Poezie nerecomandată celor care lăcrimează ușor!
_________________________________________________
TRENUL FĂRĂ GARĂ
Pentru cineva care și-a pierdul lăstarul
Câte lacrimi pot să-ncapă într-o clipă tare tristă?
Dacă le-ai strânge pe toate, ți-ar ajunge o batistă?
Nu e bine a le strânge! Dă-le drumul să alerge.
Mâna razelor de soare, le usucă sau le șterge!
Lacrimile n-au putere sufletul să ți-l descuie!
Plânge-le, surd sau în hohot, dar să nu le faci statuie!
Dă-le drumul să alerge, șterge-ți ochii cu prosopul!
Nici un infinit de lacrimi nu te-ajută să treci hopul!
Suma lacrimilor plânse, orișicât ar fi de vie,
Nici nu știi cât l-ntristează pe cel dus în veșnicie!
Chiar de ți-ai pierdut un mugur fii copac pân la apusuri!
Trenul veșniciei are doar bilete pentru dusuri!
Dumnezeu, El hotărăște cât de lungă-i ața vieții!
Unii pleacă mai devreme, alții-n toiul bătrâneții!
Mai târziu sau mai devreme, toți luăm trenul fără gară!
Lacrimile-ndelungate, se transformă în povară!
Constantin Mosor, 08 august 2024, BlidarI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu