Aruncarea în valuri - Adrian Păunescu
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
împleticiți în sare și guvizi
să fie marea templul nunții noastre
pe urmă ușa templului s-o-nchizi.
Iubita mea, te-am îmbrăcat în alge
și te sărut cu univers cu tot
pe zarea sfâșiată de păcate
plutim râzând și ne iubim înot.
Iubita mea, sa ne-aruncăm în mare
și să trăim în mare neînfrânt
să ne luăm dacă voiești la vară
trei săptămâni concediu pe pământ!
Ți-am spus de mult că pe pământ sunt rele
ți-am spus că marea-i căpătâiul meu
ți-am pregătit o flotă scufundată
și-o nuntă pe-un vapor de minereu.
Iubita mea, să devenim acvatici
pământul care suntem ni-i destul
sătulă ești de cele pământene
de cele pământene sunt sătul.
Ne vor privi prin sute de binocluri
se vor uita ca la un alt prăpăd,
mirându-se că doi fusesem parcă
și ei pe mare numai unul văd.
Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta
vom reveni în anul două mii
cu plete-ncărunțite mult de sare
și-n brațe cu o mare de copii.
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
și să trăim în mare neînfrânt
să ne luăm dacă voiesti la vară
trei săptămâni concediu pe pământ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu