Niciodată nu este prea târziu pentru o "prima dată". E drept, nu este prima dată când aleg un vin Beciul Domnesc. Dar abia acum am optat pentru gama Beciul Domnesc Grand Reserve.
Când vine vorba de vinuri nu sunt gurmand cu mai degrabă virez spre gourmet. Ador rafinamentul și echilibrul dintr-un pahar de vin bun, chiar premium în zi de sărbătoare. Savoarea vinului mă poartă ca un arc peste timp până în vremurile când eram împreună cu toți cei dragi. Pe atunci nu conștientizam cât de bine este să ai alături de tine vechile generații adânc ancorate în tradiții, care au înțelepciunea necesară pentru a aplana conflictele și de a rezolva cu tact și cu răbdare toate divergențele apărute.
Acum, peste timp, îmi dau seama că mi-e dor de acele vremuri. Mi-e dor de mulțimea de invitați de la petreceri, de momenmtele când casa era neîncăpătoare pentru mulțimea de invitați. Mi-e dor de momentele când ne strângeam cu toții împreună. Mi-e dor de timpul când ne păsa unii de alții, când ne ajutam unul pe celălalt, când ne păsa de cel de alături de noi. Mi-e dor de toate acestea poate pentru că simt că acum nu mai avem nici timpul și nici înțelepciunea de a fi empatici cu toți cei din jurul nostru.
Îmi torn puțin vin în pahar și îmi pierd privirile printre razele soarelui reflectate în vinul ce se agită ușor. Parcă văd chipurile celor dragi reflectate în vin ca într-o oglindă a timpului. Nu-mi dau seama dacă zâmbesc sau dacă chipurile trădează îngrijorare. Nu-mi dau seama dacă vor să spună ceva sau dacă se pierd în tăcerea timpului trecut. Și parcă simt cum mi se umezesc ochii. Aș da orice să-i am din nou alături, dar îmi dau seama că sunt risipiți cu toții în negura timpului și a amintirilor. Cu toate acestea uneori mă simt mai aproape de ei decât de cei de acum care, deși aflați aproape fizic, îi simt mult mai departe decât cei dragi de demult.
Poate că timpurile s-au schimbat. Poate că nici noi nu mai suntem ca altă dată sau cel puțin așa credem. Și totuși nu noi ne-am schimbat ci generațiile care vin după noi. Cei de acum își duc viața într-un ritm cu mult mai alert. Sunt mai legați de gadgeturi decât de relațiile interumane directe. Sunt mult mai legați de virtual decât de realitate. Sunt mai mult roboți și mai puțin umani, cel puțin în aparență. Și asta ne dă senzația că noi, cei bătrâni și învechiți, trăim într-un timp de mult apus și cumplit de îndepărtați.
Un singur lucru ne leagă: singurătatea. Numai că noi ne petrecem singurătatea doar cu noi înșine iar ei își petrec singurătatea împreună... Și departe unul de celălalt...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu