"" "

 Într-o seară, pe la zece,

N-a fost cald, dar nici prea rece,

Am avut o aventurã,

Nici cu Haike nici cu Sură,

O coniță delicioasã,

Nici urâtă, nici frumoasă,

Și-am intrat cu ea în vorbă,

Nici de Cosmos, nici de ciorbă.

Avea ochii ca doi aștri,

Nici căprui, dar nici albaștri,

Gura dulce, zâmbitoare,

Nici prea mică, nici prea mare,

Sânii, două rândunele,

Nici prea mari, nici mititele,

Și vorbind cu ea în șoaptă 

Nici prostuță, nici deșteaptă.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,

Nici încet, dar nici prea iute,

Discutînd ca la Geneva,

Nici de-Adam si nici de Eva.

Și-am ajuns la ea acasă,

Nici prea’naltã, nici prea joasă,

Locuință minunată,

Nici murdară, nici curată.

Mi-a dat o cafea usoară,

Nici prea dulce, nici amară,

Ș-a început să se dezbrace,

Nici încolo, nici încoace,

I-am sorbit formele toate,

Nici din față, nici din spate,

Pielea-i cu miros de nalbă,

Nici prea neagră, nici prea albă.

Avea talia subțirică,

Nici prea mare, nici prea mică,

Brațe albe, voluptoase,

Nici subțiri, dar nici prea groase,

Niște-îmbrățișări divine,

Nici prea multe, nici puține,

Și-o sofa cu dungi banale,

Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sărutam prin beznã,

Nici pe nas și nici pe gleznă,

Bate cineva la ușe,

Nu-i nici unchi, dar nici mătușe,

Ci bărbat-su, Smil din piață,

Nici cu cioc, nici cu mustață,

Dar cu un baston de mire,

Nici prea gros, dar nici subțire.

Inimioara mea pustie,

Nu-i nici moartã, nu-i nici vie

Simt un fior care mă trece,

Nici prea cald, dar nici prea rece,

Și când mă rugam – Prea Sfinte,

N-am fost prost, dar nici cuminte,

Doamne, scoate-mă din ladă,

Nici în curte, nici în stradă,

Deodată ușa scapă,

Nici se sparge, nici se crapă,

Și stă Smil ca un sihastru,

Văd nici verde, nici albastru.

- Ce cauți aici? – Mă întreabă,

Nici în pripă, nici în grabă,

I-am spus, fãrã să-mi dau seama:

- Nici pe tata, nici pe mama!

Ci astept, în tot minutul,

Nici mașina, nici sărutul…

…Și au curs bastoane în mine,

Nici prea multe, nici puține!

Restul n-are importanță,

Nici spital, nici ambulanță,

Știu c-am stat trei luni jumate,

Nici pe burtă, nici pe spate,

De atunci mi-e viața roză,

Nici în versuri, nici în proză,

Și aș tept o aventură,

Ori cu Haike ori cu Sură.

      Ion Pribeagu- O aventură galantă