joi, 6 august 2020

De la prieteni

 Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor. Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus: 


- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.


Tânarul i-a înmânat  pachetul.

-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.


Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tânar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Si, lovind cu ciocanelul în masa:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:

-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.

Rumoare în sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...


Ca într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 


(Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).


Aceasta este adevarata dragoste... 


Va rog sa trimiteti acest mesaj la zece persoane si apoi celui de la care l-ati primit. 


Dumnezeu sa va binecuvânteze!

vineri, 31 iulie 2020

De la prieteni

Post cu folos duhovnicesc!Iertați și Dumnezeu să vă ierte!

Cuvinte despre post

N-am postit, şi am fost alungaţi din rai! Să postim dar, ca să ne întoarcem în rai. (Sf. Vasile cel Mare)

Posteşte pentru că ai greşit; posteşte ca să nu mai păcătuieşti; posteşte ca să câştigi tot binele; posteşte ca să nu pierzi nimic din ceea ce tu ai reuşit să câştigi. 
Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană. 
Dacă Cel ce a dat Legea a postit, care dintre cei ce păzesc Legea nu trebuie să postească? 
Postești? Arată-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sărac, ai milă de el; un dușman, împacă-te cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura și stomacul să postească, ci și ochii și urechile și picioarele și mâinile noastre, rămânând curate de răpire și de lăcomie. Picioarele să nu alerge la spectacolele cele urâte, ochii să nu privească cu poftă la frumuseți straine, gura să postească de înjurături și de vorbe nerușinate.(Sf. Ioan Gură de Aur)

Să începem deci cu eforturi mici, ca să ajungem și la cele mari. Cu adevărat înțelept este cel care este atent la cele mici, pentru că, după aceea, va fi atent și la cele mari. Omul nu se poate desfăta în toate și totodată să creadă că va putea să biruiască ușor patimile sale. Taie câte puțin, ca să poți după aceea să tai mai mult. Mânâncă cu măsură și atunci vei reuși multe lucruri în virtute. Când omul nu are masură, devine mai rău decât animalele. Răbdând o amărăciune mică, prin lipsa unor mâncăruri gustoase, vei răbda în continuare și marile amărăciuni ale acestei vieți. (Sf. Isaac Sirul)

Harul te ajută să mănânci puțin, pe când dracul te împinge la îmbuibare și la îndulcire cu hrana. Trupul sătul te-mpiedică a te ruga curat și Duhul lui Dumnezeu nu vine într-un trup sătul. Totuși, trebuie să-ți cunoști măsura postului, ca să nu slăbești înainte de vreme, căci atunci nu-ți vei mai putea săvârși lucrarea. (Sf. Siluan Athonitul)

miercuri, 1 iulie 2020

De la prieteni

Buna dimineata🌹!
GLUMA ZILEI!😜

- Salut, Pizza Hut?
- Nu, Google Pizza.
- Ahh, îmi pare rău ... am sunat la un număr greșit ...
- Nu, ați sunat bine. Google a cumparat lanțul de pizzerii Pizza
Hut.
- Aa, ok ... atunci să vă spun ce vreau să comand ...
- Comanda obișnuită?
- Și de unde știi tu ce vreau eu să comand?
- Ținând cont de adresa dumneavoastră, numarul de telefon și ultimele 12 comenzi, acestea au fost Pizza Supremă.
- Da, așa e. Vreau o Pizza Supremă!
- Aș putea sugera o pizza fără sare, cu rucola, brocoli și roșii uscate?
- Nuu! Urăsc legumele.
- Dar nivelul dumneavoastră de colesterol este cam ridicat.
- De unde știi tu asta?
- Am verificat ultimele dumneavoastră rezultate de la testele de sânge efectuate la SINEVO și conform rezultatelor aveți colesterolul ridicat ...
- Gata! De ajuns! Vreau o pizza Supremă! Am medicamente
pentru colesterol ridicat!
- Ne pare rău dar conform bazei noastre de date, nu luați
medicamentele regulat. Ultima cutie de SORTIS cu 30 de tablete pe care ați cumpărat-o de la Farmaciile DONA a fost pe 2 ianuarie la ora 3:26 p.m.
- Am cumparat de la alta farmacie!
- Din extrasul de cont de la ING nu rezultă că ați cumpărat alt
medicament pentru colesterol de la altă farmacie.
- Am plătit cash, am și alte surse de venit!
- Din ultimele declarații de venit, nu rezultă acest lucru. Ne pare rău dar nu vrem să aveți probleme cu cei de la ANAF.
- Bine, nu mai vreau nimic!
- Domnule, noi doar încercam să vă ajutăm.
- Să mă ajutați? M-am săturat de Google, Facebook, Whats App sau Instagram! O să mă mut pe o insulă pustie, fără acces la internet, cablu sau telefonie!
- Am înțeles domnule, dar se pare ca pașaportul dumneavoastră a expirat acum 5 luni. 🤓🤓🤓

marți, 23 iunie 2020

De la prieteni

Doamne nu lasa sufletul meu in deriva, nu il lasa framantarii acestei lumi, fara sa imi arati durerea lui. Că in nesimtire zace fiinta mea, si toate ale Tale departe imi sint acum mie.  Arata-mi Doamne de unde vine strambătatea mea. Arată-mi piedicile paşilor mei. Doamne nu de luptă fug eu, si nici de munca lucrurilor Tale,  ci de orbirea in care zace fiinta si sufletul meu. Doamne, nu stiu ce am, nu stiu de ce sufar, nu stiu de ce tanjesc, nu stiu de ce inebunesc, nu stiu de ce urasc, nu stiu de ce gresesc. Tu, ca un Atoatestiutor, arata-mi toate, ridica vălul ochilor mei, si lumineaza calea mea. Doamne da-mi puterea Ta, cum eu iti dau Tie dragostea mea. Caci nu pentru Rai Te iubesc eu Doamne, nici pentru bunatatile promise oricui Te asculta si Te iubeste, ci Te iubesc pentru frumusetea Ta fara margini, pentru Minunea care Esti in viata mea, Te iubesc Doamne pentru tot ce Esti si eu nu sint, Te iubesc pentru grija care mi-o porti zi de zi, Te iubesc pentru lumina ochilor mei, Te iubesc Doamne pentru fiecare dimineata in care ma trezesc la viata, dupa ce in fiecare noapte am ajuns sa mor, in viata fiind. Doamne,  cum oare nu Te-ar iubi cineva ca mine? Cine oare nu isi iubeste binefacatorul lui, si sursa vietii sale? In fiecare noapte alungi demonii si viclenii fararnici ce imi vor viata. In fiecare dimineata ma trezesti la o noua zi. In fiecare zi imi pazesti fiinta de nesimtirea in care zac dupa atatea lupte. Si in fiecare seara ma invalui cu dragostea Ta pentru a-mi da curaj a-mi odihni sufletul greu muncit, si trupul. Cu ce putere as renunta la mine inainte de a inchide ochii, spre somn, de nu ar fi mainile Tale in care sa imi inchin sufletul? Cu ce putere  m-as ridica din pat in fiecare dimineata, daca nu as sti ca la orice pas Esti langa mine? Cine oare nu ar iubi asa ceva? 
Doamne Tu esti Unic. Si nimeni niciodata nu iti va lua locul in viata mea. Oamenii trec, vin si pleaca din viata mea, dar Tu Unic Dumnezeul inimii mele esti vesnic, nimic nu clinteste Fiinta Ta. De nu ar fi nesimtirea in care zac sa zadarniceasca vederea sufletului meu, m-ai indulci in fiecare clipa. Dar greu apasa pe fiinta mea noaptea si intunericul sufletului si a mintii. M-ai lasat in lumina, si m-am pierdut in intuneric. M-ai nascut in cunoastere si m-am pierdut in prostie. Incotro voi ajunge Doamne fara sa simt iubirea Ta? Si ce se va alege de viata mea traind in nesimtirea unei vieti ce nu imi apartine? 
Intoarce-Te Doamne la mine. Curateste-ma de mizeriile lumii in care am intrat. Scoate-ma din troaca porcilor. Si aseaza-ma iar in lumea Noastra. Caci nu Tu Doamne m-ai abandonat. Ci eu am plecat de langa Tine. Mă iarta, ca un Bun ce Esti. Si leaga-ma in lanturi de Tine, ca vesnic sa nu Te pierd. Ca m-am stricat ca om Doamne. Nu lasa sa ma strica ca suflet. M-am stricat ca minte. Nu lasa sa ma stric ca viata. 
Doamne nu ma lasa Tu pe mine sa pier in mainile prostiei mele. Ca de nu ma vei salva Tu, nimeni nu o va face, caci nimeni nu poate ce poti Tu, si nimeni nu trece de voia si de puterea Ta. Caci nu de Tine ma vei salva Doamne, ci de prostia si de nesimtirea mea. Dusman mi-am ajuns eu mie. Venin imi sint zi de zi. Si moarte imi caut in ascuns. 
Oare cine sint eu sa ma ispiteasca Dumnezeul vietii mele? Numai ca eu insami mi-am gresit mie, si am ales gresit calea vietii mele. Deci mila Ta Doamne coboar-o peste mine. Indura-te  de greselile mele. Si nu ma lasa, nu ma da pierzarii. 
Crescut-am in ochii Tai Doamne. Putere si intelepciune luat-am de la Tine. Cu ele mi-am cladit viata si fiinta. Cu ele m-am intarit. Dar am cazut din preainaltul mandriei mele. Iar orbirea mandriei nu m-a lasat sa imi vad greseala la timp. Ce nevoie ai fi avut Tu de ispitirea mea, cand Tu mi-ai fost alaturi mereu? Cand nimeni mai bine decat Tine nu stie inima mea? Cand Tu esti Unicul caruia nu trebuie sa ii demonstrez nimic, caci toate le stii dinainte, de mine salveaza-ma Doamne, de mine. 
Amin.

miercuri, 17 iunie 2020

De la prieteni

Nu știu cui aparține, dar ador această poezie!

Punctul de vedere al maimutelor asupra teoriei evolutioniste - din folclorul contemporan

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,

A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !

Tot circulă o vorbă , deloc adevărată

Că omul ar descinde din buna noastră rasă .

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !

Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte

Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?

Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?

Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?

Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?

văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,

Ca să scornească arma distrugerii în masă ?

Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,

E biodegradabil . Natura o-ngrijim .

Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,

Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,

Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,

Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,

Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?

În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,

Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .

Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat

În obştea maimuţească vreun cocotier privat .

Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,

Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .

În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,

Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,

Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,

De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,

Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .

Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,

Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,

Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,

Nebuni după putere şi după bunăstare !

De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,

Contează doar averea şi înmulţirea ei .

Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .

La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură

Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .

Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,

N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .

Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :

La noi nu se întâmplă război religios ,

Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,

Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,

Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,

ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

sâmbătă, 23 mai 2020

Arhivar întârziat la „Casa Pâinii” (IV)

  Și asta a fost... Un episod din viața din timpul pandemiei. Dacă la început mi-am spus că nu este treaba mea să scriu dosarele altora, că faptul că fac muncă de funcționar public este un abuz, dacă nu chiar o umilire, dupa 1-2 zile mi-a trecut, deși recunosc că nu chiar de tot. Dar mi-am spus că nu șefii sunt vinovați, ci situația de fapt din această perioadă.
Partea bună este că mi s-a dat de lucru. Bine sau rău, partea bună a fost că a existat motivația că nu îmi încasez salariul degeaba. Realitatea este că în această perioadă era (și încă mai este) exclus să îmi desfășor activitatea obișnuită la locul de muncă. Și trebuia să mă readaptez ca și activitate. Nu puteam sta degeaba la infinit; odihna este bună, dar inactivitatea îți atrofiază toate funcțiile trupului și creierului, ceea ce este mai puțin bun. Și asta s-a simțit: în primele zile, cel puțin, mă dureau toate degetele, care înțepeniseră la propriu, vârfurile degetelor îmi erau ca anesteziate din cauza presiunii cu care apăsam pe duritatea pixului și, prin intermediul pixului, pe coala de hârtie. La un moment dat am schimbat pixul cu un stilou vechi și mai uzat, cu penița tocită care scria destul de gros și, din cauza aceasta consuma și destul de multă cerneala, dar cel puțin aveam senzația că alunecă mai ușor pe hărtie și efortul este mai redus. Bătăturile de la degete încă nu au dispărut, dar cel puțin nu mai sunt așa de dureroase și cu siguranță vor trece cu timpul.
Tot partea bună a fost că m-am simțit utilă printr-o muncă la care m-am adaptat destul de ușor din mers. Mi-am recăpătat anumite dexterități diminuate. sau cel puțin mi le-am păstrat oarecum la un nivel destul de bun. Și sper că se va vedea asta la nivelul salariului, care poate că va reveni la un nivel căt de apropiat de cel normal.
Partea mai puțin bună sunt menținerea unor anume restricții datorate riscului îmbolnăvirii virale. Cu unele m-am obișnuit și nu mă deranjează major în condițiile vieții de zi cu zi. Problema este atunci când este nevoie de anumite intervenții medicale mai mult sau mai puțin urgente, care pot fi amânate dar nu extrem de mult. Și nu atât pentru mine cât pentru membrii familiei, trecuți de o anumită vârstă, care au deja anumite afecțiuni cronice datorate uzurii organismului, și care ar trebui, la un moment dat, să beneficieze de anumite intervenții terapeutice, simple și fără riscuri majore în condiții normale, dar a căror tărăgănare poate duce la agravarea patologiei și la apariția unor probleme, ca să nu zic chiar complicații. Partea proastă este că nu se știe când se vor putea rezolva aceste probleme în condiții rezonabile, dar trăim cu speranța că totul va fi bine.
Deocamdată s-a încheiat pe moment munca de „arhivar”. Bună sau rea, asta a fost să fie. Tragem cu toții de timp pe cât se poate pentru ca treburile să meargă înainte, dar trebuie ca într-adevăr să tragem cu toții după posibilități. Și să înțelegem că toți trebuie să respectăm niște reguli ca să ne fie bine tuturora.
Probabil că va mai dura starea de alertă generală pentru destul de mult timp. Probabil că viața ne va fi schimbată ireversibil din anu,ite puncte de vedere. Trebuie să fim în continuare mult mai atenți la anumite lucruri și fenomene cu care nu ne-am confruntat până acum. Nu este nici o problemă majoră atâta vreme cât ne vom schimba în primul rând stilul de viață, în sensul unei atenții mai mari la condițiile de igienă pe toate planurile. E bine să fim din ce în ce mai atenți la ritmul de viață, la deprinderi noi, la respectarea unor reguli elementare. Izolarea poate că nu face plăcere multor oameni, dar face bine uneori dacă este practicată pe timp limitat în anumite condiții în care situația o impune. Trebuie să ne respectăm pe noi înșine respectându-i pe ceilalți. În viața de toate zilele nimeni nu este șef si subordonat, cu toții suntem supuși acelorași riscuri de a fi afectați într-un fel sau altul. Se spune că de fisc, de boală și de moarte nu scapă nimeni. Și este adevărat.
În continuare ne vom readapta. Ne vom reinventa... Trebuie... Tinem legătura...

De la prieteni

 Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolil...