GÂNDUL ZILEI.. VASILE ALECSANDRI.. REMEMBER..( 22 iulie,1821-22august 1890).
" E unul care cântă mai dulce decât mine ?
Cu -atât mai bine țării și lui cu- atât mai bine .
Apuce înainte, ș-ajungă cât de sus...
La răsăritu-i falnic ,se-nchină -al meu apus.
Iar voi care asupră-mi săgeți tocite trageți ,
Cântați ,dacă se poate,fiți buni,și nu mai rageți"!
Vasile Alecsandri, Bardul de la Mircești, rege al poeziei" ,suflet plin de noblețe, se închină cu bucurie la apariția pe cerul literaturii române a unui nou poet ,Mihai Eminescu," care cântă mai dulce" decât El!
Apariția unui poet genial aduce strălucire poeziei și țării. " La răsăritul falnic" al Luceafarului pe firmamentul liricii românești, "se închină " Bardul de la Mircești ,punând astfel capăt disputei între scriitorii de la Junimea ,care îl socoteau pe V.Alecsandri cel mai mare poet.
Dupa ce Eminescu a publicat primele poezii ,criticul literar T.Maiorescu face afirmația: "poet,poet în toată puterea cuvântului este d- l Eminescu", afirmație care declanșează o mare disputa în cadrul Junimii unde Alecsandri era venerat. Chiar Alecsandri pune capăt disputei publicând poezia " Unor critici", în care satirizează modul în care criticii literari judecă și evaluează operele,fără o analiza profundă, lucru ce se întâmplă și astăzi. Omagiu etern amândurora : Alecsandri și Eminescu, stele ale literaturii române și universale!
Vasile Alecsandri este scriitorul care s-a bucurat în timpul vieţii de admiraţie, recunoaştere şi popularitate neegalate până atunci. Succesul operei sale era incontestabil, a fost tradus în mai multe limbi, i-au fost jucate piesele, a fost membru al Societăţii Academice Române, membru onorific al Societăţii, "Junimea", a primit distincţii şi onoruri, a fost adulat şi aplaudat.
În 1870, însuşi Eminescu i-a omagiat activitatea, închinându-i versuri memorabile în "Epigonii": "Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,/ Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,/ Ce cu basmul povesteşte, veselul Alecsandri"!
După ce i-a fost decernat marele premiu al latinităţii la Montpellier, (distincţie care l-a făcut să devină eroul naţiunii) în 1878, autorităţile au hotărât ca o stradă din Iaşi să-i poarte numele.
Era, într-adevăr, o recunoaştere fără precedent, fiind primul premiu internaţional din istoria literaturii române.
Alecsandri a devenit bardul de la Mirceşti. Premierea poetului din Carpaţi la Montpellier, pentru "Cântecul gintei latine", însemna recunoaşterea europeană a valorii spirituale româneşti. "Ginta latină e regină/ Într-ale lumii ginte mari;/ Ea poartă-n frunte-o stea divină,/ Lucrând prin timpii seculari (...)".
În calitatea sa de ministru al Afacerilor Străine a făcut cunoscută dorinţa unionistă a românilor, pe lângă suveranii marilor puteri europene ale vremii. Persuasiunii și carismei diplomatului Alecsandri s-a datorat recunoaşterea Unirii Principatelor.
I se datorează, de asemenea, îndemnul la unitate "Hora Ardealului" devenită "Hora Unirii" care emoţionează, revitalizează, cucereşte întreaga suflare.
Se cânta pe străzi, în cafenele, în locuri publice şi, spun cronicile timpului, boieri, negustori, oameni din popor se prindeau în horă acolo unde se auzea: "Hai să dăm mână cu mână/ cei cu inima română!".
Implicat în mişcările de la 1848, Alecsandri a fost, cum îl numea G. Călinescu, "un revoluţionar optimist". Înflăcărarea sa a rodit şi în literatură, şi în politică. În ambele ipostaze ale eului său, de scriitor şi de om politic, Alecsandri a fost un revoluţionar.
Splendid îl caracterizează Mircea Ghiţulescu: ,,...omul drept şi loial, care era Alecsandri, dar şi omul de lume cu lustrul misiunilor diplomatice şi al ambasadelor europene, şi-a găsit totdeauna echilibrul în propria stabilitate, dar şi în practica îndelungată a bunelor maniere."
Pe 22 AUGUST 1890 se stingea din viață la Mircești, jud. Iași, România, poetul, dramaturgul, omul politic, ministru, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României în întregul secol al XIX-lea, VASILE ALECSANDRI . Este înmormântat în grădina casei de la Mircești, unde prin 1927 se construiește un Mausoleu ,în care sunt depuși membrii familiei. Deasupra întrării în Mausoleu ,este pusă o placă de marmură, cu o inscripție scrisă cu litere de bronz, " MARELUI POET AL NEAMULUI, VASILE ALECSANDRI, ( 1821- 1890),NAȚIUNEA RECUNOSCĂTOARE!
Avem motiv să-i fim recunoscători poetului supranumit de Eminescu " rege al poeziei " ,atât pentru opera bogata și variată,cât și prin implicarea în lupta pentru libertate și Unirea Principatelor Române!.Eternă să-i fie amintirea Bardului de la Mircești,Vasile Alecsandri, care...Pentru Patria sa moare / Nemurire moștenind "!
CRITICILOR MEI
"Voi, ce cătați defecte în scrierile mele
Și intonați fanfare când constatați în ele
Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par
Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,
Voi, care vă dați truda de-a șterge de pe lume
Tot lucrul de o viață întreagă ș-al meu nume,
De ce atâta râvnă ș-atâtea opintiri
Ca să aflați în mine a voastre însușiri?
Poetul care cântă natura-n înflorire,
Simțirea omenească, a Patriei mărire,
Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit
Când altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit?
Și oare se cuvine, și oare-i cu dreptate
De a schimba în crime a sale mici păcate?...
O! critici buni de fașă, poeți în șapte luni,
Vulturul nu se mișcă de-un țipăt de lăstuni.
Oricare păsărică își are ciripirea,
Ce-n treacăt pe-astă lume încântă auzirea,
Nălțând un imn la ceruri prin alte imnuri mii
Ș-adăugând o notă l-a lumii armonii.
Am scris eu multe versuri și poate chiar prea multe,
Dar n-am cerut la nime cu drag să le asculte,
Nici mi-a trecut prin minte trufaș ca să pășesc
În fruntea tuturora ce-ntruna versuiesc.
E unul care cântă mai dulce decât mine?
Cu-atât mai bine țării, și lui cu-atât mai bine.
Apuce înainte ș-ajungă cât de sus.
La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.
Iar voi, care asupră-mi săgeți tocite trageți,
Cântați, dacă se poate, fiți buni și nu mai rageți"!
(Mircești,1888)
Janeta Hulea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu