putine cazurile in care efectele au fost dezastruoase. Chirurgia poate repara uneori dar de multe ori mutileaza fata si corpul. Si incercand sa repari ceea ce este deja stricat realizezi ca stricaciunile se fac din ce in ce mai mari.
  O solutie mai buna este sa ajuti organismul sa isi repare singur "stricaciunile" folosind propriile mijloace, doar furnizand materiile prime necesare proceselor metabolice corespunzatoare. Este ca si cum, in locul bisturiului, foarfecelor, acelor si atei chirurgicale ne-am folosi de molecule care sa repare totul la nivel tisular, celular, subcelular, molecular, biochimic, respectand legile si procesele proprii organismului. Putem incepe cu masuri generale: o alimentatie naturala, echilibrata, corespunzatoare, dublata de un regim de activitate si de odihna corespunzator, care sa permita organismului sa se refaca in mod natural, de la sine.
Dar adesea doar aceste masuri generale nu sunt de ajuns. In etapa urmatoare, putem folosi cu eficienta sporita, una calitate, continand molecule active specifice, aplicate local in zonele cu problemeproduse cosmetice de calitate. Adesea cremele, lotiunile si gelurile de buna calitate, aplicate in zonele cu probleme, pot avea rezultate cu mult mai bune, actionand local in zonele cu probleme.
  

Unul dintre produsele cosmetice de calitate ce poate fi folosit cu succes este reprezentat de fiolele cu Acid Hialuronic și Vitamina C – Gerovital H3 Hyaluron C. Iata caracteristicile acestor produse:
"
Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, a lansat în noiembrie 2017, o nouă gamă sub umbrela brandului Gerovital – H3 Hyaluron C. Noua gamă Gerovital H3 Hyaluron C conține produse cu formulări pe bază de acid hialuronic (pudră și lipozomal) și vitamina C, ambele ingrediente contribuind la estomparea semnificativă a ridurilor, la hidratarea şi regenerarea pielii. Produsele sunt destinate pentru îngrijirea tenului normal cu tendință de uscare.
Noile fiole cu acid hialuronic Gerovital H3 HyaluronC au o concentrație de 2% acid hialuronic și sunt recomandate persoanelor care au nevoie de hidratare și de stimularea procesului de reînnoire celulară – tenuri obosite, tenuri care necesită uniformizare a aspectului pielii, tenuri cu riduri fine și de expresie, tenuri acneice.
Fiolele cu acid hialuronic 2% Gerovital H3 HyaluronC conțin un ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C, cu efecte antirid, de umplere a ridurilor, efecte hidratante și de protecție a pielii și efecte de corectare a micilor imperfecțiuni – de exemplu, cicatrici post-leziuni acneice – conferind uniformizare aspectului pielii și un plus de luminozitate/strălucire. Vitamina C acționează sinergic cu complexul de acid hialuronic pudră și lipozomal, având efect de stimulare a sintezei fibrelor de colagen și elastină.
Acidul hialuronic are rolul de a umple spațiile dintre celule, fiind responsabil de gradul de hidratare a pielii și de menținerea fermității acesteia, cu legătură directă în apariția ridurilor și pierderea elasticității pielii.
Acidul hialuronic pudră folosit în fiolele Gerovital asigură formarea unei bariere protectoare pe piele, care împiedică pierderile trans-epidermale de apă și crește cantitatea de apă legată la nivelul stratului cornos.
Lipozomii din compoziția fiolelor Gerovital se absorb în straturile profunde ale pielii, unde eliberează acidul hialuronic, iar acesta leagă o cantitate mare de apă într-o rețea tridimensională, mărindu-și foarte mult volumul. Astfel, ridurile se umplu din interior și se netezesc, iar pielea devine mai fermă. În plus, stimulează și sinteza de acid hialuronic nou.
Produsele Gerovital H3 Hyaluron C se pot achiziționa din toate supermarketurile, hipermarketurile și magazinele de profil din țară, precum şi din magazinele de brand Gerovital. De asemenea, produsele din gama Gerovital Hyaluron C pot fi comandate şi din magazinul online www.farmec.ro."

 Fiolele Gerovital cu acid hialuronic pot fi folosite in prima etapa a tratamentului cosmetic pe pielea curata a fetei; dupa utilizarea lor, dupa ce produsul si-a facut efectul, se poate folosi crema de fata folosita in mod uzual. Produsul ajuta la regenerarea naturala a tenului, netezind si estompand ridurile si intarziind procesul de aparitie a unor noi riduri. Este o cale mai naturala, mai sanatoasa si mai sigura de a mentine si a intretine aspectul tanar si flexibil al pielii.
Astfel se actioneaza preventiv asupra efectelor generate de procesul de imbatranire a pielii, inainte ca efectele nedorite sa apara, si nu se pune problema unor interventii brutale si mutilante, cu efecte nedorite, dupa ce raul produs de imbatranire deja s-a produs.
  Acum gata cu povestile. Sper ca v-am convins despre avantajul unui tratament cosmetic eficient si natural in comparatie cu tratamentele invazive si cu efecte adesea dezastruoase. Alegerea mea deja este facuta. Voi ce alegeti?
Sursa fotografiilor: Google Photos
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

marți, 3 aprilie 2018

Credit pentru un vis

Cred ca doua dintre marile mele iubiri mi+au marcat viata si drumul pentru profesia pe care o practic acum. Primul ar fi dragostea pentru carti si lectura si dorinta de a invata mereu, adanc imprimata in codul meu genetic. Cel de-al doilea ar fi inclinatia mea spre stiintele naturii si dorinta intensa de a afla ce se ascunde in profunzimea fiintelor vii si ce anume sta la baza functionarii lor. Ca atare am ales sa deprind profesia de medic, din dorinta de a afla cum este alcatuit corpul uman si cum functioneaza, ce anume il determina sa functioneze prost uneori si, ca atare, ce il determina sa se imbolnaveasca. Si mai departe cum as putea face ca organismul uman, odata "defect" sa revina cat se poate mai mult si mai repede la o stare de functionare normala.
  M-a ajutat extrem de mult faptul ca eram in stare sa citesc extrem de mult si cu o placere deosebita orice carte imi cadea in mana si la indemana. Plus ca, eram in stare sa "vanez" cat mai multe carti pe care imi doream sa le pot avea oricand la dispozitie pentru studiu. Si asta tocmai pentru ca in medicina trebuie sa studiezi permanent si extrem de intens tocmai pentru a ajunge la nivelul de cunoastinte care sa iti permita sa iti practici meseria corect, usor si cu succes. Plus ca trebuie mereu sa te conectezi la orice apare nou in domeniu.
  Problema era ca nu trebuia sa ma rezum la notitele de curs, ci trebuia sa studiez cat de mult posibil din carti. Carti pe care inca nu le aveam, caci inca nu pusesem problema de a-mi incropi o biblioteca proprie de specialitate. Asa ca am inceput, treptat-treptat sa cumpar din librarii cat de multe carti imi permitea "buzunarul". Era destul de dificil: in primul rand cartile de specialitate (si nu numai!) abia incepeau sa se editeze dupa multi ani in care editurile scosesera extrem de putine carti noi ce se gaseau din ce in ce mai greu, iar nu in ultimul rand cumpararea cartilor ce incepeau sa apara incetul cu incetul pe piata era din ce in ce mai mult conditionata de posibilitatile mele financiare. Asa ca, cel putin pentru inceput, am cautat cartea de specialitate atat in librarii, pentru a cumpara cat mai mult din ceea ce aveam nevoie, cat si in biblioteci, de unde imprumutam pentru acasa sau citeam la sala de lectura.
Treptat am inceput sa imi dau seama ca posibilitatile mele de a avea la indemana cat mai multe carti, absolut necesare, erau destul de limitate, atata vreme cat nu se schimba ceva in starea de fapt de la vremea aceea... si chiar de acum. Nu era problema ca nu as fi avut puterea sa citesc. Sunt in stare sa citesc oricand si oriunde, atata vreme cat am ceva mai mult timp la dispozitie pentru citit. Nu conteaza ora la care citesc, atata vreme cat am puterea sa o fac, nu conteaza locul in care ma asez pentru a citi: citesc atat acasa, la masa, in fotoliu sau in pat, citesc la servici sau in parc, pot citi si in mijloacele de transport. Numai sa am ce citi in permanenta...
  Intr-adevar, in orice domeniu ne-am desfasura activitarea, ne este xtrem de folositoare achizitia de carti din librarii si anticariate, tocmai pentru incropirea unei biblioteci personale cat mai bogate si mai bine puse la punct. Astfel avem la dispozitie un numar cat de mic de carti si publicatii cu care sa ne putem descurca aproape in orice clipa pentru a ne informa, pentru a ne improspata si reimprospata cunostintele de specialitate si de cultura generala. Numai ca pe langa biblioteca personala ar trebui sa avem acces si la un centru de documentare infinit mai bogat si mai bine pus la punct. Aceste centre de documentare sunt extrem de bine reprezentate de bibliotecile publice de la nivel de judet si localitate, precum si bibliotecile unitatilor de invatamant.
  Adesea ma uitam cu jind la imaginile reprezentand marile biblioteci ale lumii: bibliotecile marilor universitati si ale marilor institutii. Mi-as dori sa ma "ingrop" in oricare dintre ele pentru cat mai mult timp... Si nu dar intr-una sau doar in cateva, ci in toate... Sau in cat de multe posibil. Asta in ideea ca as dori sa pot citi si studia cat mai multe carti cu putinta. Ar fi si o buna oportunitate sa ma pregatesc nu numai in specialitate ci si in ceea ce se numeste CULTURA GENERALA. Cu siguranta ca mi-ar trebui cel putin noua vieti, asa cum se spune ca are orice pisica, doar ca sa simt ca imi intru in ritm in ceea ce priveste lectura.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru ca simt ca in Romania s-a cam pus un lant gros ferecat cu lacat ideii de lectura si de carte in general. Se cumpara extrem de putina carte. Poate ca uneori preturile sunt cam usor prohibitive in unele situatii si pot fi cumparate cu oarece eforturi financiare. Dar daca exista pasiune si bunavointa din partea potentialilor cititori, se pot gasi resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor stringente de lectura, informare si documentare. Sau poate ca oamenii de pe la noi si-au pierdut interesul pentru lectura. Este adevarat ca se poate gasi o scuza in lipsa de timp; e adevarat ca, in conditiile in care viata ni se desfasoara intr-un ritm din ce in ce mai alert si ne epuizeaza de mai toate resursele de timp si de energie, dar gestionandu-ne activitatea iintr-un mod inteligent ne putem gasi resursele necesare pentru a citi macar 1-2 ore zilnic, sau macar jumatate de ora pe zi. Sau poate ca generatiile tinere, prinse in mod gresit uneori in mrejele tehnologiilor de ultima generatie, a gadgeturilor de "ultim racnet" si ale internetului, programelor tv uneori de calitate indoielnica si a petrecerilor in cluburi, si-au pierdut mai tot interesul oentru ceea ce inseamna carte si publicatii de calitate, existand astfel pericolul de a deveni analfabeti functionali: desi aparent citesc mai usor sau mai greu, sunt incapabili sa inteleaga si sa retina ceea ce citesc.
  Cred ca ar fi timpul sa tinem cont ca o populatie inculta si nestiutoare de carte este mai usor de influentat si de manipulat intr-o directie sau intr-alta, inoculandu-i-se un soi de apucaturi de turma gregara, imprimandu-i-se miscarea intr-o directie sau intr-alta dupa cum cer interesele oculte ale unora sau altora. Oare asta ne dorim? Oare nu ar fi mai bine sa,dezvoltam gradul de instructie a populatiei, incepand chiar cu tinerele generatii (si nu numai!), prin crearea unui sistem de invatamant si cultura de nivel inalt? Ideal ar fi sa investim in scoli de diferite grade, in institutii de cultura si biblioteci bine dotate, in care toti cei interesati sa se poata dezvolta din punct de vedere intelectual si spiritual. Ideal ar fi sa asiguram accesul la centre de informare si documentare, sub forma de biblioteci mai mari sau mai mici, cu un bogat fond de carte si publicatii de orice gen si cu acces la internet si mass media.
Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca in ultimul timp ne-am rasturnat aproape intreg sistemul de valori si ca adesea promovam, prostia, ignoranta, incultura. Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca ne uitam adese adevaratele valori si ca le facem pierite sau alungate departe de tara, doar pentru ca nu reusim sa ne ridicam la nivelul lor ca inteligenta, realizari, aspiratii, idealuri. Poate ar fi cazul sa ne dezmeticim din amorteala si sa constientizam ca, ignorandu-ne valorile si facandu-le sa piara si sa se piarda, ajungem adeseori la mana celor ce se cred mai tari decat noi, lasandu-i deliberat sa ne hotarasca destinele.
  Poate ca ar fi bine sa nu ii mai punem la colt pe cei care vor sa invete ceva din viata si pentru viata, ascunzandu-le calitatile si meritele si cautandu-le cu de-a sila false defecte, tocmai pentru a-i reduce la tacere.
Si poate ca ar fi bine sa ne trezim ca oameni si ca natie, sa invatam din greselile trecutului tocmai pentru a nu le mai repeta. Sa ne (re)construim propriul sistem de valori bazat pe invatamant si cultura. Si sa acordam credit cu adevarat adevaratelor valori!
Sursa fotografiilor: Google Photos
 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!

duminică, 1 aprilie 2018

Evadare in vacanta de vara

E adevarat ca sunt o fire mai retrasa si adesea prefer sa imi petrec timpul liber in singuratate. Mai bine spus intr-o intimitate in care sa nu patrunda nimeni altcineva decat prietenii foarte apropiati. Dar de aici si pana la a dori cu disperare sa plec incotro vad cu ochii numai ca sa fiu singura, sa nu ma recunoasca si sa nu ma abordeze nimeni pentru orice... e cale lunga.
"Vina" este a mea si doar a mea. Mi-a placut sa fac anumite lucruri, sa fac anumite activitati. Inclusiv actuala profesie mi-am ales-o din placere. Si unele activitati in afara profesiei, ca sa spunem asa, le-am facut tot din placere. Alte lucruri le-am facut, pentru inceput si la primul impuls, dintr-un puternic instinct de supravietuire... Si poate ceva in plus. Cu alte cuvinte, am vrut sa "nu las vrabia de mana pentru cioara din par": adica sa nu las sa scape orice oportunitate de moment, care se putea obtine mai sigur si ceva mai facil, doar ca sa astept ceva mai bun, care putea sa nu apara, sau sa nu fie indeajuns pentru toti ce ar fi dorit acel lucru. Plus ca dintr-un bun simt prost inteles de catre cei din jur, am incercat sa raspund tuturor solicitarilor primite. Poate ca am vrut sa nu fiu privita ca pe "oaia neagra" ce nu isi indeplinea sarcinile de serviciu si nu numai.
Adevarul este ca am ajuns la un punct cand imi doresc cu disperare sa dispar din viata de zi cu zi si sa nu mai aud sunand telefonul si sa fiu solicitata sa fac cine stie ce. Nu mai vreau sa mai raspund la intrebari, la telefon, nu vreau sa mai vad pe nimeni si nici nu mai vreau sa fiu vazuta sau sa stie cineva ca exist pe pamant si in viata mea si a oricaruia.
Ca atare m-am hotarat sa plec. Undeva cat de departe posibil. Acum sa nu credeti ca as pleca undeva spre capatul pamantului. Nu am atata timp pentru vacanta, cel putin deocamdata. Ma multumesc doar cu 7-maximum 10 zile de libertate si singuratate.
Ca atare, m-am gandit la o vacanta in afara tarii, dar relativ aproape. Si sa fie o zona in care sa imi placa sa merg. Sa fiu atrasa de zona respectiva, geogrfic vorbind, sa ma atraga istoria si cultura acelei tari. Ca atare am ales, pe moment si la primul impuls, Grecia...
De ce Grecia? Pentru ca ma atrage natura oarecum exotica, raportat la Romania. Pentru ca ma fascineaza istoria, literatura, arta, cultura si legendele si miturile Greciei. Pentru ca am prieteni si colegi de facultate greci cu care m-am imprietenit si cu care m-as reintalni cu cea mai mare placere.
Am ales una dintre multiplele vacante Christian Tour: 7 zile de vacanta in Creta - Heraklion. De ce am ales aceasta destinatie? M-au atras conditiile:
  • cazarea la hotel Horizon Beach, 3 stele, cazare 7 zile,best deals, all inclusive
  • transportul este cu avionul, deci ceva rapid
Cu alte cuvinte, conditii care ma satisfac pe deplin. Vorba aceea: la mare, la soare, la piscina, ajung rapid, nu am grija de cazare, transport si hrana. Dupa sapte zile ma intorc cu bateriile incarcate si cu pielea incarcata cu un bronz stralucitor. Voi merge, daca nu chiar singura, doar insotita de 1-2 prieteni apropiati.
Ce poate fi mai relaxant decat sa stai intins la soare, cu o carte alaturi, cu un cocktail racoritor permanent la indemana... Sa treci permanent de la odihna la plaja, la piscina, apoi la masa ori de cate ori ti se face foame, apoi iar la plaja. Seara sa poti sa te plimbi pe plaja, respirand aerul umed si usor sarat, sub adierea brizei.
Fiind in Grecia, nu are cum sa scape oricui savoarea bucatariei locale, forfota si specificul local al oraselor, monumentele istorice pline de enigme si de povesti tacute si pline de inteles.
Cu siguranta nu ai cum sa iti satisfaci curiozitatea doar intr-o singura vacanta. De aceea iti vei dori sa revii cat de curand.
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2018

joi, 29 martie 2018

Joaca de-a copilaria

Sunt momente in viata noastra cand timpul parca se intoarce pe dos: maturul din noi incearca sa priveasca cat mai adanc in interiorul sau, cautandu-si pentru a nu stiu cata oara sufletul de copil pe care il considera pierdut, iar sufletul de copil incearca sa-si scoata privirile la lumina, tocmai pentru a vedea ce il opreste sa iasa la lumina macar pentru scurt timp. Si asta pentru ca, in valtoarea vietii si a stresului de zi cu zi si zi de zi, uitam sa ne relaxam, uitam sa ne desprindem de realitate si sa patrundem intr-o alta lume, intr-un alt univers in care si din care sa ne reincarcam bateriile cu energie.

"Batranul" joc PREPELIX PANO de la nostalgia timpurilor de altadata la modernitatea timpurilor actuale

Nostalgicii jocurilor de altadata isi amintesc cu siguranta de jocurile ce au facut la vremea lor istorie.
Pe data de 15 octombrie 1998 apare pentru prima data in Germania o prima versiune a jocului Prepelix.
Această versiune a jocului este creată pentru cunoscutul brand Johnny Walker sub numele de “Virtuelle Moorhuhnjagd”. Campania offline, desfășurată în baruri selecte prin promotori cu laptopuri, înregistrează un succes cu mult peste așteptări.
 Dezvoltarea unei versiuni radical îmbunătățite a jocului inițial devine sarcina echipei Phenomedia România. Noul produs este lansat în august 2000 pe piața europeană sub numele “Moorhuhn 2 – vânătoarea merge mai departe”.
În luna decembrie a aceluiași an, echipa Phenomedia România decide să lanseze și în țara noastră o versiune autohtonă a jocului, sub denumirea de Prepelix.Jocul este contractat de Connex în iunie 2001, drept vector de reclamă. În același an, versiunea internațională Moorhuhn rula, conform Mediafax, “pe circa 67% din calculatoare din Europa Centrală”. Mediafax mai titra și că “produsul intern brut al Germaniei scăzuse cu 1 miliard de mărci în anul 2000, din cauza utilizării jocului în firme”
 Prepelix nu a făcut excepție de la trend în România și în Republica Moldova devenind primul joc viral local.
Daca initial jocul era conceput doar pentru calculatoarele de birou si laptopuri, "varsta majoratului" pentru Prepelix surprinde jucatorii inveterati dar si potentialii jucatori mai tineri cu o noua versiune disponibila pentru telefonul mobil al fiecarui utilizator in varianta de joc PREPELIX PANO (360°) sau VR(folosind o pereche de ochelari cardboard). 
Este un joc pentru toate vârstele şi oricine poate deveni vânător de prepeliţe, atât timp cât are peste 5 ani, vârsta minimă recomandată. Are o dificultate mică spre medie, dar un grad de distracţie foarte ridicat. În afară de confruntarea directă cu prepeliţele, vânătorii trebuie să mai descopere şi alte obiecte sau acţiuni ce le vor aduce puncte în plus si îi vor ajuta să cucerească primul loc în tabela de scor globală, acolo unde concureaza cu toţi jucătorii de PREPELIX PANO şi PREPELIX VR

Relaxare prin joc

Fie ca este vorba de un joc pentru copii, fie ca este vorba de un joc pentru toate varstele, .orice joc poate contribui la relaxarea mintii si dezvoltarea unor anumite abilitati: viteza de reactie, atentia distributiva, simtul competitiei si dorinta de a depasi limitele. Daca un joc pentru calculator/laptop este accesibil doar pentru spatii restranse, variantele de joc mobil permit desfasurarea jocului in orice locatie si la orice ora. Uneori cateva minute de joc permit deconectarea organismului, relaxand creierul si permitandu-i astfel sa isi reia activitatea dupa o pauza de 10-15-20 de minute cu forte proaspete pentru inca cateva ore.
Atata vreme cat jocurile nu sunt practicate ca un veritabil "consum de droguri", nepermitand desprinderea de lumea virtuala, totul poate fi ok. Orice joc poate fi practicat ca si pauza de activitate scurte sau ca activitate pe durata scurta, pentru un timp prea scurt pentru a permite desfasurarea altor activitati ce necesita o durata de timp, in mod normal, ceva mai lunga. O partida scurta de joc se poate desfasura, de pilda, in cele cateva minute de asteptare pana iti vine milocul de transport in comun sau pentru o calatorie scurta de acasa spre locul de munca sau inapoi.
Jocul poate fi mai antrenant atunci cand sunt mai multi competitori implicati in aceeasi partida, fiecare luptand pentru un scor cat mai mare pentru a-si depasi adversarii

Pro sau contra jocuri

Daca m-ar intreba cineva daca sunt pro sau contra jocurilor pe calculator, as raspunde: PRO, dar cu masura. Doar atat cat sa "omori timpul" in scurtele pauze dintre diferitele activitati, pentru o scurta relaxare sau pentru o competitie oarecare dintre prieteni. Atat si nimic mai mult.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

miercuri, 28 martie 2018

Aventuri de la Mamaia la Constanta... si retur




Uneori imi place sa am un ritm de viata trepidant. Oarecum... In sensul ca imi mentin un tonus bun de viata, Si ma mentin in forma pe toate planurile. Pana cand mi se descarca bateriile. Si atunci trebuie sa ma repliez pe "modul vacanta".
Si unde poti sa iti incarci cel mai bine bateriile decat undeva ceva mai departe de casa si de mediul in care iti traiesti viata de zi cu zi... De multe ori in afara orasului unde lucrezi si unde iti petreci asa-zisul timp liber.
Teoretic vorbind, nu pot evada din cotidian decat atunci cand imi iau concediu in mod oficial. Si acela luat "pe bucati", adica doar cate maxim zece zile lucratoare odata.Si atunci ar trebui sa profit cat mai mult de ele.
Desi prefer sa imi petrec timpul liber mai degraba la munte, sau cel putin undeva in mijlocul naturii, mai recent am avut un chef nebun de a merge... la mare. In fond, nu strica ca, macar o data din cand in cand, sa schimb racoarea si parfumul padurii, al cetinei si rasinii si al pamantului reavan cu nisipul auriu, parfumul apei sarate plina de alge si cochilii si adierea diafana a brizei sub soarele torid al verii.
Am ales Mamaia. Perla litoralului. Am cautat un loc de cazare convenabil, si am mers oarecum pe instinct. Si instinctul m-a dus la...
  ... Hotel Aurora Mamaia. Si s-a dovedit alegerea perfecta pentru ce imi doream in acel moment si pentru planul care imi incoltise in minte. Hotelul este situat aproape atat de plaja cat si de orasul Constanta. In perioada cat stateam in zona hotelului, aveam parte atat de distractie la piscina cat si evadarea rapida pe tarmul marii si in apa brazdata de valuri. In plus, apropierea de Constanta imi permite vizitarea obiectivelor turistice din Constanta intr-un numar cat de mare posibil.
Fișier:Constanta STS112-E-6329 lrg.jpg Pentru cine vrea sa cunoasca cat mai mult din batrana cetate Tomis, actuala Constanta, trebuie sa aiba in minte contopirea pamantului cu marea involburata care il deschide lumii intregi.
  Orasul, intemeiat de pe vremea vechilor colonisti greci, navigatori prin excelenta, a fost cantat in poeziile lui Ovidiu, tristul exilat pe tarmurile mult prea neguroase ale Pontului Euxin.Statuia poetului strajuieste parca de dincolo de timp in fata muzeului de istorie al orasului.
Orasul este un adevarat mozaic de populatii diferite atat prin origini cat si prin cultura. Dar diferentele dintre etnii nu le separa, ci le uneste si le completeaza perfect, intr-un mod extraordinar in care culturile se intrepatrund. Acest lucru se poate vedea si in multitudinea de lacasuri de cult reprezentand o multitudine de religii.
 
 Biserica de lemn Sfântul Mina       Biserica „Sf. Anton din Padova” (catolică de rit latin)

  
Marea Geamie „Carol I”                       Vechea Sinagogă

Fie ca sunteti pasionati de istorie sau stiintele naturii, veti putea gasi nenumarate locatii care sa va satisfaca curiozitatea sii setea de cunoastere...
 Fișier:Farul Genovez, Constanta.jpg
Așa-numitul „far genovez” terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300[20].
 
Clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie cu statuia lui Ovidiu.
  Cazinoul                                                              Acvariul din Constanța

Sincer vorbind, m-a atras mult acvariul, ca si atractie turistica. Nu doar pentru ca imi plac vietuitoarele de orice fel, dar... o "gradina zoologica" acvatica nu vezi in orice oras. As fi in stare sa imi lipesc nasul, obrazul si privirile pe geamul fiecarei portiuni de bazin in care inoata nestingheriti o multime de pesti de diferite marimi, aspecte si culori. Si am impresia ca, in miscarea lor aproape ca in mediul lor natural, ma privesc cu aceeasi curiozitate cu care ii privesc si eu.
Aceeasi fascinatie am avut-o si fata de cazinou. Desi acum este cutremurator de pustiu si de lasat in paraginire, parca inca se mai aude din departarea timpului, din ce in ce mai stins, forfota multimii de odinioara ce fremata in nteriorul sau.
Nu as ocoli nici macar unul dintre muzeele orasului. As avea sentimentul ca as pierde secvente intregi din viata orasului, atat din prezent cat si de altadata. Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”. (Sursa: Wikipedia)
Sunt absolut sigura ca actuala Constanta are ce arata oamenilor si lumii intregi. Putinele imagini pe care am incercat sa va prezint (sursa: Wikipedia) nu pot inlocui, cu nici un chip, o vizita adevarata, reala, prin orasul de acum si dintotdeauna numit Constanta.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

duminică, 25 martie 2018

Testamentul lui Andrei Gheorghe: „Vă blestem să muriţi stând la coadă, să trăiți din salariu și să vă petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuită!”

Testamentul lui Andrei Gheorghe
Testamentul lui Andrei Gheorghe. Celebrul prezentator a fost găsit în seara de 19 martie, în propria casă, fără suflare. În urmă cu câteva luni de zile acesta şi-a alcătuit testamentul, unul social, şi l-a postat pe una dintre reţelele de socializare. Cuvintele lui sunt de-a dreptul impresionante.  
Andrei Gheorghe milita pentru dreptate, pentru o viaţă mai uşoară a tinerilor, pentru respectarea legilor. În emisiunile pe care le-a realiza de-a lungul timpului,  la TV sau la radio, acesta aborda, în maniera care l-a consacrat, teme sociale de actualitate, devenind astfel și unul dintre cei mai incomozi jurnaliști de la noi. Andrei Gheorghe își susţinea punctul de vedere şi în mediul online, acolo unde era foarte activ. De altfel, tocmai această virulență a mesajului său a făcut ca, luna trecută, contul lui de Facebook să fie suspendat pentru o perioadă de 30 de zile.
Un astfel de mesaj acid, cu tema politică, dar cu rezonanță socială a fost postat de către Andrei Gheorghe în septembrie 2017.
Acesta scria că speranţele i-au fost năruite, îi blestema pe conducătorii României şi cu mâna lui i-ar fi băgat în puşcărie. Îi huleau să moară stând la coadă, să trăiască din salariu şi să aibă o pensie obişnuită. Evident, celebrul prezentator era nemulţumit de situaţia din ţara noastră. Lupta aşadar pentru dreptate, pentru un cadru social bun cătăţenilor.
„Sunt obosit. Am fost „generația de sacrificiu” și am crezut ca după un drum lung și greu o sa ajungem intr’o poiana cu soare si flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri si intr’o zi sătui de foame si mizerie ne’am revoltat, ne’am ucis conducătorii si am crezut ca după un alt drum lung si greu o sa ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos si cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață in calești scumpe, copiii lor ni se urca in cap și dansează țonțoroiul iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frății fug scirbiti si’si caută fericirea in alte zări. Speranta a leșinat bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall iar eu imi număr firfireii și ma gândesc daca’mi ajung de o funie mai sănătoasă. In fata nu văd nimic decit bezna și întuneric, in jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscata si’n gura gust de cenușă. Va blestem conducători ai României si’n pușcărie dacă v’as bagă pe toți, cu nimenea nu as greși. Va blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, infumurarile și prostia voastră agresiva. Va blestem sa muriți stind la coada, sa trăiți din salariu și sa va petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuita, intr’un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți in sufragerie și cu părinții in întreținere pe veci. Sint obosit și drumul nu se mai zărește.”, este mesajul lui Andrei Gheorghe din septembrie 2017.

Cauza morţii lui Andrei Gheorghe

Celebrul prezentator de radio Andrei Gheorghe a murit.  Acesta avea 56 de ani și, potrivit primelor informații, ar fi fost găsit fără suflare, în seara de 19 martie, în jurul orei 22.00, în baia locuinței sale din Voluntari. Totul a fost anunțat printr-un apel la 112. Acesta a murit în urma unui stop cardio-respirator. 
Foto: Facebook

Din nou la treaba

 O noua zi.... Bineinteles ca dupa o noapte cu multe vise intense ma trezesc din nou mahmura. Ma uit pe geam si zaresc o zi superba, cel put...