***

 De trei decenii sunt luat de fraier,

dar nu mai pot să nu mai am nici aer,

și-ai mei, conduși de hoți și haimanale,

uciși sunt în azile și-n spitale.

Ne-au prins în boli, în crize și-n războaie,

trăim - mințit, printre lături și zoaie,

cuprinși de teamă și speriați, cu vină,

fără speranță, fără de Lumină.

Copiii lor, progenituri tâmpite,

drogați, cu minți puține și fugite,

ce par - nimic capabili a-înțelege,

ucid fără de teama de vreo lege.

E lumea azi o tristă închisoare,

fără de Lună și fără de Soare,

conduși de orbi, de surzi, cu minți sucite,

stăpâni de slugi prostite și smerite.     

Ajunge dar, o limită e-n toate,

azi vreau să cred că dacă vreau se poate:

după decenii când am fost doar fraier,

m-am deșteptat și-mi cer un drept: la Aer!      

Tiberiu Foris.  Pierduți în timp. Vol. 8.