marți, 27 august 2024

***

 Magda Isanos și Eusebiu Camilar

Eusebiu Camilar s-a născut pe 7 octombrie 1910, în comuna Udeşti, Suceava, într-o familie de ţărani săraci, şi a debutat la vârsta de 16 ani. A decedat pe 27 august 1965...

Primul său volumul de poezie, “Chemarea cumpenelor”, a apărut în 1937.

În volumele “Cordun” (1942), “Prăpădul Solobodei” (1943) şi “Avizuha” (1945) scriitorul a înfăţişat tragediile satului sub efectul unor mari calamităţi naturale şi sociale, iar după instaurarea regimului comunist s-a adaptat foarte ușor noilor cerințe ale literaturii. Au urmat romanul “Negura” (voi I, în 1949 și voi. II, un an mai târziu) în care vorbește despre drama războiului, apoi “Valea Hoţilor” (1948), “Poarta Furtunilor” (1955), “Pămîntul zimbrului (1962) şi piesa de teatru “Focurile” (1945), scrisă în colaborare cu soția sa, delicata poetă Magda Isanos.

În a doua jumătate a anilor ’30 scriitorul a cunoscut-o pe Magda Isanos, fiica lui Mihai și a Elizei, ambii medici psihiatri din Basarabia. Magda a venit pe lume la Iaşi pe 17 aprilie 1916, a debutat la vârsta de 16 ani în revistele şcolare din Chişinău, a urmat facultatea la Iași, obținând licenţa în Drept și, în perioada studenţiei, a atras atenţia gazetelor ieşene prin talentul său neobişnuit. “Murim… ca mâine…”, scria la 20 de ani.

Cei doi s-au căsătorit în 1938, împotriva voinţei familiei poetei, iar în 1941 a venit pe lume fetiţa lor, Elisabeta Isanos, care va deveni, și ea, scriitoare. În această perioadă boala Magdei, poliomielita de care suferea din copilărie, s-a agravat, iar războiul şi perspectiva morţii i-au accentuat viziunea tragică pe care o găsim imprimată în scrierile sale. Magda Isanos s-a stins din viaţă pe 17 noiembrie 1944 la Bucureşti, lăsând în urmă un singur volum publicat, o plachetă ce includea 38 de poezii. Deşi versurile ei au fost reeditate și incluse în manualele școlare ale epocii, opera, de o sensibilitate aparte, nu este astăzi foarte cunoscută.

“Poeta, în tinereţea ei, simte viaţa care trece prea repede; cântecele ei sunt chemări pentru viaţă şi moarte.

Florilor le găseşte legături strânse cu moartea prin morţi: Poezia Magdei Isanos este, în primul rând, o poezie umană, deşi cu teama de moarte, poezia vieţii cotidiene”, scria Al. Popovici în Revista Fundațiilor Regale la dispariția tinereri scriitoare.

“Puteam încă mult să mă bucur

râzând sub verzile ramuri,

puteam să mai cânt mult

cu tâmpla pe orga pădurilor! (…)

Viaţă pentru unii ai fost

masă pururi întinsă

pentru mine – ploaie pustie,

tu, cu nedreptele-ţi cumpene;

Și totuşi plecând, te salut, regretându-te.”

(Cântarea munților, volum postum, 1945)

Eusebiu Camilar nu s-a recăsătorit, a continuat să publice mult, printre volumele sale din anii următori s-au aflat “Turmele” (1946), “Cartea poreclelor” (1957) şi “Nopţi udeştene” (1960), dar și seria “Povestiri eroice” pentru copii, cele mai cunoscute fiind “Stejarul din Borzești” și “Mitriță, fiul Dumitriței”.

Scriitorul a murit pe 27 august 1965, după o grea suferinţă, și a fost înmormântat lângă soția sa, Magda Isanos, la Cimitirul Bellu.

“Vântul gelos al sferelor subpămîntene ne jefuie continuu, îndoliind ferestrele şi pupitrele artelor noastre cu nişte scrumuri capcane şi pierderile nu sunt dintre cele mai puţin inconsolabile. Nu-i mai avem nici pe Ion Barbu, nici pe Bacovia, nici pe Camil Petrescu, nici pe Blaga. S-au despărţit de noi Călinescu, Vianu, Balea, Ion Marin Sadoveanu, Vinea. Au părăsit pana, dalta şi bagheta Mihail Sadoveanu, George Georgescu, Brâncuşi, Corneliu Medrea. (…)

Se face parcă un frig şi parcă se ridică vocea unor cumplite îndatoriri şi mesaje vacante în faţa noului schimb de literaţi, actori, pictori, muzicieni, zilieri ai luminii şi ai iluziei.

Eusebiu Camilar e ultimul scriitor de cuvintele cărţilor căruia a trebuit să ne despărţim înainte de a şi le fi scris pe toate. N-a crezut-o el. Noi am fi crezut-o cu atât mai puţin”, scria, la dispariția sa, revista Viața românească.

Fiica scriitorilor, Elisabeta Isanos-Camilar, ea însăși poetă, eseistă, traducătoare și prozatoare, a încetat din viață în ianuarie 2018 la București.

*** Fotografiile de familie au fost preluate de pe site-ul isanos.ro, unde puteți găsi informații despre viața și opera scriitorilor Magda Isanos, Eusebiu Camilar și Elisabeta Isanos.

Surse:

Revista Fundațiilor Regale, 1 944

Viața românească, 1965

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...