sâmbătă, 14 mai 2022

Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.

 Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.

Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac.

Între noi fie vorba, m-am cam săturat

În loc să-mi fac viața, dupa voi să fac curat.


Sunteți chiori sau ce naiba se-ntamplă cu voi?

Vă vreți salvați, dar vă pișați pe eroi!

Oamenii tineri nu sunt groapa ta de gunoi.

Mai bine fă pași și dă-ne speranța-napoi!

Cine? Ce? Cum?



Suntem răi, veninoși și mușcăm din idei


N-avem răbdare și ne traducem mișei.


Plictisim audiența cu mizerii de nimic,


Suntem presa și nu ne sfiim niciun pic


Să vă hrănim cu rahaturi, să va scuipăm în față


Să vă aratăm cât rost n-are o viață.


Suntem mincinoși și nu ne rușinăm


Viața voastră cu frică să o pătăm.


Suntem pe față, suntem peste tot,


Vă servim la ora de proaspăt borhot!


Suntem cu toatălumea care are-o problemă


Mai puțin cu artistii, că ei nu sunt în temă.



cINE? cE? cUM?

Suntem barosani, împodobiți cu bani,


Furați, firește, de la cine cerșește.


Suntem diplomați și antrenați,


Să producem in serie un popor de ratați


Ne mândrim cu asta și ne ponegrim


Pentru că până la urma doar noi avem curajul să fim;


Să fim guvernul, să fim sistemul, să fim parlamentul și omniprezentul;


Să fim șefii vostri, iar intr-un cuvânt, voi, sclavii noștri.


Stim! Stim! Stim! Să vă prostim, să vă umilim


Și in rest, prea multe, nici noi nu știm...


Legea noastră e simplă, o ințelege oricine.


Decât pentru toti, mai bine pentru tine!



cINE? cE? cUM?



S-s-s-s Suntem creștini și cultivați


Cu smirna și duhuri parfumați,


Suntem credincioși în ce ne convine,


Suntem găunoși și ne e foarte bine,


Pretindem smerenie și curățenie,


Dar fară bani nu facem nicio vecernie!


Promovăm habotnicia


Și dacă ne place, și primăria.


Pe Dumnezeu îl avem în 1000 de cărți,


Dar numai pentru voi, special, îl predăm în hărți


De noi gândite, de noi structurate


Ca să ajungeți la El doar din greșeală, poate.


De pomană vă cerem, de milă ne ținem


Iar dacă sunteți cu alții, imediat vă prindem!



cINE? cE? cUM?

Suntem boemi și poetici


Suntem artă, nu medici!


Suntem pe bune, frate...


Facem chestii mainstream


Noi pe noi și pe noi ne iubim!


Suntem super scoliți și super frustrați ,


Că de jur împrejur suntem înconjurați de ratați.



Noi facem ce ne place și suntem bazați


Pe cărți scrise de alții și în final pe ratați.


Arta pentru noi nu e educație


Ci să-ți iasă rolul și eventual și-o felație.


Noi doar creăm întru efemeritate


Că ce ține mult, e de noi prea departe.


Ne mândrim cu tăria și consecvența


De-a ne face doriți, onorând absența.


cINE? cE? cUM?



Hey tu, esti super bolnav!


Stai liniștit, este foarte grav!


Ia un punm de pastile și bagă și-o perfuzie


Oricum viața ta este o tristă iluzie.


Respiri cam greu, ești obosit?


Stai 2 secunde să te oprim din gândit.


Îți dăm diagnostic, dar n-avem soluții


Și în cele din urmă, noi nu salvăm sluții.


Avem anii de trudă, avem experiența


Dar ce ne caracterizează este incompetența.


Muncim pe rupte, dar suntem muți din fire,


Iar cand se-ngroașă treaba, vă dăm de știre.


Că v-am omorât, că v-am mutilat


Eventual că rețeta v-am încurcat.


Ne cerem iertare, dar nu ține de noi


Să fiți sănătoși când trăiți în gunoi.



cINE? cE? cUM?



Suntem tineri și proști


Nu suntem buni de nimic


Suntem o generație de supă la plic


Nu credem în nimic, știm și mai puține,


Ne luptăm pentru viață, dar nu prea ține.


Suntem disperați, suntem retardați


Suntem copiii voștri, de emancipați!


Nu avem nimic, de vă dăm ne certați,


Nu ne dați nimic, dar vă minunați


Că n-avem tărie, că n-avem curaj


Că ne sinucidem sau că suntem mulaj.


Nu credeți în noi pentru că nu ne-ați educat


Și vă mai mirați de ce ne considerăm un popor de rahat.


Suntem sinceri și vrem să trăim pe terra,


Dar voi ne râdeți în față zicând că am greșit era.


Nu avem baze și nici voință


Pentru că nu ne-ați învățat ce e aia credință.

Eu nu mai pot să tac.


Vreau de-acum să fac.


Ce-a ieșit din mine acum, nu sunt eu.


Ce-a iesit din mine a fost groaznic de greu!


Eu vreau să zâmbesc și să văd nemurirea.


Eu vreau să trăiesc și să salvez omenirea.


Nu am timp de prostii, nu mă mai judecați


Pe mine nu ați reușit încă să mă blocați.


Eu nu vreau jegul vostru vomitat pe ecran,


Nu vreau nici de la sistem nici un ban,


Nu vreau nici hârtie igienică cu picățele


Sau piesă la teatru de tehnolovele.


Nu-mi trebuie nici predică pentru credință


Nici pastile și prafuri ca să obțin biruință.


Eu sunt eu și deși am crescut printre voi


V-am ignorat suficient cât să nu vreau a da timpu-napoi.


Eu sunt eu și lupt pentru viață


Pentru cea de om, nu cea de paiață.


Eu sunt viu și trimis de Dumnezeu


Ca să schimb, ca să lupt, ca să fiu eu!


Eu cred încă și voi crede mereu


Că a fii bun, nu-i un lucru greu.



Eu iubesc și nu-mi trebuie diplomă pentru asta.


Eu stârnesc și cu asta basta.


Nu pentru că fac cine știe ce,


Ci pentru că mă întreb „de ce?”


Deranjez pentru că vă oblig că vorbiți


Deranjez pentru că vă simțiți priviți


Deranjez pentru că pledez cu morala


Deranjez pentru că vreau să vindec boala


Nu ca să-mi vând noul produs


Ci ca să nu mai scriu niciodată ce-am scris mai sus.


Să mă ierte instanța dacă sunt un ciudat


Să mă ierte Constanța dacă sunt cam plecat


Să mă ierte pământul dacă fac umbră de prisos


Să mă ierte cerul dacă sunt puturos


Să mă ierte magma dacă sunt vulcanic


Să mă ierte arta dacă sunt prea falnic


Să mă ierte lumea dacă-i curăț ura


Să mă ierte Domnu dacă-i pun armura.


Și ca să-nțelegeți ce vreau eu să zic


Vă dau doar un sfat, unul foarte mic:


„Luați, vă rog, în considerare,


Că cine azi e mic, maine poate fii mare...”


(NOIEMBRIE 2017)

Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac.

  Să mă scuzați, eu nu mai pot să tac. Am atâtea lucruri de zis și si mai multe să fac. Între noi fie vorba, m-am cam săturat În loc să-mi f...