duminică, 25 august 2024

***

 Acul și ața - Tudor Arghezi


fabulă


Nenea Acul, țața Ața

își pierdură dimineața

pe un cot de postav sau șeviot.

Nu prea știu porecla lor,

pentru că nu sunt croitor.

Acul zise: - „Ce ai azi

de te-ncurci mereu și cazi?

Când te rupi și când te-nnozi

la un fir cu două cozi.”

Ața zise: - „Tu mi-o spui,

când mă duci așa haihui?

La mai bine ține-ți gura

și fă drept împunsătura.

Văd că lucrul nu ți-e drag,

coși de-o zi la un nădrag

și nu te-am văzut în stare

să pui niște buzunare.


Te-ai întors de-atâtea ori

de la bumbi la cheotori,

și cu toate că ți-am spus

că-i pui strâmb, mai jos, mai sus,

ca un încăpățânat

tu nici nu m-ai ascultat.

Și clientul și patronul

au văzut că pantalonul

încercat a treia oară

tot îl roade

și nu-i vine cumsecade.

Ia nu te mai îngâmfa,

lua-te-ar naiba să te ia.

Cine treaba nu și-o știe

Ia o altă meserie.”

Zise Acul: - „Stai nițel.

Cârpa-nfruntă pe oțel?

Te-am simțit de-o vreme, Ață.

Că ajungi cam îndrăzneață.

Altă treabă nu mai ai,

de te ții de mine scai?

Nu mai pot să fac un pas,

că-mi dai una peste nas.

Numai să nu-ți pară rău.

Fii, mă rog, de capul tău.

Nu-i destulă o rușine,

ca un maț c-atârni de mine?


Mult o să te mai rabd și car?

Parcă ți-aș fi fost măgar.

Nu vezi c-ai îmbătrânit?

Cicăleala te-a băbit

și, din neagră, ai albit.

Tu ești ce feseseși: Ața?

Îți dă, uite, și mustața.

Când m-am însurat cu tine

nu te săturai de bine.

Ai uitat, de când te-am luat

De pe ghem, că ți-s bărbat?”


- „Uite cine mă învață!

Îi răspunse țața Ață.

Un sfrijit, un găunos,

încrezut bărbat frumos.

Uită și el că, la zor,

l-am primit, de milă, chior.

De m-aș lua după sudalme,

i-aș cârpi și două palme.”


La această sindrofie

a sărit dintr-o cutie

acul bont cu gămălie,

care nu se prea pricepe

cât și celălalt să-nțepe.

Unde-l pui acolo șade,

că e tare cumsecade.

Și s-a mai vârât să fie

și o copcă mărturie.

Și un nasture, tiptil,

de cămașe de copil.

Mai pândea și-un crocodil

cu gingiile căscate

până pe la jumătate,

gros în fălci și acuțit:

foarfecele de croit.


Dar când fuse - de odată -

cearta mai întărâtată,

a intrat, cum s-a făcut,

o mașină de cusut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Viața și iubirile lui Pablo Picasso. Artistul ce a abandonat în repetate rânduri școala pentru a ajunge inventatorul cubismului și cel mai...