***

 Neagra

( Romantism întunecat)

Îmbobocea pe un nor albastru 

un trandafir negru-pistrui; 

Fumurii erau bobii viței de vie,

prin neagră vâslea sânge de zmeie.

Pe cap purta dantele înnegrite 

ca penele de corb umbrite și lungi.

Își îngropase-n stânca sumbră 

destinul, fructul scurs din crăci solare.

Se spovedea la luna plină 

iar pe  lutul crud cu mișcarea ei fină,

își lăsa crucea de pe umăr și 

îngenunchea pe  lacrima ce se vărsa.

Întunecimi și adâncuri desfira domoală,

înțepa fiori în trupuri ca de smoală,

 înfierbântată

iar sânii ei cei mari și copți 

Implorau ca să fie adoptați.

Femeia cu mâinile de ceară, 

cu ochii treji

se ciondănea cu moartea în fiecare seară 

și se furișa în propriile-i tăceri.

O judeca pentru sângeriile plă ceri 

și lăcrima tot timpul.