Luna
Mă prind în dansul Lunii; e o şansă,
Pe cerul grizonat cu insula albastră;
Eram cuprinsă de aceeași transă,
Ce astăzi mă inundă, o sihastră.
M-am înălțat din trupu-mi fraged, ud,
Dorind s-o mișc cu calzi fiori,
Dar ea se unduia sub cerul nud,
Prin norii plumburii ca niște flori.
Purta basmaua roșie, din in,
Cu ochii mari de-un negru bizantin,
Dansa ușor, în văzul meu, lent, lin
Ca un spectacol sideral divin.
Se-adunară nori mici, mari, la un loc,
Nuntași aievea-nveșmântați cu foc;
Un crin regal încinge fin mijloc,
Dar mult visatul ei nu se ivea deloc.
Înaripată, blândă și frumoasă,
Se cununa cu înfloriri de vânt;
Probabil adoratul cui fuse aleasă
O aștepta-ntr-o casă mică pe pământ.
Și-atunci eu am planat ca o visare,
Să dau celor ce văd 'naltă crezare;
Iubitul ei cu buze moi și arzătoare,
'Ncărunțea de dor, în dragostea lui mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu