***

 Nu spune

Tudor Arghezi

Nu spune nimăruia ce ştii şi ce-ai văzut:

e-o cale de-a-nțelege mai tristă, dar curată.

De câte ori și zborul nădejdii ți-a căzut,

să n-afle nici frăția nici pizma niciodată.

De-ai aripi, ți le-ascunde, de-ai nimburi - de asemeni

nu-ți cheltui mireasma, ca rozele și crinii.

Ascunde-ți-o și steaua, ca-n sânul unei cremeni,

ea știe că-i zălogul de taină al luminii.

Clădește-ți, frate, viața cu peșterile-n tine,

departe de-altă viață, departe de-altă rază,

și pardosindu-ți noaptea cu lespezi de rubine,

vei ști tu singur dacă se sting ori scânteiază.

O punte duce-n bezna-ncuiată cu zăvor -

sfarmă-i-o și puntea, aruncă-ți și unealta.

Tu vei cunoaște singur, și-nvins și-nvingător,

cer și prăpăstii î ți leagă-o zi de alta.