£££

 🐾 ȘTIAȚI CĂ?

     PISICILE și CÂINII sunt alchimiști tăcuți și străjeri ai pragului dintre lumi?

De mii de ani, animalele de companie nu au fost privite de către vechile tradiții și școli de înțelepciune doar ca simple ființe drăgălașe, ci ca adevărate punți între dimensiuni, purificatori energetici și gardieni ai câmpului nostru subtil.

Modul în care o pisică și un câine lucrează cu spațiul, cu materia și cu starea noastră este fascinant, complet diferit și plin de secrete pe care abia astăzi știința începe să le reconfirme.

🐈 1. PISICA: Transmutatorul de energie, alchimistul frecvențelor și ochiul spre nevăzut

În Egiptul Antic, pisica nu era doar respectată, ci venerată sub chipul zeiței Bastet, care este întruchiparea luminii, a căminului, a fertilității și a protecției împotriva forțelor întunecate. Egiptenii știau că pisica poartă o taină uriașă.

🐾 Detectarea și transmutarea energiilor grele:

Spre deosebire de alte ființe, pisica are o atracție naturală pentru zonele cu încărcătură energetică joasă, perturbări electromagnetice sau așa-numitele noduri geopatogene Hartmann (grila energetică a Pământului). Acolo unde un om sau un alt animal s-ar îmbolnăvi în timp dacă ar sta prelungit, pisica se așează de bunăvoie.

Ea nu absoarbe energia negativă pentru a se otrăvi, ci o TRANSMUTĂ. Pisica funcționează ca un adevărat filtru alchimic: preia stagnarea, tensiunile din casă și emoțiile grele ale stăpânului, procesându-le și redându-le spațiului sub o formă curată.

🐾 Senzorul biologic pentru locul bolnav:

Când ești suferind, stresat sau ai o inflamație în corp, câmpul tău electromagnetic își schimbă frecvența în acea zonă. Pisica simte instantaneu acest dezechilibru. Ea vine, se așează exact pe locul bolnav (pe piept, pe abdomen, pe articulații) și începe să toarcă.

🐾 Secretul Terapiei prin Vibrație (Medicina Spațială):

Torsul pisicii nu este un simplu manifest al plăcerii, ci un mecano-terapeutic interior. Vibrația emisa de tors se încadrează fix în plaja de 25 – 150 Hz.

Oamenii de știință și cercetătorii din medicina spațială (dezvoltată inițial de NASA și programele sovietice) au observat că astronauții își pierdeau densitatea osoasă și masa musculară în lipsa gravitației. Pentru a rezolva această problemă, au inventat aparatele de terapie vibroacustică, care imită exact frecvența de tors a pisicii. Ulterior, aceste aparate au fost folosite în clinicile militare pentru soldații răniți, dovedindu-se că această frecvență accelerază calusarea oaselor rupte, regenerarea țesuturilor moi, reducerea durerii și vindecarea celulelor.

🐾 Viziunea în tărâmul subtil:

Spectrul receptiv al pisicii depășește cu mult percepția umană. Când o pisică încremenește și privește fix într-un colț „gol” al camerei, urmărește cu privirea un punct invizibil sau își ciulește urechile spre nimic, ea percepe micro-vibrații, mișcări electromagnetice și prezențe subtile pe care ochiul nostru dens nu le poate capta. Ea este gardianul care asigură că spațiul tău rămâne curat de entități sau energii rătăcite.

🐾 Taina dorinței șoptite:

În folclorul vechi și în practica ezoterică, se spunea că pisica este un intermediar între lumea fizică și planurile subtile. Dacă îi șoptești o dorință curată la ureche în clipele de liniște, ea poartă acea intenție în câmpul informațional, ajutând ca lucrul cerut să-și găsească drumul spre tine în moduri neașteptate.

🐕 2. CÂINELE: Străjerul sufletului, scutul protector și gardianul pragurilor

Dacă pisica este maestrul interiorului, al tainei și al curățării, câinele este întruchiparea frecvenței inimii, a împământării și a protecției active.

🐾 Cerber și Anubis, Taina călăuzitorilor dintre tărâmuri:

În toate marile mitologii ale lumii, câinele stă la granița dintre văzut și nevăzut. În Egipt, Anubis (zeul cu cap de șacal/câine) era ghidul psihopomp, adică cel care cântărea inima sufletului și îl călăuzea în siguranță prin lumea de dincolo. În mitologia greacă, Cerber, gardianul cu mai multe capete, păzea porțile tărâmului subtil.

De ce tocmai câinele? Pentru că el posedă capacitatea simbolică și energetică de a discerne instantaneu puritatea intenției. Câinele simte adevărul din spatele măștilor umane.

🐾 Scutul energetic și cititorul de aură:

Câinele este conectat direct la emițătorul electromagnetic al inimii umane. El simte frica, tristețea, boala sau minciuna înainte ca omul să le exprime prin cuvinte. Spre deosebire de pisică, câinele evită zonele cu energie grea și nodurile geopatogene. El caută mereu energia curată și prezența stăpânului. Rolul lui nu este să absoarbă sau să transmute, ci să fie un scut protector. Când în preajma ta apare o persoană cu intenții rele, o stare de agitație exterioră sau o energie grea, câinele intervine ca o barieră: se pune între tine și sursă, preia tensiunea și o descarcă prin alertă, mișcare sau prezență fermă.

🐾 Ancora de împământare (Iubirea necondiționată):

Câinele trăiește într-un prezent absolut. Câmpul lui energetic este stabil, cald și devotat. Când un om este prins în furtuni mentale, anxietate sau traume, simpla atingere a unui câine și privirea lui directă în ochi provoacă o descărcare de oxitocină și o reducere instantanee a cortizolului (hormonul stresului). Câinele te smulge din proiecțiile mentale și te împământează direct în corp.

Pisica este alchimistul tăcut... îți curăță casa de noduri grele, îți vindecă corpul prin frecvența torsului și veghează porțile nevăzute ale spațiului tău.

Câinele este străjerul loial... îți îmbracă sufletul într-un scut de protecție, îți citește stările inimii și nu lasă nicio intenție falsă să îți treacă pragul.

Sufletele lor nu ajung în viața noastră dintr-o simplă întâmplare. Fiecare dintre ele aduce în căminul nostru exact taina, echilibrul și medicina de care avem nevoie. ✨

Voi ce aveți acasă: un alchimist al frecvențelor sau un străjer al pragului? Ați remarcat vreodată aceste comportamente la e i? 🐈‍⬛🐕

      sursa creator digital:Jack,Jack

£££

 BLANCHE MONNIER: tânăra închisă în camera sa timp de 25 de ani, de propria mamă, pentru o iubire interzisă....

BLANCHE MONNIER, o tânără din POITIERS, FRANȚA, a fost ținută captivă timp de 25 de ani într-o cameră întunecată din podul casei sale, închisă de propria mamă și frate pentru că a refuzat să renunțe la iubirea sa față de un avocat sărac. Cazul a fost descoperit în mai 1901, când o scrisoare anonimă a alertat autoritățile asupra condițiilor inumane în care trăia, șocând profund întreaga societate franceză.

BLANCHE MONNIER, născută în 1849, a devenit cunoscută drept „SECHESTRATA DIN POITIERS ”. În 1874, pe când avea 25 de ani, și-a exprimat intenția de a se căsători cu un avocat modest, lucru pe care mama sa, LOUISE MONNIER, l-a considerat o rușine pentru familia lor aristocrată. Refuzul lui BLANCHE de a renunța la relație a determinat familia să o închidă într-o cameră întunecată din pod, unde a rămas izolată timp de 25 de ani.

    În toată această perioadă, mama și fratele său, MARCEL MONNIER, au continuat să trăiască aparent normal, pretinzând că BLANCHE a plecat departe și că nu mai aveau vești despre ea.

    În mai 1901, o scrisoare anonimă trimisă procurorului general din PARIS a dezvăluit că o femeie „bătrână” era ținută prizonieră de 25 de ani în casa familiei MONNIER. Poliția a intervenit prompt, descoperind o scenă de coșmar în podul casei din POITIERS.

     BLANCHE MONNIER, odinioară o frumusețe apreciată, era acum o apariție înfiorătoare: murdară, slăbită, cântărind doar 23 de kilograme. Camera era în întuneric total, singura fereastră fiind blocată și acoperită cu draperii groase, iar în jurul ei domneau mizeria, excrementele, resturile de mâncare și insectele.

     Un polițist prezent la fața locului a descris scena: „Femeia zăcea complet goală pe o saltea de paie putrede, înconjurată de excremente, resturi alimentare alterate, carne, legume și cochilii de stridii. Mirosul era atât de insuportabil, încât nu puteam rămâne în cameră mai mult de câteva minute.”

    După salvare, BLANCHE MONNIER a fost internată într-un spital, iar starea sa gravă era în contrast cu luciditatea de care dădea dovadă. Ea a declarat că este minunat să respire aer proaspăt după atât de mulți ani. LOUISE MONNIER a suferit un infarct și a murit la 15 zile după descoperire, iar fratele MARCEL a fost arestat.

     În proces, MARCEL a susținut că BLANCHE ar fi putut părăsi oricând camera, însă refuzase. Deși inițial condamnat la 15 luni de închisoare, el a fost achitat, deoarece legea franceză de atunci nu prevedea obligația intervenției în astfel de cazuri.

    Traumele adânci, fizice și psihice, suferite în perioada captivă, au împiedicat-o pe BLANCHE să revină la o viață normală. A fost internată într-un sanatoriu din BOIS, unde a trăit până la moartea sa, în 1913, la vârsta de 64 de ani, devenind simbolul uneia dintre cele mai înfiorătoare povești de sechestrare din FRANȚA.....😢

sursa:Viorel Iliescu

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️💐 LA MULȚI ANI STIMATĂ DOAMNĂ,RODICA POPESCU BITANESCU!

      Cu un zâmbet molipsitor, o energie şi o sinceritate debordante, RODICA POPESCU BITĂNESCU a reuşit să se impună de-a lungul carierei sale drept una dintre cele talentate, căutate dar şi îndrăgite actriţe din ROMÂNIA 

"Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distanțată, tristă și solitară.

Eu nu am răspuns...

Nu îmbătrânesc, devin înțeleptă.

Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să devin, ci ceea ce îmi place să fiu.

Am încetat să caut acceptarea celorlalți, și să mă accept.

Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase care înșală fără milă.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin doar mai selectivă cu locurile, oamenii, obiceiurile și ideologii.

Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi putrezite ... nu sunt pentru mine amărăciunea, și nefericirea, le eliberez pentru sănătatea mea.

Șterg nopțile de petrecere pentru învățarea și acceptarea insomniei.

Am încetat să trăiesc povești și am început să le scriu, am dat la o parte stereotipurile impuse.

Nu mai port farduri în geantă, acum am o carte care îmi înfrumusețează mintea.

Am schimbat pahare de vin pentru cești de ceai, am uitat să idealizez viața și am început să o trăiesc.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Îmi port în suflet prospețimea, în inima mea inocența, și mă descopăr zilnic.

Am în mâinile mele tandrețea unui cocon care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.

Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.

Îmi port în urechi ciripitul păsărilor care îmi încântă și acompaniază plimbarea.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin selectivă, îmi pariez timpul pe intangibil, rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.

Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre lucruri transcendente, învăț să cultiv cunoștințe, sădesc idealuri și să-mi falsific destinul.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Încep să trăiesc cine sunt cu adevărat..."

-Rodica Popescu-Bităneascu-

      S-a născut pe 5 august 1938,la RASUCESTI,ILFOV.

Nu s-a ferit să recunoască că a fost prima actriţă din ROMÂNIA care a făcut topless pe scenă: 'Toţi ziceau: „Băi, se dezbracă Bităneasca!”

     Mulțumiri pentru tot ceea ce ne-ati oferit, si vă dorim multă sănătate stimată doamnă!

     CONSIDERAȚIE,RESPECT!

£££

 5 august 2007.....S-a stins MOTUL-FLORIAN PITTIȘ... 

     -ANDA PITTIȘ, soția lui FLORIAN PITTIȘ, apariție rară la 19 ani de la moartea artistului......Puțini știu că este văduvă de două ori!

      Frumoasă, blondă, cu breton des, cu cei mai blânzi ochi și cea mai melancolică privire, cu o ținută șic, vorbe calde și o voce ca o mângâiere, așa a apărut acum, în public, femeia pe care FLORIAN PITTIȘ a adorat-o ...

      ANDA PITTIȘ a fost invitată pe scena Teatrului BULANDRA unde a depănat amintiri despre regretatul FLORIAN PITTIȘ și a făcut mărturisiri pline de emoție de la începutul relației lor. 

   -Puțină lume știe cum o vedea FLORIAN PITTIȘ pe femeia care a fost iubirea vieții lui și cum o numea adesea în intimitate!

Văduva marelui artist a fost susținută pe scenă de oameni care l-au apreciat și care l-au iubit pe FLORIAN PITTIȘ. Alături de ANDA, pe scena BULANDRA, au fost RODICA MANDACHE, OANA PELLEA, EMILIA POPESCU, MANUELA CIUCUR precum și ȘTEFAN BĂNICĂ JR.

     -ANDA a memorat multe momente importante din viața fostului ei soț și a citit câteva pagini din dosarul lui de urmărire. În ochii autorităților comuniste de atunci, FLORIAN PITTIȘ era „corupătorului tineretului comunist prin vestimentație necorespunzătoare și cântece în limba engleză”. ANDA PITTIȘ a menționat că se gândește să scrie o carte despre FLORIAN PITTIȘ, în care poate introduce și fragmente din dosarul pe care l- a avut acesta la Securitate.

   -Stârniți de CIUGULEA IULIANA, colegii de scenă RODICA MANDACHE, OANA PELLEA, EMILIA POPESCU, MANUELA CIUCUR și ȘTEFAN BĂNICĂ JR l-au evocat pe FLORIAN PITTIȘ prin rememorarea momentelor care au marcat parcursul artistic al fiecăruia. Numitorul comun: spiritul viu și complex, dublat de rigoare, onestitate și generozitate prin care MOȚU îi capacita maxim pe cei din jur.

    -Iar ca seara să fie și mai emoționantă, NICULINA ANDA PITTIȘ a citit câteva pagini din dosarul de urmărire întocmit de vigilentele organe ale securității statului „corupătorului tineretului comunist prin vestimentație necorespunzătoare și cântece în limba engleză”, a scris pe contul ei de facebook DANA CRISTESCU, o bună prietenă a ANDEI NICULINA 

   -ANDA PITTIȘ este de două ori văduvă.... Cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe FLORIAN PITTIȘ, ea s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu un alt cântăreț de folk, cu NICU VLADIMIR, care a încetat din viață pe data de 10 octombrie 1995, în urma unor probleme cardiace.... NICU VLADIMIR s-a stins la numai 44 de ani. Era un bun prieten al lui FLORIAN PITTIȘ. Se întâlneau adesea, frecventau aceleași cercuri de prieteni și NICU a fost cel care i-a făcut cunoștință ANDEI cu FLORIAN.

    -PITTIȘ nu a uitat niciodată momentul în care a văzut-o pentru prima dată, iar acel moment a fost chiar în casa lui. ANDA și NICU VLADIMIR erau musafiri la o petrecere între prieteni. FLORIAN a fost impresionat din prima clipă de frumusețea și bunătatea ANDEI și l-a avertizat pe VLADIMIR că, dacă o părăsește vreodată, el va fi cel care va încerca să îi cucerească inima. Destinul a făcut ca dorința lui PITTIȘ să se îndeplinească la câțiva ani, după decesul lui NICU VLADIMIR.

     -FLORIAN PITTIȘ s-a îndrăgostit la prima vedere de ANDA NICULINA, chiar dacă era căsătorită cu un bun prieten al lui. Pentru el, ANDA era femeia pe care i-a adus-o destinul și care avea să fie marea lui dragoste.

  ..-FLORIAN PITTIȘ s-a stins din viață la vârsta de 63 de ani, în urmă cu 19 ani, pe 5 august 2007. Cu câteva zile, înainte de a pleca dintre noi, după o luptă nedreaptă cu un cancer de prostată, el a postat un mesaj de adio către toți cei care l-au iubit:

     „Vă salut! Mă numesc FLORIAN PITTIȘ și vă anunţ că am cancer la prostată. Am 63 de ani, sunt director la un radio și de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viața mea a fost concertul Rolling Stones. Aş vrea să vă aduceți aminte de mine și tind să cred că pentru voi am însemnat ceva… să fredonăm împreună: Hei tramvai… și tras de cai… hei joben, cum veneai la Mon Jarden…”

Surse pagini:Revista Viva, Libertatea pentru femei

         ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ, MOȚULE!🙏🕯

RESPECT, ADMIRAȚIE pentru actorul cu o voce inconfundabilă: FLORIAN PITTIȘ.

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️NIKOLA TESLA – GENIUL CARE A LUMINAT LUMEA, DAR ȘI-A SFÂRȘIT vVIAȚA ÎN SINGURĂTATE.....

  . -Cum este posibil ca omul care a schimbat pentru totdeauna felul în care trăim, care a făcut posibilă distribuirea energiei electrice pe distanțe uriașe și a imaginat tehnologii pe care lumea avea să le înțeleagă abia zeci de ani mai târziu, să moară singur, uitat și aproape fără niciun ban? Și oare câți dintre noi ne amintim astăzi că în spatele luminilor care ne inundă casele și al progresului tehnologic modern s-a aflat un om care, în ultimii ani ai vieții, își găsea alinarea doar în compania porumbeilor de pe străzile NEW YORKULUI?

    -În dimineața zilei de 7 ianuarie 1943, într-o cameră modestă, cu numărul 3327 din Hotelul NEW YORKER din MANHATTAN, NIKOLA TESLA s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani. Nu avea alături familie, prieteni sau colaboratori. Murise în liniște, așa cum își petrecuse și ultimii ani, retras din ochii lumii care cândva îl privise ca pe unul dintre cei mai străluciți inventatori ai epocii sale.

    -Singurele ființe care îi mai umpleau zilele erau porumbeii pe care îi hrănea zilnic în parcurile orașului. Avea grijă de ei cu o afecțiune aproape părintească, iar unul dintre ei, un porumbel alb, ocupa un loc aparte în inima sa. TESLA avea să mărturisească, într-unul dintre cele mai emoționante pasaje despre propria viață: „Am iubit acel porumbel așa cum un bărbat iubește o femeie, iar ea m-a iubit pe mine. Cât timp am avut-o, viața mea a avut un scop.”

    -Înainte ca singurătatea să-i devină singura companie, TESLA fusese unul dintre oamenii care redesenaseră civilizația modernă. Munca sa asupra curentului alternativ a făcut posibil transportul energiei electrice pe distanțe mari, schimbând pentru totdeauna orașele și viața oamenilor. Proiectul hidrocentralei de la Cascada NIAGARA a demonstrat că forța naturii putea fi transformată în electricitate pentru milioane de oameni, iar celebra bobină TESLA a deschis drumuri noi în studiul electricității și al fenomenelor electromagnetice.

   -Cu mult înainte ca lumea să fie pregătită, TESLA vorbea despre comunicații fără fir, telecomandă, transmiterea energiei la distanță și o lume interconectată, idei care păreau fantezii la începutul secolului XX, dar care astăzi fac parte din viața noastră de zi cu zi.

    -Și totuși, geniul nu i-a adus bogăție. Pe măsură ce anii au trecut, investitorii au încetat să-l mai sprijine, presa a început să-l ignore, iar alte generații de cercetători au dezvoltat concepte asemănătoare fără ca numele lui TESLA să mai fie amintit. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii. Trăia modest, mutându-se dintr-un hotel în altul, în timp ce datoriile continuau să se adune.

În ultima sa cameră de hotel, mesele și podelele erau acoperite de manuscrise, schițe tehnice, calcule matematice și proiecte neterminate. Unele dintre ele aveau să fie considerate, mai târziu, remarcabil de vizionare, iar altele continuă și astăzi să stârnească dezbateri între istorici și cercetători.

    -După moartea sa, autoritățile americane au confiscat toate documentele și notițele sale, temându-se că acestea ar putea conține informații despre arme sau tehnologii de o importanță strategică. După ce au fost analizate, o mare parte dintre ele a fost restituită familiei și a devenit parte a moștenirii sale științifice.

    -Astăzi, privind în urmă, este greu să nu observăm ironia destinului. Trăim într-o lume care admiră succesul zgomotos și averile impresionante, însă o parte din confortul și progresul de care ne bucurăm se datorează unui om care și-a încheiat viața într-o cameră de hotel, fără avere și aproape uitat de contemporanii săi.

    -Poate că NIKOLA TESLA nu a murit înconjurat de aplauze, însă ideile sale au continuat să călătorească prin timp, așteptând ca omenirea să ajungă suficient de departe pentru a le înțelege și valorifica. Astăzi, de fiecare dată când aprindem lumina, folosim un telefon mobil sau profităm de tehnologiile moderne bazate pe electricitate și comunicații, există o parte din viziunea acestui om extraordinar care continuă să lumineze lumea.

    -Oare câți dintre cei pe care istoria îi numește astăzi genii au fost cu adevărat înțeleși în timpul vieții lor și câți au trebuit să plece dintre noi înainte ca lumea să descopere adevărata valoare a ideilor pe care le-au lăsat în urmă?

✍️ Asmarandi Alexandra 

       ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINA!🕯🙏

                   RESPECT!

£££

 Pe 10 iunie 1909, Emma Sullivan, în vârstă de nouăsprezece ani, a călcat pe un cui ruginit cu doar o săptămână înainte de nunta sa cu Thomas Murphy. Cuiul i-a străpuns adânc piciorul. Emma a spălat rana cu apă, a bandajat-o cu o cârpă și a continuat pregătirile de nuntă. Prea ocupată pentru a merge la medic, a ignorat durerea, hotărâtă să se concentreze asupra ceremoniei care urma.

În jurul datei de 15 iunie, la cinci zile după accidentare, Emma a început să simtă rigiditatea maxilarului. La început, a crezut că era stresul nunții și l-a ignorat. Dar spre seară, maxilarul i se blocase complet. Bacteriile din unghie provocaseră tetanosul, eliberând toxine care îi atacau sistemul nervos. Mama ei a chemat un medic, care a diagnosticat imediat temutul „tetanos”. El știa că boala era aproape întotdeauna fatală odată ce apareau simptomele. Emma nu avea să trăiască până la ziua nunții ei.

Pe 16 iunie, Thomas a vizitat-o pe Emma, deoarece starea ei se înrăutățea. Corpul i se înțepenea, spatele i se arcuia și suferea spasme musculare chinuitoare. Incapabilă să vorbească, ea a plâns și a scos sunete printre dinții încleștați. Thomas i-a ținut mâna, iar ea a strâns-o, încercând să comunice. Amândoi știau că era pe moarte. Cu nunta programată pentru a doua zi, Thomas a luat o decizie sfâșietoare: se va căsători cu Emma în acea noapte.

Lângă căpătâiul lui, Emma zăcea înțepenită, cu maxilarul încleștat. Preotul a permis ceremonia. Când a fost întrebată dacă îl va lua pe Thomas drept soț, Emma a clipit o dată pentru a spune da. Thomas și-a rostit jurămintele cu lacrimi în ochi, i-a pus un inel pe degetul înțepenit și i-a sărutat maxilarul încleștat. În acel moment, el a devenit soțul ei, chiar în timp ce ea zăcea pe moarte în fața lui.

Emma a murit la 4:30 dimineața, pe 17 iunie 1909 - dimineața zilei nunții ei. Ea și Thomas erau căsătoriți de doar douăsprezece ore. Ultimele ei ore au fost pline de spasme violente și convulsii sufocante, totuși a rămas conștientă pe tot parcursul, conștientă de soarta ei, conștientă că era ziua nunții ei și conștientă că Thomas era acum văduvul ei.

Când invitații au ajuns la biserică în acea dimineață, li s-a spus că mireasa era moartă. Nunta s-a transformat într-o înmormântare. Îmbrăcați în hainele lor de mireasă, au participat la înmormântarea Emmei, nu la ceremonia ei. Ea a fost îngropată în rochia de mireasă, pătată de sânge din cauza spasmelor care îi sfâșiaseră corpul. Thomas a stat lângă mormântul ei în costumul de mire, soț de mai puțin de douăsprezece ore, deja văduv.

Mama Emmei nu s-a iertat niciodată, crezând că ar fi trebuit să insiste ca Emma să meargă la medic. O îngrijire adecvată ar fi putut preveni tetanosul. În schimb, un cui ruginit i-a luat viața fiicei sale în doar șapte zile. Thomas nu s-a recăsătorit niciodată. A purtat verigheta până la moartea sa, în 1954, la vârsta de șaizeci și patru de ani, fidel memoriei Emmei timp de patruzeci și cinci de ani. Înainte de moartea sa, Thomas i-a povestit nepotului său povestea: „M-am căsătorit cu Emma pe 16 iunie 1909. Era pe moarte de tetanos. Nu putea vorbi. Corpul era înțepenit. Maxilarul încleștat. A clipit din ochi când preotul a întrebat-o dacă mă va lua de soț. A murit douăsprezece ore mai târziu. Ziua nunții noastre. Am îngropat-o în rochia ei de mireasă. Am avut douăsprezece ore de căsnicie. Le-a petrecut murind. Le-am petrecut privind-o murind. Am purtat acest inel timp de patruzeci și cinci de ani. Nu l-am scos niciodată.”

Piatra funerară a Emmei este inscripționată cu: „Emma Sullivan Murphy, 1890–1909, Fiică iubită, Mireasă și Soție, Căsătorită și decedată în iunie 1909.” Thomas a comandat piatra funerară ca singurul monument al căsătoriei lor de douăsprezece ore. Când a murit în 1954, a fost înmormântat lângă ea, reuniți după patruzeci și cinci de ani - împreună pentru totdeauna, așa cum plănuiseră în ziua nunții lor.

sursa pagina:Romondonews24

£££

 A fost plătit cu milioane pentru a interpreta un om profund nefericit, în timp ce el însuși a îndurat epuizare, singurătate și o depresie care îl chinuia de mult mai mult timp.

În 2004, producătorii serialului „House” căutau un actor care să poată interpreta convingător un doctor american.

Hugh Laurie se afla la mii de kilometri distanță, în Namibia, filmând un film, când a primit scenariul.

Nu exista o sală de audiții.

S-a încuiat în baia hotelului său, singurul loc unde putea găsi suficientă lumină.

A folosit o umbrelă pe post de baston.

Un coleg a ținut camera în timp ce interpreta două scene.

Laurie chiar și-a cerut scuze pentru calitatea slabă a înregistrării.

Când producătorul Bryan Singer a văzut caseta, a fost impresionat de acest „actor american convingător”.

La acea vreme, nici măcar nu știa că Hugh Laurie era britanic.

Acea înregistrare a schimbat totul.

Serialul nu a devenit imediat un fenomen.

Primul său episod a atras aproximativ șapte milioane de telespectatori în Statele Unite.

Dar sezon după sezon, „House” a devenit un fenomen global.

În 2008, serialul a ajuns la o audiență estimată de peste 81 de milioane de telespectatori în numeroase țări, iar Laurie a fost recunoscut ca una dintre cele mai urmărite vedete de televiziune din lume.

Succesul a venit cu un preț.

Timp de opt sezoane, a început să lucreze înainte de răsărit.

Zilele de cincisprezece sau șaisprezece ore au devenit norma.

A apărut în aproape fiecare scenă și a dus o mare parte din povara producției.

În timp ce filma în Los Angeles, soția și cei trei copii ai săi au rămas la Londra pentru a evita perturbarea educației și a vieții de zi cu zi a copiilor.

Pentru o mare parte a anului...

Mii de kilometri îi despărțeau.

Distanța a devenit din ce în ce mai dificilă.

Laurie vorbise deja public despre episoadele sale de depresie înainte de a juca în serial.

Ritmul istovitor, responsabilitatea și separarea de familia sa au făcut ca acea perioadă să fie solicitantă emoțional, deși a încercat întotdeauna să recunoască cât de norocos a fost să aibă un loc de muncă atât de reușit.

Ironia era inevitabilă.

Un bărbat care își cunoștea propriul întuneric a devenit faimos în întreaga lume interpretând un alt bărbat care trăia înconjurat de durere, izolare și autodistrugere.

Pentru a-și menține vocea personajului, Laurie a păstrat frecvent un accent american în timpul repetițiilor, al lecturilor de scenariu și între duble.

Înainte de a-și începe ziua, uneori își plimba motocicleta Triumph Bonneville pe străzile din Los Angeles.

Călătoria i-a oferit câteva momente de libertate înainte de a se întoarce la studio.

Chiar și așa, nu a renunțat.

A rămas în toate cele opt sezoane.

Toate cele 177 de episoade.

Când House s-a încheiat în 2012, Laurie a putut în sfârșit să se retragă din acel ritm.

S-a concentrat pe muzică.

A lansat două albume de blues.

A făcut turnee cu trupa sa. Și a recuperat o parte din timpul și spațiul personal pe care le sacrificase timp de aproape un deceniu.

Mai târziu, s-a întors la actorie, alegând diferite proiecte.

În 2017, a primit un alt Glob de Aur pentru rolul său secundar din The Night Manager.

Hugh Laurie nu a susținut niciodată că Dr. House i-ar fi invadat complet personalitatea.

De fapt, a spus chiar că personajul îl poate înveseli.

Dar a juca un om atât de complex timp de atâția ani a fost un privilegiu enorm și, în același timp, o povară extraordinară.

Ceva prea prețios pentru a renunța ușor.

Și prea greu pentru a fi cărat pentru totdeauna.

Sursa: Vanity Fair („Embraceably Hugh”, 17 aprilie 2012)