$$&

 S-a întâmplat în 21 mai1910, 21.V / 3.VI: În această zi, lua fiinţă „Muzeul Simu"; conţine opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini adunate de colecţionarul de artă Anastase Simu (1854-1935); în 1927 acesta a dăruit casa şi întreaga colecţie statului, muzeul ce-i poartă numele fiind unul dintre cele mai de seamă din Bucureşti şi din ţară la acea vreme.A funcţionat ca muzeu privat până în 1927, când Anastase Simu l-a donat statului român cu tot cu bogata colecție de opere de artă românească și străină, ce cuprindea peste 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.

Muzeul Simu a fost inaugurat în 1910, în Bucureşti, fiind construit în forma unui templu caracteristic Antichităţii greceşti, la intersecţia străzii Mercur cu o uliţă ce se strecura între străzile Colţei şi Romană (chiar între casele lui Titu Maiorescu si C.A. Rosetti spre vest şi casele lui D. A. Sturdza şi Al. Marghiloman spre est.Colecţia muzeului era împărţită în cinci secţii şi cuprindea foarte multe lucrări de pictori şi sculptori francezi din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea (Zurbaran, Delacroix, Houdon,Fremiet, Ridon, Meunier, Daumier,Gericault, Pissaro, Renoir, Courbet, Bourdelle etc). În secţiunea de artă românească erau expuse lucrări de pictori precum Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Pallady, Petraşcu, Teodorescu-Sion, Bunescu, Ressu etc şi sculptori precum, Brâncuşi, Paciurea, Stork etc. 

Colecția de grafică românescă, de pildă, cuprindea lucrări de: Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu Tăisanu, Constantin Jiquidi, Alexandru Severin, Rudolf Schweitzer–Cumpăna, Apcar Baltazar, Vasile Dobrian, Nicolae Brana, Ludovic Bassarab, Alexandru Bassarab, iar cea de grafică străină cuprindea lucrări de Antoine Bourdelle, Camille Pissarro, Firmin Massot, Charles Milcendeau, Alexandre Calame, Eugene Vibert, Leo Putz, Paini Elvetia şi Max Choteau. Printre alte exponate se mai aflau mulaje italieneşti din secolul al XVI-lea sau icoane bizantine. Edificiul muzeului a fost construit în stil ionic, similar templelor greceşti şi a fost terminat în 1910. Clădirea a fost demolată în 1960, iar pe locul ei a fost construit magazinul de confecţii „Eva”.

Câteva cuvinte despre Anastase Simu găsim într-o revistă culturală din anii 30, „Boabe de Grâu". Aici se precizează următoarele: „ Anastase Simu, poposit aci din Brăila, după ce învăţase, ca şi Maiorescu, la Theresianum din Viena, continuase la Paris, sfârşise la Bruxelles, fusese secretar de legaţie la Berlin şi făcuse, acasă, politică conservatoare care îl trimisese de mai multe ori în Cameră”. Anastase Simu a moştenit, la varsta de 19 ani, o avere semnificativă. A putut astfel să îşi ia licenţa în Drept la Paris şi doctoratul în Ştiinţe Politice şi Administrative la Bruxelles. A fost numit secretar la Legaţia Romaniei din Berlin şi apoi senator de Brăila în trei legislaturi consecutive. A fost membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucţiunii Publice, membru al Ateneului Roman şi membru de onoare al Academiei Romane.

Muzeul care găzduia colecţia sa a fost demolat de comunişti în 1964, deoarece nu se mai încadra în ansamblul de blocuri nou- construite în zonă, dar se pare ca a contribuit la decizia demolarii lui şi aspectul de templu pe care îl avea imobilul, întrucât amintea de masoneria românească, pe care guvernul comunist o voia ştearsă din istorie.

Surse:

http://www.b365.ro/muzeul-simu-muzeu-de-arta-bucuresti-muzeu-templu-grecesc_202092.html

https://www.bucuresti-centenar.ro/muzeul-simu-pus-la-pamant-de-comunisti-pentru-un-magazin-de-confectii/

http://art-historia.blogspot.com/2010/05/unde-era-muzeul-simu.html

https://formareculturala.ro/muzeul-simu-deschis-in-anul-1910/

https://www.descopera.ro/timp-liber/929433-muzeul-simu

&&&

 S-a întâmplat în 21 mai1910, 21.V / 3.VI: În această zi, lua fiinţă „Muzeul Simu"; conţine opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini adunate de colecţionarul de artă Anastase Simu (1854-1935); în 1927 acesta a dăruit casa şi întreaga colecţie statului, muzeul ce-i poartă numele fiind unul dintre cele mai de seamă din Bucureşti şi din ţară la acea vreme.A funcţionat ca muzeu privat până în 1927, când Anastase Simu l-a donat statului român cu tot cu bogata colecție de opere de artă românească și străină, ce cuprindea peste 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.

Muzeul Simu a fost inaugurat în 1910, în Bucureşti, fiind construit în forma unui templu caracteristic Antichităţii greceşti, la intersecţia străzii Mercur cu o uliţă ce se strecura între străzile Colţei şi Romană (chiar între casele lui Titu Maiorescu si C.A. Rosetti spre vest şi casele lui D. A. Sturdza şi Al. Marghiloman spre est.Colecţia muzeului era împărţită în cinci secţii şi cuprindea foarte multe lucrări de pictori şi sculptori francezi din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea (Zurbaran, Delacroix, Houdon,Fremiet, Ridon, Meunier, Daumier,Gericault, Pissaro, Renoir, Courbet, Bourdelle etc). În secţiunea de artă românească erau expuse lucrări de pictori precum Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Pallady, Petraşcu, Teodorescu-Sion, Bunescu, Ressu etc şi sculptori precum, Brâncuşi, Paciurea, Stork etc. 

Colecția de grafică românescă, de pildă, cuprindea lucrări de: Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu Tăisanu, Constantin Jiquidi, Alexandru Severin, Rudolf Schweitzer–Cumpăna, Apcar Baltazar, Vasile Dobrian, Nicolae Brana, Ludovic Bassarab, Alexandru Bassarab, iar cea de grafică străină cuprindea lucrări de Antoine Bourdelle, Camille Pissarro, Firmin Massot, Charles Milcendeau, Alexandre Calame, Eugene Vibert, Leo Putz, Paini Elvetia şi Max Choteau. Printre alte exponate se mai aflau mulaje italieneşti din secolul al XVI-lea sau icoane bizantine. Edificiul muzeului a fost construit în stil ionic, similar templelor greceşti şi a fost terminat în 1910. Clădirea a fost demolată în 1960, iar pe locul ei a fost construit magazinul de confecţii „Eva”.

Câteva cuvinte despre Anastase Simu găsim într-o revistă culturală din anii 30, „Boabe de Grâu". Aici se precizează următoarele: „ Anastase Simu, poposit aci din Brăila, după ce învăţase, ca şi Maiorescu, la Theresianum din Viena, continuase la Paris, sfârşise la Bruxelles, fusese secretar de legaţie la Berlin şi făcuse, acasă, politică conservatoare care îl trimisese de mai multe ori în Cameră”. Anastase Simu a moştenit, la varsta de 19 ani, o avere semnificativă. A putut astfel să îşi ia licenţa în Drept la Paris şi doctoratul în Ştiinţe Politice şi Administrative la Bruxelles. A fost numit secretar la Legaţia Romaniei din Berlin şi apoi senator de Brăila în trei legislaturi consecutive. A fost membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucţiunii Publice, membru al Ateneului Roman şi membru de onoare al Academiei Romane.

Muzeul care găzduia colecţia sa a fost demolat de comunişti în 1964, deoarece nu se mai încadra în ansamblul de blocuri nou- construite în zonă, dar se pare ca a contribuit la decizia demolarii lui şi aspectul de templu pe care îl avea imobilul, întrucât amintea de masoneria românească, pe care guvernul comunist o voia ştearsă din istorie.

Surse:

http://www.b365.ro/muzeul-simu-muzeu-de-arta-bucuresti-muzeu-templu-grecesc_202092.html

https://www.bucuresti-centenar.ro/muzeul-simu-pus-la-pamant-de-comunisti-pentru-un-magazin-de-confectii/

http://art-historia.blogspot.com/2010/05/unde-era-muzeul-simu.html

https://formareculturala.ro/muzeul-simu-deschis-in-anul-1910/

https://www.descopera.ro/timp-liber/929433-m uzeul-simu

$&$

 S-a întâmplat în 21 mai1932: În această zi, s-a născut Ileana Vulpescu, prozatoare şi traducătoare (d. 12 mai 2021 , București). Renumita scriitoare Ileana Vulpescu s-a născut într-o familie de ţărani din localitatea Bratovoeşti din judeţul Dolj. Ileana Vulpescu a urmat la Craiova, Şcoala „Regina Elisabeta'' (1939-1943) şi Liceul „Elena Cuza'' (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate, şi la Bucureşti cursurile Facultăţii de Filologie, secţia limbă şi literatură franceză, a Universităţii din Bucureşti (1953-1958). Şi-a început activitatea profesională ca documentaristă, apoi, ca cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie şi lexicologie (1959-1975), colaborând la redactarea lucrărilor „Dicţionarul limbii române'' şi „Dicţionarul explicativ al limbii române''. 

Şi-a făcut debutul în revista „Familia'', în 1966, cu povestirea „Scrisoare către un necunoscut'', iar editorial, în 1963, cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.Prima carte a sa, un volum de schiţe, nuvele şi scurte piese de teatru, intitulată „Ş.a.m.d'' a fost lansată în 1969, fiind reluată şi amplificată cu titlul „Candidaţii la fericire'' (1983). Povestirile sunt dominate de pesimism, respectiv de moartea cuiva drag, ratarea unei vieţi sau neîmplinirea. A urmat romanul „Rămas bun'' (1975), în care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976). A scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi din cea contemporană românească. Colaborează la „România literară'', „Vatra'', „Flacăra'', „România Mare'' ş.a. În 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România. Romanul care a consacrat-o a fost „Arta conversaţiei'' (1980), care are ca subiect frământările sentimentale ale unei doctoriţe, care a constituit şi scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principală a cărţii fiind interpretată, pe scena Teatrului „Giuleşti'', de actriţa Dorina Lazăr. 

În 1981 i-au fost decernate Premiile „Ion Creangă'' al Academiei Române şi „Cântarea României'' pentru romanul „Arta conversaţiei'' (1980); în 1987 a primit Premiul „Flacăra'' pentru „Sărută pământul acesta'' (1987). În 1991, întreaga sa activitate literară i-a fost încununată cu premiul „România Mare''.A mai publicat: „Proză'' (Bucureşti, 1969); „Rămas bun'' (roman, Bucureşti, 1975); „Antinevralgicul de la ora 5'' (piesă în două părţi, în Vatra nr. 9, 10, 1979); „Sărută pământul acesta'' (roman, Bucureşti, 1987; o reconstituire bazată pe o vastă documentaţie arheologică, a lumii dacice în perioada cuceririi romane); „Literatura elină'' (traducere din Jean Defradas, introducere antologie şi note de A. Piatkowski, Bucureşti, 1968); „Amintirile unui negustor de tablouri'' (traducere din A. Vollard, Bucureşti, 1969); „Imagini frumoase'' (traducere din Simone de Beauvoir, Bucureşti, 1973); „Sfârşitul'' (traducere din Fr. Nourissier, prefaţă de R. Toma, Bucureşti, 1974); „Vineri sau limburile Pacificului'' (traducere din Michel Tournier, prefaţă de Micaela Slăvescu, Bucureşti, 1978); „Poezii şi Poeme. Poesis et poemes'' (traducere din Geo Bogza, ed. Bilingvă română-franceză, prefaţă de Şt. Augustin Doinaş, Bucureşti, 1979); „Realismul Burghez la sfârşitul secolului al XIX-lea (1860-1914)'' (traducere din A. Celebonovic, prefaţă de D. Grigorescu, Bucureşti, 1982); „Rămas bun casei părinteşti'' (1990); „În porthart'' (1998); „Arta compromisului'' (2002); „Viaţă, viaţă legată cu aţă'' (2007); „Pe apa sâmbetei'' (2009); „Notă informativă bătută la maşină" (2011); „Noi, doamna doctor, când o să murim ?'' (2012);„Teatru francez'', în traducerea lui Romulus Vulpescu (2016); „Preludiu'' (2017).

A mai scris fantezia dramatică pentru copii „Grădina fermecată'', care a văzut lumina rampei la Teatrul de păpuşi din Iaşi, în stagiunea 1980-1981. De asemenea, în 1983 a avut loc dramatizarea „Artei conversaţiei'', după romanul omonim, realizată în colaborare cu actorul George Bănică. Spectacolul s-a jucat la Teatrul Giuleşti din Bucureşti, dar şi pe scenele din Oradea, Craiova, Cluj-Napoca. În aceeaşi colaborare, a figurat şi „Singurătatea unei femei'' (Arta conversaţiei II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Piteşti. 

Împreună cu soţul său poetul, traducătorul şi publicistul Romulus Vulpescu (5 apr. 1933 - 18 sept. 2012), scriitoarea a publicat repovestirea romanelor Gargantua şi Pantagruel de Francois Rabelais, iar singură „Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon)'' după Alphonse Daudet. În 2015, scriitoarea Ileana Vulpescu a primit din partea Fundaţiei Dignitas un premiu şi Trofeul Fundaţiei Dignitas pentru Excelenţă - 2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita. Cu acest prilej, compozitorul Laurenţiu Ganea a dedicat scriitoarei un recital de chitară clasică şi tinerii actori Georgiana Asaftei şi Andrei Iordache au oferit o lectură interesantă a unui fragment din celebrul roman „Arta conversaţiei". În acelaşi an, la 5 iunie, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Craiovei, care i-a fost decernat de către Consiliul Local în cadrul unei şedinţe solemne prilejuită de Zilele Oraşului.

La 18 mai 2017, preşedintele României i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincţia Ordinul Naţional „Steaua României" în grad de Cavaler în semn de „înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia remarcabilă avută la creşterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua contact cu literatura universală". Scriitoarea şi traducătoarea Ileana Vulpescu a murit la vârsta de 88 de ani. 

Surse:

„Dicţionarul general al literaturii române'' (2009)

https://serialreaders.com/4171-biografie-ileana-vulpescu.html

http://www.bookblog.ro/articole-speciale/ileana-vulpescu-%E2%80%9Ein-cartile-mele-este-atata-tristete-cata-este-si-in-viata%E2%80%9D/

https://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-ileana-vulpescu-scriitoare-fericirea-e-doar-cuvant-dictionar-1_518cf42e053c7dd83f88b7fc/index.html

http://revistatango.ro/ileana-vulpescu-destinul-meu-a-fost-romulus-vulpescu-82737

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/05/21/documentar-prozatoarea-si-traducatoarea-ileana-vulpescu-implineste-85-de-ani-04-46-52

https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/interviuri/ileana-vulpescu-arta-conversatiei-biblioteca-pentru-tot i-659934.html

$$$

 S-a întâmplat în 21 mai1994: În această zi, a murit actorul Ştefan Tapalagă. Ștefan Tapalagă s-a născut la 4 aprilie 1933, în Dorohoi. După școala primară și liceul, a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (anul 1961), la clasa profesorului Finteșteanu – Sanda Manu, Dem Radulescu și Alex Lungu. În perioada următoare este elev la Paris pentru a studia pantomima cu Jacque Lecqoc. Este coleg de clasă cu Traian Stănescu, Candid Stoica, Ioana Manolescu, Violeta Andrei, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, regretații Jorj Voicu și Marian Hudac, Nicolae Scarlat, Alexandru Lazăr, Melania Ursu, Mitică Popescu până în anul 3 (când a fost arestat), Constantin Drăgănescu.

A jucat pe scena Teatrului din Pitești și a Teatrului de Comedie din Capitală. De la primele apariții scenice s-a afirmat ca o prezență interpretativă dotată cu reale calități comice și dramatice. De-a lungul anilor, a dat viață unui număr impresionant de personaje, în sute de spectacole, dintre care menționăm: Zăpăcitul de Molière, Rinocerii de Eugen Ionescu, Fizicienii de Dürrenmatt, Livada cu vișini de Cehov, Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw, Troilus și Cressida de Shakespeare, Mătrăguna de Machiavelli și altele.A debutat pe marele ecran în filmul Alo? Ați greșit numărul (1958).Consacrarea în cinematografie i-au adus-o Nu vreau sa mă însor (1960) și Pași spre Lună (1963). Din șirul realizărilor pe marele ecran, mai cităm: Brigada diverse în alertă (1971), Dimitrie Cantemir (1974), Cercul magic (1975) etc. Ștefan Tapalagă a fost o prezență de prestigiu la radio și televiziune, în special în spectacolele de comedie și divertisment.

Pentru scurt timp, a îndrumat o serie de tineri învățăcei în tainele artei scenice. A participat împreună cu Sorin Poenaru și Iosif Silahy în 1954 pentru prima dată la concursurile internaționale de floretă. A fost maestru al sportului activând în domeniul scrimei și fiind campion al acestei frumoase arme. A fost căsătorit cu fosta sa profesoară de actorie, Sanda Manu; împreună au realizat o singură piesă de teatru, Frumoasa duminică de septembrie. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă. Ştefan Tapalagă s-a stins la 21 mai 1994, în Bucureşti!

Surse:

http://aarc.ro/personalitate/view/tefan-tapalaga

https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-tapalaga-publicul-te-obliga-sa-te-repeti/

https://www.cinemagia.ro/actori/stefan-tapalaga-8161/

http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/stefan-tapalaga-actorul-e-un-creator-de-oameni-si-un-creator-de -stari/

&&&

 21 mai - „Sf. Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena”. La mulți ani tuturor celor care le poartă numele! La fiecare 21 mai, marcăm sărbătoarea Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, în Calendarul creştin-ortodox. Calendarul greco – catolic menţionează, în această zi, sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, iar cel romano-catolic marchează sărbătoarea Elenei, mama împăratului Constantin.

Praznicul se află sub taina Sfintei Cruci, semnul central al creştinismului, fiindcă Sfântului Constantin i s-a arătat pe cer semnul Crucii spre biruinţă, iar Sfânta Elena, mama sa, a descoperit, la Ierusalim, Crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit. Însă Constantin cel Mare, împărat timp de 31 de ani, are merite incontestabile asupra libertăţii acordate creștinismului, a făcut din comunitatea prigonită o religie liberă și chiar privilegiată în imperiu și a asigurat unitatea Bisericii creștine.

Importanţa Sfântului Împărat Constantin este legată direct de Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, dar și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325, ambele momente fiind esenţiale în răspândirea religiei creștine. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus s-a născut la Naissus (astăzi Niš, Republica Serbia) în jurul anului 272, fiind fiul conducătorului de oşti roman Constantius Chlorus și al primei sale soții, Flavia Iulia Helena, fiica unui hangiu, în vârstă de numai 16 ani la acel moment, care se născuse în provincia Bitinia. Deşi Constantius Chlorus divorţează de soţia sa în anul 293, aceasta nu se recăsătoreşte, ci alege să traăiască departe de atenţia publică, dar foarte aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune. În anul 293, Constantin a fost trimis la curtea lui Dioclețian în Nicomidia, imediat după numirea tatălui său ca unul din cei doi Cezari ai Tetrarhiei.În 305, Dioclețian și Maximian abdică iar Constantius Chlorus devine Împărat al Imperiului Roman de Apus, însă un an mai târziu, la 25 iulie, acesta moare după ce se îmbolnăveşte grav în timpul unei expediții militare.

În perioada următoare, generalul Chrocus alături de trupele loiale lui Constantius îl proclamă pe Constantin Împărat peste provinciile Galia, Britania, Germania și Hispania din Imperiul Roman, stabilindu-şi pentru perioada de până în anul 316 reședința principală în orașul Trier. Constantin va conduce una din cele mai mare armate ale Imperiului roman, din zona frontierei de pe Rin, acesta având ca ţinte principale reconstruirea şi repopularea Galiei dar şi securizarea frontierei de pe Rin. Pentru asigurarea stabilității imperiului, Constantin realizează dese expediții militare împotriva triburilor rebele germanice, o strategie care a asigurat liniştea relativă la frontieră. Dar caracterul providenţial al lui Constantin pentru creştinism s-a înfăptuit în octombrie anul 312 atunci când înaintea unei lupte decisive cu rivalul său la tron, Maxențiu – cea  de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția „in hoc signo vinces” („prin acest semn vei învinge”). Apoi, noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, care i-a cerut să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte – steagul cu monograma creștină denumindu-se labarum.

Ca urmare a semnelor care i s-au arătat, Constantin se converteşte de la cultul lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit) – cu origini orientale, la creştinism.A urmat bătălia cu armata lui Maxenţiu formată din 150.000 de soldaţi, în urma cărei oastea lui Constantin, având doar 20.000 de membri, înregistrează o izbândă miraculoasă. La finalul luptelor, Constantin arată că a câștigat „instinctu divinitatis”, adică „prin inspirație divină”, inscripţie care se află dealtfel şi pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma.A urmat Edictul de la Milan –  Mediolanum – în ianuarie 313, prin care Împăratul Constantin cel Mare hotărăşte caracterul de religie permisă al creștinismului, la fel cu celelalte religii din imperiu, însă momentul este văzut de cercetători drept punctul în care Constantin devine adevărat protector al religiei creştine: îi scutește pe preoți de obligația funcțiilor municipale și le acordă subvenții, elimină din legile penale pedepsele contrare spiritului creștin (răstignirea, zdrobirea picioarelor, sau arderea), îmbunătățește condiţiile din închisori, ușurează eliberarea sclavilor, asigură protecţie prin lege celor defavorizaţi – săraci, orfani și văduve, îngreunează divorțul şi pedepsește adulterul, bate monedă cu monograma creştină şi, nu în ultimul rând, atribuie Bisericii creștine casele imperiale de judecată (basilikos oikia), nume păstrat în limba română sub forma de biserică.

În anul 325 Constantin a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea care a proclamat învățătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” (Simbolul Credinței sau Crezul). Totodată Sinodul de la Niceea a stabilit principiul alegerii datei Paștilor – prima duminică după lună plină după echinocțiul de primăvară – și a dat 20 de canoane pentru respectarea disciplinei bisericești. Însă Constantin avea să-şi desăvârşească la Niceea educaţia creştină, învățând despre credința Sfântului Spiridon, puterea rugăciunii și a evlaviei Sfântului Alexandru și despre bărbăția evanghelică a Sfântului Nicolae, ierarhul Mirelor Lichiei.

Un an mai târziu, Constantin cel Mare a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, în fruntea unei solii, la Ierusalim, pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Se spune că Elena a descoperit pe dealul Golgotei, în urma săpăturilor trei cruci, iar pentru a identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, a atins cele trei cruci de un om fără suflare, iar acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Aşadar misiunea a fost îndeplinită astfel că la 14 septembrie 326, Episcopul cetății Ierusalimului, Macarie I, înalţă Sfânta Cruce în faţa creştinilor. Este motivul pentru care în fiecare an, la 14 septembrie, este prăznuită Înălţarea Sfintei Cruci.

Împărăteasa Elena a avut, la rându-i, o contribuţie importantă la ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt, a Bisericii din Bethleem, a celei din Nazaret, pentru a aminti doar câteva din sfinte lăcaşuri la a căror construire a contribuit. Astfel Elena a avut un rol important în întărirea şi răspândirea credinţei creştine.Sfânta Împărăteasă Elena a trecut la Domnul în anul 327, la puţin timp după întoarcerea de la Ierusalim. Constantin mai are meritul de a fi construit noua capitală a Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopolul, inaugurată la 11 mai în anul 330. Şi aici împăratul a adus un sprijin puternic bisericii, în general, a construit numeroase lăcaşe de cult – între care şi cel al Sfinţilor Apostoli – , iar episcopul noii capitale a fost ridicat la rang de cinste, acelaşi ca şi cel al vechii Rome, statut întărit prin hotărâri ale Sinodului al II-lea Ecumenic din anul 381 și Sinodului de la Calcedon din 451.Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, după o domnie de 31 de ani, la 21 mai 337 și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Constantinopol, Biserica Sf. Apostoli. Pentru meritele sale asupra creștinismului, Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinților, împreună cu mama sa, Sfânta Elena, numindu-l „cel întocmai cu Apostolii”, fiind prăznuiţi în fiecare an în ziua trecerii la Domnului a Împăratului Constantin.

Conform tradiţiilor populare, această zi se mai numeşte şi Constantin Graur sau Constantinul Puilor, fiind o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure, în care acestea se spune că îşi învaţă puii să zboare. Ca urmare, în această zi mulţi agricultori nu lucrează pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului. De asemenea, în unele zone din ţară începând din această zi nu se mai seamănă porumb, ovăz şi mei, deoarece există credinţa că tot ce se seamană după această zi se va usca. Lucrătorii din viticultură nu lucrează în această zi pentru că se crede că în caz contrar, graurii le vor distruge strugurii. Tot în această zi se spune că păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde va fi amplasată stâna sau cine va fi paznic la păşunat. În această zi există obiceiul tămâierii gospodăriilor şi stropirii cu aghiazmă, pentru alungarea spiritelor rele, iar în alte zone rurale se aprind focuri mari, în jurul cărora se aşează sătenii, iar în unele zone există obiceiul trecerii oilor prin acest foc, pentru a fi ferite de rele pe perioada în care se vor afla la stână. Numele Constantin este de origine latină şi provine de la constans, constantis („constant”, „ferm”), iar Elena – străvechiul nume Helene – provine din gerecescul helane („torţă”, „făclie”, dar şi „foc sacru” – de la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), sau de la grecescul hele („lumina arzătoare a soarelui”).

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt doi dintre cei mai iubiti sfinţi de către români şi astfel se explică faptul că aproximativ 1.850.000 de conaţionali poartă numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora. Nu în ultimul rând, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ocrotitorii Catedralei Patriarhale din Bucureşti, ctitorie a voievodului Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab (1654-1658). Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost sfinţită în anul 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău.

Surse:

https://basilica.ro/%E2%80%A0-sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-sa-elena/

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintilor-mari-imparati-intocmai-cu-apostolii-constantin-mama-sa-elena

http://ziarullumina.ro/sfintii-mari-Imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-sa-elena-133712.html

https://www.trinitas.tv/sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-sa-elena/

http://www.rador.ro/2018/05/21/documentar-sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-m ama-sa-elena-3/

$$$

 În ziua Praznicului Înălțării Domnului, sărvătorită azi, 21 mai 2026, Patriarhia Română și bisericile din toată țara, celebrează și Ziua Eroilor printr-un moment solemn de recunoștință dedicat celor care și-au jertfit viața pentru credința, libertatea și unitatea națională. De asemenea, în garnizoanele din toată țara și din teatrele de operații vor avea loc ceremonii dedicate eroilor! Azi, la ora 12.00, clopotele tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei Române vor răsuna în memoria eroilor români.

Cinstirea și pomenirea eroilor în ziua Înălțării Domnului au fost instituite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920, iar ulterior hotărârea a fost consfințită prin deciziile sinodale din anii 1999 și 2001, când această zi a primit statutul de Sărbătoare Națională Bisericească.

Totodată, prin legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălțării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată și Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român.

Biserica Ortodoxă Română pomenește în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii, pe eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Prin devotamentul și curajul lor, acești eroi au avut un rol esențial în păstrarea libertății și identității naționale, contribuind la obținerea independenței și la realizarea unității statului rom ân.

$$$

 S-a întâmplat în 21 mai…

2026- Înălțarea Domnului; Ziua Eroilor

– Sf. Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena (Calendarul Creştin-Ortodox) 

– Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena (Calendarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice)

– „Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare”, declarată de Adunarea Generală a ONU la 20.XII.2002 (Rezoluţia 57/249), marchează nevoia de a întări potenţialul cultural ca metodă de a atinge prosperitatea, dezvoltarea şi pacea globală şi recunoaşte legătura strânsă dintre protejarea diversităţii culturale şi cadrul larg de dialog între civilizaţii

-1358: În Franţa a început marea răscoală ţărănească antifeudală cunoscută sub numele de „La Jacquerie”. Răscoala (condusă de Guillaume Charles şi care s-a desfăşurat în nordul şi nord-vestul ţării) a fost înfrântă de armata regelui Carol al II-lea cel Rău de Navarra şi a fost urmată de o represiune sângeroasă

– 1471: S-a născut Albrecht Dürer, pictor şi gravor german (m. 1528)

 - 1639: A murit Tommaso Campanella, teolog şi filosof italian (n. 1568)

– 1688: S-a născut Alexander Pope, poet şi gânditor englez; cel mai de seamă reprezentant şi teoretician al clasicismului englez; influenţă considerabilă asupra poeziei din secolul XVIII (m. 1744)

– 1792: S-a născut Gaspard-Gustave Coriolis (Gaspard Gustave de Coriolis), matematician, fizician, inginer francez, celebru mai ales pentru descoperirea şi cercetarea a ceea ce mai târziu va fi denumit „efectul Coriolis”; de numele lui se leagă introducerea noţiunii de lucru mecanic (m. 1843)

– 1826: S-a născut (la Hanau, Germania) Karl Storck, sculptor român de origine germană; s-a stabilit în România în 1849; a fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte (fondată de pictorul Theodor Aman în 1864); este autorul primelor sculpturi monumentale din Bucureşti; fiii săi, Carl (1854-1926) şi Frederic (1872-1942), au fost şi ei sculptori (m. 1887)

- 1844: S-a născut pictorul francez Henri Rousseau.

-1853: Inaugurarea primului acvariu public din lume, în incinta Regent’s Park din Londra. A fost deschis la grădina zoologică din Londra şi era denumit “Fish House” („Casa Peştilor”). Prima utilizare a cuvântului acvariu aparţine lui Philip Henry Gosse care a optat pentru acest termen în schimbul lui „ vivarium acvatic”. În 1858, Edward Edwards a patentat acvariul cu toate laturile din sticlă şi cu un rezervor dedesubtul acestuia pentru crearea unui curent uşor de circulare a apei în bazin

- 1855: S-a născut poetul belgian de limbă franceză Émile Verhaeren

–1855: S-a născut (în Ucraina) Constantin Dobrogeanu-Gherea (numele real: Solomon Katz), critic literar, sociolog şi om politic socialist; s-a refugiat în România în anul 1875, unde s-a stabilit definitiv în 1879; membru post-mortem al Academiei Române (1948) (m. 1920)

– 1858: A murit Charles-Louis Havas, bancher, traducător şi jurnalist francez; creatorul Agenţiei Havas (Paris,1835), prima agenţie de presă din lume (n. 1783)

- 1860: S-a născut medicul olandez Willem Einthoven; contribuţii în domeniul electrofiziologiei; promotor al electrocardiografiei; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1924 (m. 1927) 

-1880: S-a născut Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu), poet, prozator, dramaturg şi publicist; membru titular al Academiei Române din  1955 (m. 1967). Unele surse dau naşterea la 23 mai 1880

– 1881: S-a născut pictorul şi graficianul Iosif Iser; membru titular al Academiei Române din 1955 (m. 1958)

–1892: A murit Grigore Cobălcescu, geolog şi paleontolog; autorul primei lucrări româneşti cu subiect din geologia României, „Calcarul de la Răpidea” (1862); membru titular al Academiei Române din 1886 (n. 1831)

–1892: La „Teatro dal Verme” din Milano, a avut loc premiera operei în 2 acte „Paiaţe”, de Ruggiero Leoncavallo, titlul original „Pagliacci”; autorul libretului este chiar compozitorul

- 1895: A murit Franz von Suppé, compozitor austriac de origine belgiană (n. 1819) 

– 1897: S-a născut Smaranda Brăescu, pilot şi paraşutist; pionieră a aviaţiei sportive româneşti; prima femeie din România care a obţinut brevet internaţional de paraşutism (Berlin, 1928) şi brevet de pilot de aviaţie (Clevlend, SUA, 1933); campioană mondială la paraşutism cu record mondial feminin (6.000 de metri, în 1931) şi record mondial absolut (7.233 de metri, în 1932) (m. 1948)

– 1897: A murit Carol Miculi, compozitor, pedagog şi pianist; elev al lui Chopin (n. 1821).

- 1904: S-a născut Robert Montgomery, actor de film, regizor şi producător american (m. 1981)

- 1904: A fost fondată, la Paris, Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie – FIFA (peste două zile, la 23 mai, a fost ales primul preşedinte al FIFA, francezul Robert Guérin). Actualul preşedinte este elveţianul de origine italiană Gianni Infantino, ales la 26 februarie 2016, în cadrul unei reuniuni extraordinare a Congresului FIFA, care i-a urmat în funcţie lui Joseph Blatter, acesta prezentându-şi demisia pe 2 iunie 2015 în urma unui scandal de corupţie

– 1906: S-a născut scriitoarea Profira Sadoveanu (m. 2003)

- 1910, 21.V / 3.VI: Ia fiinţă „Muzeul Simu"; conţine opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini adunate de colecţionarul de artă Anastase Simu (1854-1935); în 1927 acesta a dăruit casa şi întreaga colecţie statului, muzeul ce-i poartă numele fiind unul dintre cele mai de seamă din Bucureşti şi din ţară la acea vreme.

– 1911: S-a născut editorul şi scriitorul francez Maurice Nadeau; a fondat revista „Quinzaine littéraire”, în 1966 (m. 2013)

– 1914: S-a născut Dumitru Florea-Rarişte poet, publicist şi traducător (m. 1989)

– 1915: S-a născut Mircea Petrescu-Dâmboviţa, arheolog, istoric şi profesor; a participat la numeroase recunoaşteri arheologice în Muntenia şi Moldova, ultimele valorificate în amplul volum „Aşezări din Moldova de la Paleolitic până în secolul XVIII” (în colaborare), prima publicaţie de acest gen din România; membru al Academiei Române din 1996 (m. 2013). Unele surse dau naşterea la 15 mai 1915

- 1921: S-a născut fizicianul rus Andrei Saharov; contribuţii în domeniul fizicii particulelor elementare şi al armelor termonucleare; conducător al grupului care a fabricat bomba cu hidrogen sovietică; s-a opus experienţelor nucleare, raliindu-se, în 1966, disidenţei intelectuale; unul dintre fondatorii (1970) Comitetului pentru Apărarea Drepturilor Omului; exilat în localitatea Gorki, în perioada 1980-1986; Premiul Nobel pentru Pace pe 1975 (m. 1989) 

- 1921: S-a născut P. S. Iustinian Chira (prenumele la naştere: Ioan), episcop al Maramureşului şi Sătmarului (din 1990); ridicat la rang de arhiepiscop onorific (13.XII.2009) printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al BOR

– 1926: S-a născut compozitorul, dirijorul şi folcloristul Constantin Arvinte, fost dirijor al ansamblului artistic „Ciocârlia”

– 1927: S-a născut medicul Iulian Mincu, profesor doctor, om politic, fost ministru al sănătăţii între anii 1992 şi 1996; a fondat, în 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N. C. Paulescu” (m. 2015)

- 1932: S-a născut Ileana Vulpescu, prozatoare şi traducătoare de limba franceză

- 1932: S-a născut Henri Zalis, istoric şi critic literar

- 1933: S-a născut poetul Horia Zilieru (pseudonimul lui Gheorghe Iancu)

– 1940: S-a născut cântăreţul, chitaristul şi compozitorul britanic Tony Sheridan (numele la naştere: Anthony Esmond Sheridan McGinnity), cunoscut pentru colaborarea lui cu trupa „The Beatles”, în anii de început ai acesteia (m. 2013)

– 1949: A murit Klaus Mann, scriitor american de origine germană, fiul scriitorului Thomas Mann (n. 1906).

– 1964: A murit James Franck, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1925, pentru descoperirea legilor care guvernează impactul dintre un electron şi un atom (n. 1882)

– 1964: A murit Tudor Vianu, estetician, filosof al culturii, istoric literar şi stilistician; membru titular al Academiei Române din 1955 (n. 1897/1898)

– 1973: A murit (la Ottawa, Canada) matematicianul Grigore C. Moisil; lucrări în domeniile analizei funcţionale, algebrei, geometriei diferenţiale, logicii matematice (pe care a aplicat-o şi la tehnica automatizărilor); activitate de pionierat în domeniul lingvisticii matematice; membru titular al Academiei Române din 1948 (n. 1906)

- 1982: Trupele britanice au atacat Insulele Malvine (Falkland), fiind lansată acţiunea de recucerire a arhipelagului de către Marea Britanie. La 2 aprilie trupele argentiniene debarcaseră în Insule, declanşând „Războiul Malvinelor”, fapt ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. Războiul s-a încheiat la 15 iunie acelaşi an cu victoria Marii Britanii

– 1991: A murit (asasinat) Rajiv Gandhi, om politic indian, prim-ministru al Indiei în perioada 1984-1989 şi preşedinte al partidului aflat la putere, Congresul Naţional Indian; accede la conducerea ţării la 31.X.1984, după uciderea mamei sale, fostul premier Indira Gandhi (n. 1944)

- 1991: A murit (împuşcat de un necunoscut, în incinta Universităţii din Chicago) Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, prozator şi eseist; în 1972 a reuşit să plece la cursurile de vară de la Perugia/Italia, unde a solicitat azil politic; s-a stabilit apoi în Olanda şi, ulterior, în SUA (la începutul anilor '80); elev preferat al lui Mircea Eliade şi urmaş al acestuia la Catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago (n. 1950)

- 1994: A murit actorul Ştefan Tapalagă (n. 1933)

- 1995: A murit general-locotenent medic Gheorghe Niculescu; a introdus pentru prima dată în România tratamentul cu laser de slabă putere în ortopedie şi traumatologie; membru de onoare al Academiei Române (n. 1923) 

– 1997: A murit bioterapeutul Valeriu Popa; a fixat diagnostice cu o precizie uluitoare şi a vindecat mii de oameni, unii de boli declarate incurabile de medicii alopaţi; el susţinea că boala este o consecinţă a întreruperii legăturii subtile, energetice dintre om şi Divinitate; printre metodele sale de terapie se numără: postul numai cu apă distilată, ca metodă obligatorie de a elimina toxinele din organism, un regim alimentar sever bazat pe crudităţi (n. 1924)

– 2000: A murit scriitoarea britanică Barbara Cartland; în cei 75 de ani de carieră a scris 723 de romane; în cursul celor 18 ani de apogeu ai carierei, „doamna în roz” (cum era numită din cauza slăbiciunii pentru toaletele roz) a semnat în medie 23 de romane pe an, motiv pentru care figurează în „Cartea recordurilor” ca scriitoarea cea mai prolifică din lume (n. 1901)

- 2005: Melodia „Let me try", interpretată de Luminiţa Anghel şi trupa „Sistem", câştigă locul al treilea la Concursul Eurovision de la Kiev (Ucraina), după Grecia şi Malta, melodie românească cel mai bine plasată, până acum, în clasamentul concursului 

– 2013: A murit Trevor Bolder, compozitor şi producător britanic, basistul formaţiei rock „Uriah Heep” (n. 1950)

– 2014: A murit co mpozitorul şi muzicologul Theodor Grigoriu (n. 1926)