***

 ,, Iubito,vine toamna..."

          🍁❤️🍂

 ADRIAN PĂUNESCU 

Iubito,vine toamna peste toate,

Bacovia reintră în portrete,

Cad frunze picurând singurătate

Și tu ai gesturi parcă mai încete.

Și te iubesc la echinox și după,

Iubito,vine toamna să decline

Să macine, să năruie, să rupă 

Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămâi la țărmure de mare,

Eu plec s-aștept și crivăț și omături 

Și să mă-mbăt la mese singulare

Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito,vine toamna dinspre munte

Cu ghilotine și anestezie,

Tot omul e un snop de amănunte

Care amenință esența vie.

Cu hachițe și mofturi și-alte alea

Îmi ești pedeapsa, dar îmi ești și doamna.

De pomi sinucigași se umple valea

Iubito,te iubesc și vine toamna.

Natura se închide ca un templu

Cu lacăte de fosfor și rugină,

Eu morții mele te voi da exemplu

Cât ești de disperată și senină.

Iubito, vine toamna până-n oase

O simt în mâna care ți se-ntinde

Privește,ies fumuri peste ca se,

Iubito, după toamnă vin colinde.