marți, 30 octombrie 2018

Si totusi... iarna nu-i ca vara!!!

Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. – proverb eschimos
Flămânzesc în ger cei care nu vor să muncească în căldură. – proverb american
 E inca toamna in calendar. Iar temperaturile de afara par a fi dintr-o "vara indiana". E caldut afara, cel putin la orele amiezii, si nici in casa nu este prea racoare. Fara sa se utilizeze o sursa de incalzire, temperatura este (inca!) confortabila. numai bine sa muncim si sa ne relaxam imbracati lejer, suficient de lejer incat sa nu ni se incomodeze miscarile si sa ne simtim bine.
 Sa ne uitam  din nou in calendar. Se apropie noiembrie, cu zile racoroase, umede, cetoase, daca ar fi sa ne luam dupa clima cu care ne-am obisnuit de pe vremurile cand eram inca copii si tineri. Atunci, daca vrem sa ne simtim bine la o temperatura confortabila, va trebui sa recurgem la unele masuri. Cea mai "primitiva" ar fi sa mai punem o haina sau doua pe noi. Dar asta ne-ar ingeuna trupul si miscarile.
Hai sa gandim altfel atunci. Provocarea ar fi urmatoarea:
"Când este ger de crapă pietrele, nimic nu te mai încălzește, ți se îneacă toate corăbiile și nu-ți sunt toți boii acasă!
Așa că mai bine îți faci vara sanie și iarna car și bați fierul cât e cald, CA SĂ te pui la adăpost din vreme.
E simplu: îți iei certificatul energetic și pui nițel osul la treabă! Sau mai degrabă îi lași pe alții să muncească și doar te bucuri de rezultat. Și apoi să vezi ce drag prinzi de locul acela și de oamenii calzi din viața ta! Așa mai vii de-acasă!"
 Sa va povetesc putin despre locuinta mea si despre amenajarile pe care le-am facut deja si care s-ar mai putea face tocmai pentru asigurarea confortului termic fara consumuri si cheltuieli prea mari.
Primele amenajari le-au facut bunicii mei in primii ani dupa mutarea in apartamentul actual, acum 40 de ani. E adevarat, apartamentul este situat la etajul unu. Deci nici la parter, unde iti bate vantul direct cum intri de afara in scara blocului, nici la ultimul etaj, unde doar acoperisul te desparte de atmosfera de deasupra. Si este plasat cumva la mijlocul blocului, exact spre scara vecina, opusa coltului blocului, situat, in cazul scarii noastre, direct orientat pe nord. Ca atare sunt suficiente amenajarile standard de izolatie termica pentru a avea confortul termic fara consum prea mare de gaz si energie electrica. Din start, a fosr izolata termic, pe dinauntru, partea de apartament situata spre fatada, in fata blocului, respectiv bucataria, sufrageria si un dormitor. Cum al doilea dormitor, baia si wc-ul suplimentar dau cu toate spre balcon, a fost suficienta inchiderea balconului. Din nefericire atunci nu existau geamuri tip termopan, asa ca totul s-a facut din sticla si schelet metalic.
Cu timpul, metalul din care era facut schelajul geamurilor ce izolau balconul de exterior, chiar daca era acoperit initial de vopsea, a inceput sa fie "descoperit", caci vopseaua, in contact cu intemperiile (ploaie, vant, temperaturi extreme) a inceput sa se scorojeasca si sa cada. Asa ca a inceput sa apara rugina si intepenirea balamalelor, ceea ce a facut ca geamurile sa nu se mai poata inchide aproape deloc pe timp de iarna, cand era nevoie sa fie aparata casa de frig, vant si ninsoare. Cand nu s-a mai putut, tot scheletul metalic si geamurile au fost date jos si inlocuite cu doua rame de geamuri top termopan. Confortul s-a imbunatatit considerabil, ceea ce s-a simtit la factura pentru incalzirea apartamentului.
Nu au trecut prea multi ani si toti vecinii ce aveau apartamente de trei camere, de la parter la ultimul etaj, s-au asociat si au hotarat sa anvelopeze fatada exterioara corespunzatoara apartamentelor. Am pus banii la bataie si ne-am apucat de lucrare: tocmitul echipei de lucru si executarea lucrarii.
Odata lucrarea efectuata... alta viata! Chiar daca s-ar fi facut sau nu termografia cladirii, diferenta sesizata a fost considerabila. Chiar si acum, cand totusi s-a racorit afara suficient cat unii dintre noi sa puna in functiune centrala termica, la noi in apartament inca nu am pus in functiune nici o instalatie de incalzire. Si probabil nu o vom face pana cand nu va fi destul de frig afara. Si asta se vede de asemenea in valoarea facturii de energie consumata.
Si uite-asa reusesc sa lucrez si sa ma relaxez in propria locuinta fara sa ma gandesc ca imi este frig sau trebuie sa platesc facturi exorbitante.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

sâmbătă, 27 octombrie 2018

7 stiluri pentru 7 zile: si totusi o singura pereche de blugi

Proaspata absolventa de facultate, trebuiam sa imi dau examenul de licenta. Dadusem deja proba scrisa, un banal (oare?!?) test grila. Si luasem proba cu o nota nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar onorabila. In fine, examenul era practic luat. Pana in momentul acesta. Urma prezentarea proiectului lucrarii de diploma. Discutasem ultimele detalii cu indrumatorul de proiect, urma ca a doua sau cel mult a treia zi sa prezint lucrarea. "Asta e tot ce am avut de spus", imi spuse indrumatorul. "Nu stiu daca maine voi putea fi alaturi de tine, dar sa stii ca iti tin pumnii. Fii fara grija, va fi cineva langa tine sa te ajute cu prezentarea. A!!... Si ultimul detaliu:tinuta. Ai grija sa iti iei ceva simplu si cat de cat elegant, gen sacou si fusta"...
Am multumit si am plecat spre casa. In minte aveam ultimele detalii de pus la punct: sa imi pun cele cateva folii cu desene, grafice si ilustratii necesare prezentarii, si sa imi pregatesc hainele: un costul, fusta si taior, cu bluza potrivita la culoare, si o pereche de sandale mai bune. Odata iesita din facultate, dupa ce ma orientasem "pe teren" cam pe unde sa intru a doua zi pentru examinare, ma intalnesc cu o colega de grupa. Eu urma a doua zi sa imi prezint lucrarea la Igiena, ea tot a doua zi la Pediatrie. "Hai cu mine sa imi cumpar o pereche de blugi noi, apoi mergem impreuna o bucata de drum spre casa si mai palavragim." "Te innoiesti!", zisei. "Pai macar sa am o pereche de blugi noi pentru maine la examen. Vad eu ce pun pe langa ei. Sa nu fiu prea jerpelita"... Blugi pentru examen? E drept ca fata era slabuta si firava si nu prea aveai ce pune pe ea ca sa ii stea bine mai mult decat o tinuta sport sau casual. Dar... in fine! La banii nostri de atunci putea fi o solutie de compromis. In fine... Am intrat intr-un magazin cu produse de imbracaminte de toate felurile, inclusiv blugi. Si a inceput fata sa probeze perechi de blugi: o pereche...a doua... a treia... Se tot invartea in fata oglinzii cautand tot felul de cusururi. Pana la urma s-a oprit tot la prima pereche probata.
In fine, totul a fost perfect pentru amandoua la examen. Au trecut anii si nu ne-am mai intanit intre timp...
Intre timp m-am gandit la posibilitatea adoptarii unei tinute incluzand blugii ca element de vestimentatie, pentru mai multe situatii. Materialul este destul de rezistent, de trainic, si o imbracaminte bazata pe un asemenea material rezista in timp, chiar purtata in mod frecvent. Croiala hainelor, desi posibila in putine feluri ca si tipar, este "neutra" si adaptabila mai multor situatii. Accesorizata diferit, schimbarile por fi spectaculoase.
Sa luam posibilitatea de a alege o pereche de blugi dama si diverse perechi de incaltaminte de dama, ca sa luam doar doua piese de baza din vestimentatie, la care se poate adauga o bluza sau un tricou, o geanta si alte accesorii bine alese. Blugii pot fi folositi fie intr-o tinuta tip sport cu o pereche de adidasi, un tricou sau maieu si o geanta simpla sau un rucsac, pentru tinuta de la scoala sau de la servici, tocmai in conditiile in care trebuie sa umblam mult si bine si este necesara o tinuta lejera si practica. Adidasii pot fi oricant inlocuiti cu o pereche de incaltari cu toc, tocmai pentru diversitate.Tricoul poate fi inlocuit oricand cu o bluza mai sic sau cu o ie, tocmai pentru a crea un efect mai deosebit, de pilda pentru o petrecere intre prieteni. Plus ca se pot adauga oricand niste accesorii de tipul unei esarfe sau a unei curele sau se pot incalta niste perechi de adidasi ornati cu picturi sau "sclipici", ca tot par a fi in trend. Geanta poate fi schimbata mereu in functie de situatie, plus ca putem merge cu capul descoperit sau putem purta o sapca sau un basc, schimband oricand modelul acestora.
Cu putina imaginatie, putem face oricand achizitiile potrivite ca sa ne descurcam, la nevoie, fie si cu o singura pereche de jeans.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

miercuri, 24 octombrie 2018

Aventuri in blogosfera

Pana acum vreo 13-14-15 ani abia daca stiam de existenta internetului. Pentru mine era ceva existent de putin timp, dar inca inaccesibil sau destul de greu accesibil. Viata mea se desfasura asa cum o traisem din cea mai frageda pruncie: oscilam intre lectura cartilor si presei, filmele vazute la cinematograf si la televizor, muzica ascultata la radio si de pe casete si discuri (va mai amintiti, poate cei mai tomnateci si suri la par, de discurile de vinil ascultate la pick-up!), plimbarile prin parcuri, in mijlocul naturii, intalnirile cu prietenii... Nu! Generatia mea nu a crescut cu gadgeturile "ultimul racnet"; acestea au intrat in viata noastra mai tarziu, in plina maturitate, asa ca pana la un punct, ne putem lipsi de ele cu relativa usurinta, inlocuindu-le usor functiile cu activitatea propriului nostru creier. Si chiar daca le folosim permanent sau aproape permanent in anumite conditii, tot propriul nostru creier stie sa controleze situatia si sa nu intre in patologica dependenta de tehnologie. E adevarat ca tehnologia moderna ne usureaza mult viata, dar doar daca stim sa o folosim cu cap si cu inteligenta.
Sa revenim... Spuneam ca pana acum vreo 13-14-15 ani abia daca stiam de existenta internetului. Si chiar nu simteam nevoia imperioasa de a avea internetul mereu la indemana. E drept ca ma gandeam "cum ar fi daca...?". Daca as avea mereu acces la internet. Dar totul era inca o nebuloasa in mintea mea. Nu stiam cam ce se poate face cu internetul, cat de mult ne poate ajuta in viata. E drept ca venisem in contact cu un calculator. Desigur, programele si designul nu erau cele de acum, dar functionalitatea era cam aceeasi in ceea ce priveste activitatile de baza. Dar ma gandeam ca poate nu voi avea urgenta nevoie sa lucrez pe calculator.
A trecut vremea studentiei cand gandeam in acest mod. Credeam ca ma pot descurca in viata profesionala destul de bine folosindu-ma de ceea ce aveam atunci la indemana: biblioteci, librarii, chioscuri de presa. Am inceput sa lucrez si, la un moment dat, am constatat ca lumea in care ma invarteam, profesional vorbind, incepuse sa comunice prin internet. Si mai mult, incepusera oamenii sa se si informeze pe internet. E drept ca cuvantul scris inca era la putere destul de mare, dar era dgitala si a internetului incepuse sa fie o alternativa la ceea ce aveam deja. O vreme am incercat sa ma fofilez, evitand internetul la mine in casa. Daca aveam nevoie musai de o informatie, gaseam un centru micut cu calculatoare conectate la retea. Pana cand, acum vreo 13 ani, mi-a cam ajuns cutitul la os. Trebuia sa ma informez profesional mult. Si repede. Si mai ales sa demonstrez asta sefilor. Aveam doua posibilitati: calea clasica si internetul. Pe calea clasica erau cateva probleme: imi lua destul de mult timp, cheltuiam prea multa energie si ma costa si destul de multi bani. Intuitiv am simtit ca pe internet as fi gasit, in timp. mult mai multe informatii, mai rapid, mai la indemana si, de ce nu?, la un cost financiar mai avantajos. Cat putea sa coste un calculator? Chiar daca suma era inca destul de mare pentru posibilitatile mele de la acel moment, ma gandeam totusi ca un calculator m-ar fi tinut totusi cativa ani buni. Iar abonamentul pentru conectarea la retea era usor de suportat... In fine... Am facut un efort si mi-am luat un calculator. Desktop. Destul de performant la vremea lui. Odata calculatorul instalat si conectat la retea, mi-am rezolvat relativ rapid problema stringenta. Rapid si bine.
 Este adevarat ca la inceput lucram pe calculator/internet cu ceva teama, nestiind sa umblu prea bine cu sculele in cauza si temandu-ma sa nu fac vreo pozna care sa imi faca ceva pagube. Dar incetul cu incetul, pas cu pas, am inceput sa invat din mers. Si prindeam destul de repede. E drept ca nici acum dupa atatia ani nu sunt cine stie ce experta, dat macar cred ca as sti sa ma orientez asupra a ceea ce ar trebui sa mai invat. Primul pas pe internet, in afara documentarii profesionale, a fost sa imi caut prieteni. In special colegii de scoala si de servici. Si prietenii au inceput sa apara... si sa dispara.. si sa apara altii... Si tot asa...
Printre primii "prieteni" virtuali, cu care am corespondat pe net, a fost un tip din Galati. Cel putin asa s-a prezentat. Dumitru (Puiu cum ii spuneau prietenii si cum ii spuneam si eu) era de varsta apropiata cu mine (doar cu 2-3 ani mai mare, cel mult), asa ca comnicarea intre noi s-a stabilit usor. Burlaci amandoi in acel moment, aveam timp sa stam de vorba pe messenger ori de cate ori eu eram acasa, iar el la servici sau acasa, dar pe internet amandoi. Stateam de vorba... scriind, eu neavand atunci camera web. Din cand in cand reuseam sa il vad pe webcam, dar pentru scurte perioade de timp. Am discutat cativa ani buni impreuna, dar a disparut in neantul internetului, asa cum au disparut si multi dupa el, de atunci inainte. Dar cat timp a duar acea relatie frumoasa si curata de prietenie la distanta a fost extrem de frumos si de benefic, cel putin pentru mine. Un prim avantaj pe care l-am tras spre mine din toata prietenia asta a fost faptul ca m-a invatat cate ceva despre cum sa folosesc calculatorul si internetul. Poate ca nu a fost el un profesor genial, dar mi-a explicat cum sa scriu mai usor texte, cum sa copii textele dintr-un loc in altul, cum sa inser diverse imagini si alte lucruri... Cum sa instalez programe mici de care puteam sa ma folosesc la un moment dat, Cum sa descarc de pe internet diverse lucruri. Cum sa primesc diverse fisiere de la altii si cum sa trimit si altora. Cum sa utulizez mai eficient messengerul si serviciul de posta electronica....
La un moment dat, intr-o buna zi, Puiu m-a abordat direct, odata intrata pe internet. "Ia te uita ce am facut", zise el, punandu-mi sub ochi un link. "Da clic pe el si intri" "Ce este?", am intrebat, "Nu te teme, nu este nici un virus. Intra... Este un blog... Blogul meu." "Ce-i aia blog?", am intrebat, in timp ce am dat clic si asteptam sa se incarce pagina. "E un fel de jurnal electronic, pe internet. Poti citi ce-am scris acolo, poti comenta, daca vrei..."
Am intrat si mi-a placut. In primul rand ideea... Am citit, am comentat... Joaca asta de-a cititul si comentatul a durat ceva zile la rand. Imi placea ideea in sine. Era o platforma gratuita tinand de Google; putini insa isi permiteau atunci sa-si achizitioneze un domeniu web .ro contra cost. Chiar si acum multi amatori intr-ale bloggingului, ca mine. nu se complica sa plateasca pentru inregistrarea unui domeniu atata vreme cat nu aluneca spre profesionism.
Blogul nu era cine stie ce. Dar era un pas inainte spre noutate. Intr-o zi, intrand pe internet si ramanand online dupa ce a plecat el de la servici si pana a ajunge el acasa, am intrat pe "pagina gazda" a blogului. Am "scotocit" o vreme cu privirea si m-am prins cam cum s-ar face un asemenea blog. Asa ca m-am apucat de lucru. Am configurat blogul si am pus prima postare. SI inca una. Nu era mare lucru, dar primii pasi fusesera facuti. Poate ca am mai pus 1-2 postari cat am stat singura, am mai "pigulit" putin la blog. Deodata se deschide iar messengerul. "Buna. Ce faci? M-ai asteptat?" Era Puiu, tocmai ajunsese acasa. "Poftim, uite ce am facut EU!!!". Si i-am bagat in fata, la inaintare, link spre blogul meu. "Te-ai miscat repede", mi-a dat replica. "Te-ai prins deja cum sta treaba"...
In zilele urmatoare am mai pus fiecare cate ceva pe blogul sau. Cu schimb de comentarii si de impresii. "Ceea ce facem noi, ce am facut din bloguri pana la momentul acesta, nu este mare lucru", spuse Puiu intr-o zi. "Sunt si altii care fac bloguri de mai mult timp si scriu cu mult mai bine decat noi." Apoi, incetul cu incetul, m-a trimis spre a citi si alte bloguri, in voga pe vremea aceea si nu numai atunci.
Citind si alte bloguri, am ajuns treptat la cateva concluzii. Asta in timp de luni si ani de blogging.
  • Un blog nu este doar un jurnal personal online. Orice blog poate fi folosit in scop jurnalistic si literar, in functie de talentul si inclinatiile fiecaruia. Se pot pune articole pe diverse domenii; se poate scrie si o carte sau mai multe sub forma de blog. Sau blogul poate fi "transformat" intr-un adevarat jurnal de presa sau axat pe anumite/diferite domenii. Se poate scrie despre orice, dar nu oricum. Orice blogger care se respecta vrea sa scrie bine, din suflet si cu pricepere.
  • Se poate stabili o colaborare intre diferiti bloggeri intre ei sau intre bloggeri si diversi parteneri. Astfel se pot construi bloguri colective si se pot scrie advertoriale, din care toata lumea are de castigat.
  • Cu timpul, bloggerul, prin blogul sau, poate promova anumite produse, alte pagini web, si la randul sau poate fi promovat de altii. Si din aceasta promovare cu totii au de castigat.
Cu timpul, am deschis si alte bloguri. Unele au ramas, altele au fost sterse. As fi dorit sa scriu cat mai mult si cat mai divers pe blog(uri), dar din pacate timpul nu-mi permite. Prima serie de bloguri a disparut (cea cuprinzand si acel prim blog... de suflet), caci am fost nevoita sa sterg primul cont Google, dar imediat mi-am deschis alt cont, implicit alta adresa de gmail, si implicit alte bloguri. Ceva mai putine decat la primul cont Google. Si tot nu am suficient sa scriu pe ele. Mi-as fi dorit sa scriu carti intregi sub forma de bloguri, caci mi-ar place ideea ("That's amore"😊...), dar visul acesta ramane inca doar un vis. Deocamdata blogaresc din pura inertie pe aceeasi platforma de blogging ca la inceput. E spatioasa, e gratuita, e usor de folosit. Si inca nu mi-as permite un domeniu cu plata atata vreme cat inca scriu destul de putin si in calitate de amator, fara sa devin profesionist in asta. Chiar daca as reusi sa scriu mai mult in anumite perioate, tot aici as ramane ca si domeniu "de suflet"; aici am inceput si aici am scris ani de zile.
Inca de la primul blog am scris pe teme generale. Primul blog s-a numit, pur si simplu, "Cristina", ca si pe mine. Ultimul blog deschis, cel de fata, l-am numit "Jurnalul Cristinei", cu gandul sa scriu pe el cel mai mult lucruri intime, de suflet. Din pacate nu prea am reusit sa pun prea multe lucruri pe el; sunt zile intregi cand nu reusesc sa postez nimic sau mai nimic. La un moment dat m-am gandit sa deschid bloguri ceva mai specializate, mai "de nisa"; dupa mai multe incercari, cu bloguri pe teme de ecologie, gasronomie, educatie sexuala, am ramas cu un singur blog "de nisa", profilat pe carti. Desi mi-ar placea sa apuc sa ma tin de scris si pe acesta, reusesc sa pun cate ceva in fuga din an in pasti, la cateva saptamani sau chiar luni cate o postare.
Mi-as dori sa reiau practicile de odinioara: sa scriu macar la catva zile o data, sa scriu despre mine si sa promovez diverse lucruri: carti, filme, natura. Candva, scriind pe blog in mod frecvent si tinand legatura si cu alti bloggeri, comentand si comunicand cu ei, simteam ca fac parte dintr-o comunitate. In plus, unii dintre amicii mei bloggeri mai experimentati, permiteau postarea pe blogul propriu a unor guest-posturi primite de la alti bloggeri, ca si forme de colaborare. Astfel se formau legaturi mai stranse intre prietenii de blogging.
Ce sa va mai povestesc? Ca am scris si pe bloguri colective? De fapt nu prea multe, unul sau cel mult doua. Dar care au disparut de mult, odata cu postarile mele. Ca am pus si eu 1-2 guest-posturi pe blogul unui amic? Cred ca si acel blog a disparut de mult timp. Ca am reusit sa promovez unele pagini si produse? Mi-au iesit postari bune, de pe care m-am ales cu cateva premii mai simbolice sau mai consistente. In special carti, si asta ma bucura, caci sunt o pasionata a lecturii; altfel, cred ca nici nu as putea scrie pentru mine si pentru altii.
Inca mai scriu la aceasta postare, ascultand muzica veche... Melodiile lui Dean Martin... Si ma cuprinde nostalgia... Unde mai esti, draga Puiu? Imi este dor de tine in acest moment, dor de clipele primelor noastre experiente stangace in blogging. Mi-e dor sa mai palavragim. Sa ne citim reciproc. Mi-as dori insa sa stiu ca esti bine sanatos undeva, in Galati sau oriunde in lumea asta mare. Si mi-as dori sa mai poti intra din nou pe blogul meu si sa imi mai dai niste sfaturi si pareri. Mai tii minte ce mi-ai spus odata? "Tine-o tot asa si ma vei intrece cu blogul!"... Nu stiu daca te voi intrece sau nu. Stiu ca fara tine poate nu as fi inceput atunci sa prind microbul bloggingului.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

luni, 22 octombrie 2018

Mi-as dori... o aventura!

“Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea.”
 Fotografie: Mai acum cateva zile, tata imi facea o destainuire: "Am avut doua iubiri in viata mea: Delta Dunarii si muntele!" Si avea dreptate: aceste doua iubiri i-au marcat copilaria si tineretea. Nascut intr-o familie care traia de generatii intr-un sat din apropiere de Gura Humorului, a respirat inca din primii ani de viata aerul tare, racoros si puternic imbibat de parfumul cetinii si a rasinii din codrii Bucovinei. Mai apoi, cand fratii s-au risipit, dusi de valtoarea vietii, prin alte sate sucevene, a haladuit muntii in lung si in lat. Contactul cu Delta Dunarii s-a produs mai tarziu, cand unul din frati s-a stabilit in Tulcea, unde si-a intemeiat propria familie. Poate ca tocmai placerea de a strabate drumurile l-a dus spre facultatea de geografie, urmand sa lucreze ca profesor timp de patru decenii.
Fotografie: Aceeasi dragoste de natura mi-a transmis-o si mie, cred, direct prin codul genetic, caci mi-a placut tot ce inseamna viata si mediul inconjurator. Intr-adevar, nu suport sa imi petrec viata intre betoanele orasului daca nu sunt "asortate" macar cu un petec de verdeata. Imi place sa pipai natura, sa ascult murmurul vietii, sa adulmec parfumul vegetatiei.
Fotografie:   Daca as alege, pentru petrecerea vacantei si a timpului liber, intre munte si mare, as alege din start muntele. Poate ca mi-ar placea sa privesc viata de la inaltimea crestelor montane sau, pur si simplu, mi-ar placea sa simt aerul tare al muntilor patrunzandu-mi in plamani si inundandu-mi intregul organism.
Fotografie: Daca Extreme Travel mi-ar propune, ca si turism de aventura, o multitudine de excursii personalizate, nu as alege ca destinatii insule exotice si nu as opta pentru circuite safari, ci as prefera excursii in muntii Romaniei. Si asta din mai multe motive...
In primul rand este vorba de distantele parcurse pana la destinatie. Nu este vorba ca as refuza o destinatie mai indepartata la un moment dat, dar nu stiu daca acum, cand sint atat de prinsa cu munca, as avea puterea sa fac calatorii prea lungi pentru a vedea peisajele si obiectivele pe care mi le doresc. Mai tarziu, poate, s-ar schimba datele problemei, dar acum prefer sa incerc sa imi cunosc cat mai bine propria tara.
Da! Aici ma simt intotdeauna ACASA. Aici sunt familiarizata, daca nu cu locurile,cel putin cu mediul si oamenii. Aici in Romania, oriunde as merge, m-as simti ca acasa, m-as simti alaturi de oameni ca si aproape de propria familie. Aici as vrea sa cunosc fiecare traseu, fiecare particica a tarii, pe care as vrea sa o citesc ca pe o carte mereu deschisa.
As vrea sa aflu mereu de ce strainii sunt atrasi de tara noastra pe care noi, aproape cu totii, de multe ori o respingem si o renegam. Sau cel putin nu stim sa ii valorificam potentialul turistic. Nu trebuie multe investitii si amenajari peste tot, ci amenajari facute "cu cap" si cu inteligenta, fara a modifica ireversibil si de prost gust natura si mediul, ci creand facilitati pentru oricine ar vrea sa strabata mai usor distantele si de a face accesibil fiecare coltisor de natura pura, virgina, aparent neatinsa de interventia omului.
As vrea sa imi cunosc tara, natura ei, pentru ca din natura sa imi reincarc trupul cu energia si forta necesara pentru a-mi trai viata mai departe. As vrea sa imi cunosc tara cu trecut si prezent, cu istorie, geografie si biologie... Cu tot ce inseamna mediu pur romanesc. Cu tot ceea ce te face sa respiri sanatos, chiar daca privelistile iti taie respiratia de uimire.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Misiune posibila: intalnire romantica intr-un decor tehnologizat

Ajunsesem intr-un moment de cumpana in relatia noastra si parca ma asteptam in orice clipa sa imi spui cu un glas plin de tristete :"Adio doamna!". Treceam unul pe langa altul cu trupurile tremurande si sufletele chircite de teama, emotie si tristete. Toamna parca picura in jurul nostru stropi de tristete in toate culorile pamantului innegurat.
Nu stiu de la ce a pornit toata tensiunea asta ce ne otravea sufletul. Asa ca ne-am gandit sa ne mai dam o sansa si sa iesim din mediul nostru ce ne dadea fori reci si ne paraliza sufletele. Am ales sa intram macar cateva ore intr-un local mic, discret si intim sa luam masa de pranz.
Totul a inceput "ca la carte"... Masa asezata intr-un colt, intr-un mic separeu. Ni se aTot prin sistemul informatic se poate controla duce meniul, imprimat pe o hartie (aparent!) "prafuita" si ingalbenita de vreme, "invelit" in coperti de piele fina. Ne hotaram repede ce sa luam; comanda este data si ospatarita se indeparteaza repede si discret.
Vraja de care eram cuprinsi se cam risipi rapid. Masa, desi mai retrasa si separata, avea "vedere" spre celelalte incaperi,... Inclusiv barul si ce se afla prin jur. Imaginea aparenta de  local usor "de epoca" se cam spulbera. O firma renumita prin tehnologia inteligenta pe care o ofera, cum ar fi Expressoft Technology, ofera solutia de gestiune si marcaj potrivita afacerii tale, cu suport tehnic 24/7.
Totul incepe cu ceea ce se numeste POS restaurant. Mai precis cu solutia informatica POS care permite crearea si actualizarea meniurilor in doar cateva secunde. Dar ce inseamna POS? Simplu: prescurtarea inseamna Point of Sale. POS -ul este zona de vanzare din restaurant – formata dintr-un echipament hardware dedicat, pe care este instalata o solutie software de marcaj restaurant. Pe POS sunt marcate produsele comandate de clienti si sumele incasate de la acestia.
Toata activitatea restaurantului este informatizata cu ajutorul tehnologiei de ultima generatie, extrem de performanta, care usureaza simtitor activitatea in toata afacerea. Asta am simtit-o pe pielea noastra, ca si clienti, fara sa venim direct in contact cu "bucataria" afacerii. Servirea este rapida, prompta, sigura; totul merge ca pe roate, usor, firesc, aparent fara efort.
Tot prin sistemul informatic se poate controla fluxul clientilor folosind modulul de Rezervari din aplicatie. Acest modul contribuie la administrarea centralizata a rezervarilor dar si la gestionarea rapida si personalizata a tuturor meselor din locatie. Clientii pot deveni fideli cu ajutorul instrumentelor dedicate: vouchere, puncte bonus, carduri cadou, promotii sau posibilitatea platii in cont. Asta tot cu ajutorul sistemului informatic. Se poate reduce semnificativ timpul necesar preluarii comenzilor dar si costurile de personal prin preluarea comenzilor direct pe tableta/telefon mobil si transmiterea lor automata la sectii pentru preparare. Se pot separa notele de plata de la aceeasi masa sau se poat e transfera consumatia de la o masa la alta, imbunatatind astfel nivelul serviciilor oferite clientilor. Se poate emite factura fiscala direct din POS in doar cateva secunde si se poate adauga CUI-ul beneficiarului pe bonul fiscal pentru a-i facilita clientului final optiunile de decontare. Se poate sistematiza servirea clientilor cu ajutorul functionalitatii "marcaj pe scaun" pentru a avea
o evidenta clara a numarului zilnic de clienti din fiecare locatie. Se pot genera venituri recurente datorita facilitatii "plata in cont". Aceasta facilitate are 2 functionalitati: plata in cont companie si plata in cont client. "Plata in cont companie" este folosita pentru a asigura masa angajatilor prin parteneriate incheiate, asigurand astfel controlul cheltuielilor si eliminarea platii cash. Iar "plata in cont client" are drept scop eliminarea cash-ului si se recomanda pentru imbunatatirea calitatii serviciilor oferite clientilor - datorita acestei facilitati, clientii nu mai pierd timp pentru a achita nota de plata,ci li se scad sumele direct din cont. Se pot indvidualiza produsele prin adaugarea/eliminarea cu extra cost sau gratuita a diferitelor topping-uri. Mai mult, se pot adauga ingrediente cerute de clienti si care nu se afla in reteta de baza a unui preparat. Se pot accepta  multiple metode de plata, individuale sau combinate: numerar, card, tichete de masa electronice, vouchere, plata cu telefonul mobil, ordin de plata, sau plata in cont.
Este doar o idee despre modul cum se poate combina aspectur usor retro al unui restaurant cu aspectul usor exotic si totodata modern si plasat cu fata spre viitor: arhitectura si decoratia interioara, bucataria si modul de gatit, dar si tehnologizarea eficienta contribuie la o afacere, de multe ori, de un real succes.
Cum s-a terminat mica noastra "aventura" intr-un mic restaurant din oras? Ce mai conteaza? Important este ca relatia noastra a continuat frumos si bine. Si tocmai ne gandeam sa repetam experienta ori de cate ori gasim ocazia favorabila.
Articol  scris pentru SuperBlog 2018

miercuri, 17 octombrie 2018

Creativitate și profitabilitate cu Bodor

De ani de zile am o colaborare perfecta, teoretic vorbind cu firma Colop Romania. De la inceput am ales sa folosesc stampilele fabricate de ei; si am nevoie de doua stampile, pana acum, pentru a autentifica cum se cuvine actele si documentele eliberate de mine. Si stampilele au rezistat eroic pana acum, caci nu am fost nevoita sa le inlocuiesc decat o singura data pe fiecare. Si probabil ca acestea noi vor rezista si ele multi ani de acum incolo; pana la iesirea la pensie sper sa nu fiu nevoita sa le schimb mai mult de o singura data din motive de uzura fizica.
Cu trecerea timpului, "pretentiile" pe care le am vizavi de imaginea mea profesionala au crescut. Nu ca as fi eu cea mai importanta profesionista din domeniul meu, dar este jenant sa lucrez cu ustensile si alte obiecte uzate, sterse si greu de folosit.
Ca atare mi-a venit ideea salvatoare de a folosi un gravator laser Bodor pentru marcare si gravare. Pana acum se folosea gravatorul laser doar pentru fabricarea stampilelor. Tehnologia laser pentru stampile implica acum doar doi pasi: gravarea si taierea stampilei din placa de cauciuc. In acest fel durata de executie a unei stampile scade de la minim 20 de minute la doar 1-10 minute in functie de suprafata.
Cu acelasi gravator laser, cum ar fi cel de tip BCL-0503MU, s-ar putea produce o multitudine de obiecte din plastic. Plasticul este un material care poate fi atat taiat cat și gravat. Plexiglas, polipropilena, delrin, acril, policarbonat; toate pot fi taiate și gravate pentru a obține: diverse semne și indicatoare, litere volumetrice, panouri de control, cutii cu diverse utilizări, materiale promoționale, jucarii, statuete etc.
Cele două mari avantaje ale prelucrării plasticului cu laser sunt: viteza și precizia.
In aceasta idee as putea confectiona, din plastic, diverse obiecte absolut necesare cabinetului medical. In primul rand ecusoane pentru personalul care lucreaza in cabinetul medical. Astfel am putea fi (re)cunoscuti de catre pacienti si de persoanele cu care colaboram. O alta intrebuintare ar fi confectionarea de diverse materiale promotionale, fie materiale informative destinate oricarui pacient sau potential pacient care ar dori sa fie informat asupra unor produse si servicii medicale, materiale, in special pliante si brosuri, de dimensiuni mai reduse si mai usor de folosit, cat si materiale de dimensiuni mai mari, de tipul planselor, care ar putea fi folosite in cadrul unor lectii, conferinte, expuneri in fata unui numar mai mare de persoane.
Cum acelasi aparat poate taia si hartia in diverse forme, il pot folosi la fabricarea unor carti de vizita elegante, mult mai rapid si mai usor decat prin alte metode si cu un cost infinit mai redus, atat ca bani cat si ca timp. Ce mare scofala o carte de vizita? veti spune. Si totusi aceasta bucata mica de carton, cuprinzand datele minime de prezentare si de contact pentru mine sau pentru orice colaborator, ne vor ajuta cu brio in relationarea cu alte persoane cu care am putea colabora in viitor.
Cu siguranta ca s-ar putea gasi si multe alte intrebuintari pentru un astfel de aparat-minune in viitor, pe masura ce vor aparea modele mai diverse si mai performante. Cum nevoile fiecaruia dintre noi cresc, ramanem deschisi tuturor oportunitatilor oferite.
Articol scris pentru SuperBlog 2018


BCL-0503MU

luni, 15 octombrie 2018

Masina... sau partenerul de viata? Care are parte de mai multa atentie si ingrijire?

Intrebarea din titlu pare o gluma, nu-i asa? Cam pare, si totusi credeti-ma cu tarie ca vorbesc serios pana la un punct... si dincolo de el.
Prima data am facut o asemenea afirmatie, pe un ton de gluma, undeva in anii '90. Eram studenta in Iasi si stateam in gazda intr-un cartier mai departat de facultate, situata mai in centrul orasului. Doamna la care stateam era o femeie mai in varsta si nu prea (era cu mai putin de un deceniu mai in varsta decat sunt eu acum). O femeie pensionara care isi crescuse singura cei doi baieti... si ii crescuse ireprosabil: ambii aveau meserii bune, servicii bune, familii frumoase la randul lor. Ambii erau mai mari ca mine (primul,Ion, Nutu cum il alintam, cu 12 ani mai mare, cel mic, Dumitru, cu doar vreun an mai mare decat mine). Ambii locuiau in acelasi bloc si pe aceeasi scara cu mama lor, impreuna cu sotiile si, cel mare, si cu cei doi copii. Ne intersectam drumurile in fiecare zi, asa ca intre noi se creease o legatura speciala, de parca as fi fost sora lor mai mica. Daca pe Nutu il vedeam aproape in fiecare zi in casa mamei lui, fie singur, fie insotit de sotie sau copii (care se perindau impreuna sau/si separat pe acolo), pe Mitica il vedeam mai des in fata blocului, unde isi parca de obicei masina, cu care mergea de regula la servici. In anii aceia, era traditionala si "batrana" noastra Dacie 1310, cu care circulau aproape mai toti romanii; robusta, ieftina si putin pretentioasa, batrana noastra masina isi facea cu brio datoria pe strazile noastre, asa cum erau atunci, cum sunt acum si cum au fost dintotdeauna. Intr-o dupa-amiaza stateam amandoua la geamul bucatariei, privind afara, in strada, fara o tinta anume. Jos, Mitica era cu capul afundat in caroseria masinii, in zona motorului, mesterind te miri ce. Am mustacit putin, caci imi trecuse un gand nastrusnic pein minte, si zisei cam intr-o doara: "Cred ca baiatul acesta "mangaie" mai mult masina decat pe nevasta-sa!". Apoi am izbucnit amandoua in ras. Gluma-gluma, dartreburile erau totusi serioase la urma urmei: Omul se pricepea totusi la mecanica cat de cat si suficient cat sa curete masina si sa-i faca unele "ingrijiri minore". Pentru el, ca si pentru destul de multi altii care locuiau intr-un oras mare, masina era un "rau necesar" care iti asigura transportul intre casa si servici si inapoi comod si la indemana, asa ca daca nu aveai grija de ea ca de o logodnica/sotie te lasa in drum cand iti era lumea mai draga si aveai mai mare nevoie de ea.
Treburile aveam sa le inteleg cu mult mai mult si mai bine dupa ani de zile. Desi si atunci circulam destul de mult prin oras, de acasa la facultate si de la un spital la altul pentru practica de pe fiecare sectie, nu simteam deloc nevoia de a avea masina proprie. Desi nu mi-ar fi stricat sa am un mijloc propriu de deplasare, nu prea puneam problema asta atat de acut: nici nu mi-as fi permis sa imi achizitionez o masina si s-o intretin si din fericire inca reuseam sa ma deplasez prin oras si dincolo de el cu ce aveam la dispozitie. Intre timp am terminat faculatea si lucrez de vreo 18-19 ani de zile. Si am imbatranit cam cu tot atatia ani. E adevarat ca nu mai circul pe distante asa de mari, dar din nefericire lucrez in mai multe puncte din oras intre care trebuie sa ma deplasez. Si tare mi-ar mai prinde bine o masina acum.
Acum piata auto ofera mai multe optiuni si nu doar aceeasi traditionala Dacie 1310 cu care am crescut si care ne-a insotit mare parte din viata pe cei mai "tomnatici" si  mai nostalgici. Pentru multi ani au circulat pe strazi parca mai multe masini straine decat cele autohtone, numarul posesorilor de autoturisme parca a explodat, iar circulatia autovehiculelor a devenit din ce in ce mai sufocanta.
Cand eram mica imi doream sa imi cumpar o masina cand urma sa cresc suficient de mult. Pana acum nu am reusit sa imi iau o masina, dar... cine stie? Tentatia si nevoia este inca destul de mare. Daca m-ati intreba ce masina mi-as dori sa imi iau, nu as sti sa raspund din prima. Si totusi hai sa ma gandesc... Desi as fi tentata, din patriotism, sa imi iau o masina autohtona, cred ca aceasta optiune ar fi doar una temporara, de moment, daca se mentin atat necesitatile mele de a ma deplasa si conditiile de deplasare pe soselele noastre cat si oferta de marci si modele de masini. Probabil ca o masina autohtona as face-o praf si pulbere cu mult mai repede decat o masina straina mult mai performanta, mai puternica, mai fiabila si oferind conditii de securitate in trafic mult mai bune.
Daca ar fi sa ma orientez spre o tara unde tehnica este "la putere" pe toate planurile, inclusiv productia de autovehicule, m-as duce spre Germania. Mai precis Bavaria... Si mai precis Munchen, unde, in 1916 se infiinta compania BMW (Bayerische Motoren Werke in germana sau Bavarian Motor Works in engleza), Initial compania producea motoare pentru industria aeronautica. Dupa incheierea primului razboi mondial, compania a fost fortata sa renunte la productia destinata industriei aeronautice si, pentru a supravietui, a trebuit sa se reprofileze. Dupa ce restrictiile au inceput sa fie ridicate, in 1923 BMW a inceput productia de motociclete, iar in 1928 si-a extins productia spre autovehicule.
De atunci, compania BMW s-a dezvoltat ca un puternic producator de autovehicule performante si de buna calitate. Asa ca orice posesor al unui BMW se poate considera extrem de fericit si de satisfacut de performantele propriului autoturism.
Daca tot m-am axat pe un BMW, indiferent de modelul achizitionat, as prefera un autoturism model nou si performant. Asta tocmai in ideea ca piesele de schimb se pot gasi mai usor si mai sigur. Ca orice posesor de autoturism care se respecta, respectandu-si masina, as prefera sa execut reparatiile cu piese originale BMW procurate de la o firma specializata si autorizata  Si in plus voi folosi si accesorii originale BMW dar si ulei original BMW. Este important ca tot ce se foloseste la un BMW sa fie original, pentru ca sunt singurele piese perfect adaptate marcii BMW.
Si daca e vorba sa mentionez si firma de service autorizat, precizez ca ideal ar fi folosirea de piese de BMW de la eXclusiv OEM pentru reparatiile autoturismului marca BMW. Este important de precizat acest lucru, pentru a avea siguranta ca piesele si consumabilele BMW sunt cele originale si nu falsuri.Doar asa este asigurata durata de viata fara probleme a autovehiculului.
Daca ar fi sa raspund la intrebarea din titlu... Yau ca nu stiu raspunsul. Doar atata stiuŞ ca un autoturism de calitate se intretine regeste. Altfel nu te poti bucura de el.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

vineri, 12 octombrie 2018

Pași pentru a deveni independent financiar

Ca toti copiii, cat timp am fost mica, depindeam financiar (si nu numai!) de propriii parinti. Si, la urma urmei de intreaga familie largita. Familie care, prin toti membrii ei, nu stia cum sa-mi faca toate poftele, chiar daca nu ceream prea multe. Practic nu-mi lipsea nimic. Dar Dumnezeu stie cum reuseau sa faca caci la inceput de drum, angajati la stat, aveau salariile mici. Si nu doar parintii mei, ci intreaga familie largita, toti sau aproape toti castigau destul de putin. Vorba lui Ghita Pristanda: "Familie mare, renumeratie dupa buget mica"...
Crescand, nevoile (si dorintele) mele cresteau. Si odata cu ele si cheltuielile. Oricate economii am fi facut in ceea ce se numeste "buget personal" si bugetul familiei in general vorbind, tot existau restrictii si, pe parcursul timpului, si usoare frustrari. Dar incercam sa le facem fata pe parcurs, gestionand mai bine prioritatile in ceea ce priveste cheltuielile, cautand alte surse de venituri, cheltuind, pe cat se poate, mai eficient banii.
Curand a venit vremea sa ajung si eu la stadiul de independenta financiara. Dupa terminarea facultatii m-am angajat la inceput pe perioada determinata, ca stagiar, timp in care mi-am dat examenele necesare pentru obtinerea independentei profesionale, adica dreptul de a profesa liber in meseria aleasa si insusita. In timpul stagiului, aceleasi probleme. Salariul meu era mic, mama iesise deja la pensie, iar tata ramasese cu salariul (inca) mic. Aceleasi economii la sange, aceleasi frustrari. Daca interveneau nista cheltuieli neprevazute, de moment, dar absolut necesare, era aproape sigur ca in ultimele zile inainte de intrarea primului salariu in casa in luna imediat urmatoare ajungeam sa ne scuturam toti banii de prin toate buzunarele tocmai pentru a mai supravietui cateva zile.
In momentul in care m-am angajat definitiv pe un post, chiar daca tot "la stat", veniturile au inceput sa creasca usor dar sigur. Asa ca am inceput oarecum sa facem fata cheltuielilor, chiar daca nici unul dintre noi nu avea o educatie financiara speciala. Pentru o vreme am avut posibilitatea de a castiga in plus, prin activitati suplimentare, asa ca, neavand inca pretentii sau nevoi de cheltuiala prea mari, reuseam sa ne descurcam onorabil.
Intre timp, cheltuielile au inceput din nou sa creasca, iar posibilitatile de a obtine venituri in plus, doar prin meseria de baza, prin ore suplimentare, au devenit practic nule in cazul meu. Iarasi economii aproape la sange, iarasi economii, iarasi renuntari, iarasi frustrari. Cum situatia aceasta a durat ceva ani buni, aproape clacasem in ceea ce priveste starea de sanatate si resursele organismului au inceput sa scada dramatic. Norocul meu a fost ca, odata ajunsa in fundul prapastiei nu am ramas acolo si am inceput sa imi revin din toate punctele de vedere. Numai ca nu mi-as permite sa ajung din nou intr-o situatie similara de colaps pe toate planurile, caci aceasta ar insemna sinucidere curata. Cum totul sau aproape totul in ceea ce ne inconjoara acum pe noi toti, ca este vorba de sanatate, bunastare, confort, totul sau aproape totul din aceste lucruri se reduce, practic, aproape doar la bani, este necesar sa ma gandesc sa imi formez o educatie financiara cat de cat solida.
O idee de formare a unei asemenea educatii ar fi sa ma inscriu intr-un program specializat de educatie financiara cum ar fi "Scoala de Bani" organizata si coordonata de specialistii BCR.
Ce as putea invata acolo? Sa incerc sa explic ce mi-as dori si ce mi-ar prinde bine:
  • In primul rand as dori sa aflu ce inseamna "cum sa faci bani". Nu inseamna doar ore si activitate suplimentara in meseria de baza. Poate nu inseamna neaparat un al doilea job part time; meseria mea, foarte solicitanta ca timp si energie, nu prea imi permite acest lucru. Mai mult chiar , in meseria mea am nevoie permanent de informatii, iar informatiile de ultima ora costa bani, si inca destul de multi bani. Cartile sunt destul de scumpe, publicatiile periodice la fel, cursurile, conferintele si congresele implica si ele destul de multi bani. Asa ca banii absolut necesari trebuie scosi cumva din alte parti.
  • In al doilea rand as dori sa aflu cum sa imi organizez cheltuielile mai eficient. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa restrictionez masiv cheltuielile, caci asta ar insemna curata sinucidere personala si profesionala. Ci doar sa aflu cum pot obtine unele produse si pachete de produse si servicii in cantitate cat mai mare si mai echilibrata la un pret cat mai eficient.
  • In al treilea rand as dori sa aflu daca si cum pot sa scot ceva profit financiar din eventualele hobby-uri care se pot "monetiza" intr-un fel sau altul. Fara sa fie vorba de un job part time, as putea efectua o munca din propria-mi placere, scotand si ceva avantaje din acest lucru.
Desigur ca se pot achizitiona mai multe informatii si deprinderi dintr-un program de educatie financiara bine pus la punct. De aceea este bine sa ne formam cu totii ca oameni pregatiti din punct de vedere financiar.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

joi, 11 octombrie 2018

Punctul în care arta intersectează ingineria

Poate ca va amintiti despre amicii mei proaspeti locatari in casa noua. Tocmai ii lamurisem oarecum de modalitatea mai eficienta de a-si procura materialele de constructie, ca mi-a strafulgerat prin minte ceva...
- Sper ca aveti intocmit planul casei pana in cele mai mici detalii.
- Oarecum, raspunse el. Parter si etaj, garaj...
- Ati gasit un arhitect bun cu care sa colaborati? Cineva capabil sa faca un plan pentru o casa eficienta, functionala, ieftina si frumoasa?
- Da, am gasit un birou de arhitectura extrem de avantajos plasat pe drumurile noastre. Ne-a executat un proiect de casa extrem de rapid, extrem de complet si cu toate detaliile duse pana la perfectiune. Si costul nu a depasit nicicum bugetul de care dispunem, oricat de stramtorati am fi fost.
- Cred ca a iesit o casa asa cum ati dorit.
- Da. In sfarsit este o casa unde ne simtim cu adevarat "acasa". Este o casa cu parter si etaj, curte, garaj, terasa, mansarda... Inauntru avem toate functionalitatile: dormitoare, bucatarie, baie, un living extrem de spatios in care ne petrecem mare parte a timpului, mai ales cand suntem cu totii impreuma si mai ales cand avem si musafiri. Asta in timpul iernii, caci vara iesim pe terasa si in curte, unde incingem gratarele impreuna cu toti vecinii din apropiere, care ne sunt si colegi de serviciu sau vechi prieteni si colegi de scoala.
- Si utilitatile?
- Apa o pompam dintr-un put de mare adancime. Este extrem de rece, ca si cum ar fi scoasa din frigider. Bineinteles ca am montat o mica statie de tratare, ca sa nu avem probleme. Iar in loc de canalizare am amenajat o fosa septica. Instalatia de incalzire este alimentata de o centrala pe gaz metan, foarte eficienta si economica. Cu gazul metan am avut o problema, am fost conectati la reteaua de gaze destul de tarziu, asa ca in prima iarna practic nu am putut folosi centrala. asa ca ne-am incalzit electric, cu resouri si calorifere electrice plasate prin toata casa, asa ca am avut extrem de mult de plata in fiecare luna pe tot timpul sezonului rece. Nu puteam mentine temperatura in locuinta sub un anumit nivel, fata era inca destul de micuta. Si tot din cauza ei nu ne-am putut restrange doar intr-o parte din casa, ca sa nu consumam asa de mult curent tocmai ca sa nu-i ingradim copilului libertatea de miscare prin casa. Nu ar fi inteles prea mult problema si s-ar fi simtit frustrata.Dar acum s-a rezolvat.
- Inseamna ca aveti o casa mare.
- Privita dinafara nu pare atat de mare, dar spatiul este atat de bine impartit si amenajat incat inauntru casa este extrem de spatioasa. In plus am tinut si tinem mereu legatura cu arhitectul tocmai pentru a ne ajuta in continuare sa facem lucrari de reparatie si de intretinere, precum si sa putem sa facem reamenajari, la nevoie, in cele mai bune conditii. Si ne ajuta in orice moment il solicitam si fara sa platim exagerat de mult.
- Toate casele din zona sunt la fel sau aproape la fel? Sunt case tip?
- Evident ca toate casele din zona se "asorteaza" oarecum, respectand un tipic asemanator. Tocmai pentru a creea un aspect placut privirii. Dar fiecare casa are specificul ei aparte. Practic fiecare casa, fiecare proiect este personalizat in functie de personalitatea si nevoile clientului. Totul se pliaza atat pe nevoile familiei cat si pe ceea ce ofera mediul inconjurator.
- Ma bucur pentru voi. Sa va bucurati de casa pana la adanci batranete. Stiu ca v-ati dorit-o enorm.
- Multumim. Treci pe la noi cand ai drum prin Bucuresti. Si nu numai.
 - Cu placere. Voi trece, desi nu promit deocamdata nimic sigur. Am un program destul de incarcat. Dar cine stie? Accept invitatia cu placere.
Si uite asa ne-am despartit cu gandul ca ne vom revedea curand.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

luni, 8 octombrie 2018

Ne mutam in casa noua ieftin si rapid!

De curand m+am intalnit cu doi amici, sot si sotie, casatoriti de ani buni. Ii stiam dinaintea casatoriei, cand totusi formau un cuplu. Erau inca studenti in Capitala si se multumisera sa stea intr-o garsoniera micuta. Nu era tocmai ceea ce isi doreau, dar pentru inceput era binisor. Scapasera de caminele studentesti, dar tot la inghesuiala se chema ca stateau, intr-o garsoniera de la etajul 7 al unui bloc de garsoniere, intr-o zona cu cateva blocuri numai de garsoniere. Practic plecasera din campusul studentesc de camine ca sa locuiasca, chipurile, intr-o locuinta proprietatea... lui tata socru mare, dar tot ca intr-o ingramadeala de camin: o camera cat o sufragerie de bloc, un hol micut, o baie la fel de mica si o bucatarie in care abia puteau incapeau doi oameni, cu mobilierul la minim necesar.
Dupa absolvirea facultatii s-au casatorit. Si a venit si primul copil (si singurul!): o fetita. Au mai stat in acea garsoniera o vreme, punand ban pe ban si visand la o casa mai mare, doar a lor. Nu a fost sa fie vreme de destul de multi ani, asa ca, copilul crescand si avand nevoie de un spatiu mai mare, au vandut garsoniera si au cumparat un apartament de trei camere, tot cam in acelasi cartier, dar intr-o zona nu tocmai "selecta", la etajul zece al unui bloc. Deasupra lor era acoperisul apartamentului... si al blocului... apoi cerul. "Tot e mai bine decat nimic, si-au spus. Si-au pus la punct apartamentul sa fie cat de cat locuibil, si-au mobilat sufrageria si bucataria cu ce aveau, si-au amenajat baia... Urma cu prima ocazie sa mobileze camera fetitei... Si apoi restul.
Au trecut inca ceva ani. Fetita, odinioara gagalice ce abia invatase sa mearga si sa gangureasca cateva vorbe cand se mutasera in apartament, era deja eleva. Parintii tot nu se multumisera cu statutul de locatari la bloc si inca mai visau la o casa a lor. Strangeau ban pe ban, "vanand" orice oportunitate de a-si face o casa "pe pamant" doar a lor, chiar daca se "cuplau" si cu alte familii cunoscute pentru a fi vecini de cartier. Pana la urma "tintisera" o oportunitate. Inca nu aveau banii stransi, dar daca vindeau apartamentul si faceau un credit la banca, aveau asigurati banii de avans si se puteau apuca de constructie. Totul era sa cumpere locul de casa. Pana s-a ivit un loc potrivit de vanzare, cu toate utilitatile puse la punct, familia isi facuse toate planurile.
Intr-o zi m-au contactat, cu gand sa stam putin de vorba.
- Ai ceva bani sa ne dai cu imprumut?
Aveam ceva si eu pus deoparte, dar am vrut sa aflu detalii. Am intrebat pentru ce le trebuia, cam cat si pentru cat timp.
- Pentru cateva luni, maxim un an. Stii care e problema? Am inceput lucrarile la casa. Am facut noi credit la banca, dar ca sa mergem in conditiile impuse de banca merge a naibii de greu. Am putea termina constructia pana incepe sezonul rece daca am avea bani cash. Si suntem presati de omul caruia i-am vandut apartamentul sa ne mutam, ca altfel nu ne-am grabi.
Am batut palma. Imi erau prieteni prea buni ca sa le incurc planurile. Si stiam ca el avea (si inca are!) un job bun si bine platit. Practic, desi inca aveam strangeri de inima (era totusi vorba de oarece bani), mi-am zis ca sunt parolisti si nu am de ce a ma teme.
Mi-au zis care erau planurile de constructie. Asa... In mare... Problema era sa se miste rapid cu materialele de constructie si lucrul in sine. Atunci le-am dat o idee...
- Ati putea cumpara totul dintr-un singur loc. Eventual sa faceti comenzile online. Exista o casa de comenzi vindem-ieftin.ro.Puteti cumpara de acolo tot ce inseamna materiale de constructii.Si puteti sa faceti ceva care va duce la scaderea facturii pentru tot ce cumparati de la ei: gresie, faianta, piatra decorativa, tigla metalica, tamplarie PVC... Pana si usile de garaj. Orice aveti nevoie pentru casa si amenajari exterioare puteti cumpara de la ei, Pentru o recenzie video facuta pentru ei puteti sa va alegeti cu o factura redusa substantial. Este ca si cum le-ati face reclama. Cu alte cuvinte filmati livrarea produselor comandate si le trimiteti filmuletul.
- Si care sunt avantajele daca cumparam totul de la ei?
- Avantajele? Iata-le, asa cum le prezinta chiar ei:

  • Clienții pot cumpăra totul dintr-un singur loc, iar astfel pot economisi timp și mai ales bani (totalul necesarului de materiale fiind mai mic decât în depozitele clasice și hypermarketuri);
  • Nu mai alergi după materiale de construcții prin depozite, căutând cele mai bune prețuri;
  • Compari ofertele pe care deja le ai de la alți furnizori, așa te asiguri că obții cele mai bune prețuri;
  • Consiliere gratuită pentru clienții care au nevoie de informații despre produse. Având consultant dedicat, câștigi timp pentru ceea ce este cu adevărat important pentru tine;
  • Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător, ajunge la client în cele mai bune condiții, nefiind stocată prin depozite și manipulată de mai multe ori, ceea ce se reflectă atât în calitatea produselor, cât și în prețul final către client (costurile de manipulare, depozitare și transport fiind, altminteri, incluse în adaosul comercial aferent produsului).
  • Puteți evita comisionul meseriașilor care recomandă depozitele, hypermarketurile sau anumite produse. Chiar dacă sunt bine-intenționați, e posibil să vă recomande doar ceea ce cunosc ei, implicit să ratați șansa de a profita de produse mai calitative sau oferte mai bune.
  • Riscul la achiziție este zero. Ne asumăm responsabilitatea și facem totul pentru ca, în final, clienții noștri să beneficieze de o livrare perfectă și rapidă. Garanția și siguranța livrării mărfii o reprezintă recenziile video de pe site.
  • Vindem exact ce dorește clientul, nu primește o altă marfă mai slabă calitativ sau produse care sunt pe stoc și trebuie rulate.
  • Firmele își pot externaliza serviciul de achiziții, scutind astfel cheltuieli cu personalul și administrarea acestui departament, dar și eventuale pierderi datorate comisioanelor care se dau, de obicei, celor de la achiziții. Or, prin externalizare, firmele câștigă din ambele perspective. Nici personal, nici pierdere de timp, ci doar prețuri negociate de noi în numele lor.
  • Și pentru clienții – persoane fizice este mai avantajos să-și comande materialele necesare de construcții prin Casa de Comenzi vindem-ieftin.ro. Nu întotdeauna recomandările primite de la meșteri și constructori sunt bine-intenționate sau au în vedere și bugetul beneficiarului – care, neștiutor, ajunge să plătească mai mult decât face, inclusiv comisioane.

- Ok, luam in considerare propunerea ta. Mai vorbim. Tinem legatura...
Nu a trecut anul si amicii mei se mutasera in casa noua. Mi-au restituit imprumutul, plus ca mi-au povestit cum a iesit casa. Mai aveau ei cateva detalii de rezolvat cu cateva utilitati, dar lucrurile s-au rezolvat in timp. Casa era practic in acelasi cartier, undeva spre periferia acestuia, cu acces la mijloacele de transport in comun, cu toate utilitatile puse la punct, dar intr-o zona curata si linistita. Si m-am ales si cu o invitatie sa-i vizitez... Inca nu am onorat invitatia, dar nu este timpul pierdut.
Articol  scris pentru SuperBlog 2018

vineri, 5 octombrie 2018

Artist in bucatarie

Fiecare om se simte perfect si in siguranta atunci cand se retrage acasa, in caminul propriu. Mica sau mai mare, casa fiecaruia dintre noi repreyinta un mic regat, un domeniu personal, in care ne simtim stapani pe tot ce este in acest teritoriu. Orica loc, orice spatiu, orice lucru de aici isi are rolul si utilitatea sa. Dar oricat ar fi casa de mare, unul dintre locurile pe care unii dintre noi il considera fieful personal, in care nimeni nu are voie sa intre fara permisiune, in special in momentele in care "seniorul" isi desfasoara , in forta, activitatea, este BUCATARIA.
Pentru multi oameni, gatitul este mai mult decat o simpla indeletnicire necesara subzistentei. Este un hobby, o pasiune, o profesie, o arta. Este un mod de relaxare perfect, aproape ca un "drog", care ofera satisfactia suprema atunci cand, din te-miri-ce, reusesti sa faci un platou de mancare gustoasa, aspectuoasa, hranitoare.
  Pe langa ingredientele de calitate necesare prepararii hranei, ai nevoie de ustensile de bucatarie de cea mai buna calitate: de la (mai mult sau mai putin) simplele cutite de bucatarie, de diferite forme si dimensiuni si cu diverse intrebuintari, pana la oale, tigai si cratite necesare pentru aducerea ingredientelor in forma si proportiile necesare intocmirii unei retete perfecte pentru un preparat reusit.
Oalele si tigaile sunt asezate deja pe plita incinsa. Curand, din oalele aburinde se vor revarsa aromele imbinate ale tuturor felurilor de mancare in plina pregatire. E timpul sa ne pregatim de asezarea mesei.
  Vom avea nevoie, cu siguranta, de tacamuri si vesela de calitate, aspectuoase, rezistente, dar si comode si usor de folosit. Plus fete de masa si prosoape de bucatarie usor de intretinut si de mentinut curate.
Si uite cum, pornind de la cartea de retete, traditionala carte de bucate, cu ingredientele potrivite si ustensilele de calitate, se poate ajunge la o mancare perfect gatita si prezentata apetisant.
Articol  scris pentru SuperBlog 2018

miercuri, 3 octombrie 2018

Te vreau mai aproape de inima mea!


Este deja toamna! Si imaginea naturii in continua schimbare a culorilor ma impinge spre nostalgia trecutului. Stau cu o cana de ceai cald si aburind in fata si ma gandesc la tine. Esti departe si totusi aproape de mine. Am sufletul plin de sperante ca ne vom vedea curand si totusi am inca un regret... Ma rugasesi sa fim singuri impreuna, doar noi doi, fie si macar pentru cateva zile. Imi doream asta si incercam sa fac un plan... Dar planul nu s-a concretizat inca. Era bine sa se fi realizat in timpul verii, cat eram mai libera. Si totusi mereu a intervenit candva, asa ca am convenit impreuna sa amanam planurile macar pentru cateva luni,pana anul viitor, pentru a incerca sa intru intr-un ritm nou de viata care sa ma tina macar cativa ani linistita si intr-o previzibilitate a viitorului care sa imi permita sa fac ceva planuri pe o durata mai lunga de timp.
Da! Mi-as dori sa calatorim undeva, departe... Doar noi doi... Singuri... Intr-un loc romantic. Cum ar fi, de pilda, Parisul...
Fișier:Paris July 2011-30.jpg Putem patrunde triumfal, dar anonimi, pe sub Arcul de Triumf la fel cum s-au intors, invingatoare, armatele franceze in Parisul eliberat. Putem patrunde triumfali intr-un oras al indragostitilor, din care vrem si noi sa facem parte pentru un timp.
Fișier:Tour Eiffel Wikimedia Commons (cropped).jpg Nu vom rata desigur vestitul turn Eiffel, simbolul Parisului. Sigur nu ne vom putea abtine sa urcam pana in varful sau, de unde vom admira intreaga panorama a orasului.
Fișier:Paris-liberte-eiffel.jpg Sa nu uitam ca francezii au daruit americanilor Statuia Libertatii, amplasata in New York, la intrarea dinspre mare in metropola, pe insula Ellis.
Statuia Libertății din Paris este replica statuii cu același nume din New York, dăruită americanilor de Franța.
Replica, care are înălțimea de 11,50 m, este amplasată la capătul din aval al insulei Île des Cygnes de pe Sena, la nivelul podului Grenelle, în apropiere de locul unde se găsea atelierul sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi. [1]
Île des Cygnes este o insulă artificială, lungă de 890 m dar îngustă, de numai 11 m, care se întinde între Pont Bir-Hakeim și Pont de Grenelle.
Statuia, care a fost oferită orașului Paris de comunitatea francezilor stabiliți în SUA, pentru a comemora centenarul Revoluției franceze, a fost inaugurată în 1885, ca model din ipsos. Varianta turnată a fost terminată în 1889. Pe cărticica pe care o ține în mâna stângă sunt înscrise datele Revoluției Americane și ale celei franceze: « IV Juillet 1776 = XIV Juillet 1789 ». La inaugurarea statuii, Bartholdi și-a exprimat nemulțumirea pentru faptul că statuia, amplasată cu fața spre est, întoarce spatele Americii.
În 1937, cu ocazia Expoziției universale, statuia a fost întoarsă cu fața spre vest, ca o satisfacție postumă pentru Bartholdi. În 1990, statuia a fost restaurată și acoperită cu o patină de culoarea bronzului.


 Nu vom uita sa vizitam muzeele Parisului, macar cateva dintre ele, cum ar fi: Luvrul, muzeul Orsay, muzeul Rodin, muzeul Picasso.
Vom strabate bulevardul Champs-Élysées, dorind sa intram macar intr-o seara in celebra "moara rosie": Moulin Rouge... Obositi de mers, vom face cate o pauza de cafea intr-una dintre cafenelele din Montmartre. Nu vom rata ocazia de a vizita atelierele unor artisti importanti.
Chiar daca nu suntem studenti la Sorbonna, universitatea de prestigiu cu traditie de secole, nu vom ocoli Cartierul latin.
Si, de ce nu?, vom pasi pe aleile gradinilor Versailles la fel ca regii, reginele, printii si printesele Frantel impreuna cu membrii curtii regale.
Cum vom putea face un asemenea city-break in Paris? Ne vom folosi de una din numeroasele oferte citybreak alegand un city break Christian Tour.
De transport nu ne facem grija, atata timp cat avem bilete de avion Christian Tour,iar pentru cazare ne vom folosi de unul dintre numeroasele hoteluri Christian Tour
Planul fiind facut, ne putem gandi ca realizarea sa este ca si asigurata pe jumatate. Grija noastra este de a ne mentine dragostea mereu vie.
Articol scris pentru  SuperBlog 2018

luni, 1 octombrie 2018

O garderoba de nota 10!

De cate ori se schimba anotimpul, ma cuprinde un soi de spaima cumplita. Nu pentru ca nu mi-ar placea schimbarile naturii... Ador natura in variatele ei ipostaze; si incerc sa ma adaptez la toate necazurile si inconvenientele care ma pot scoate din confortul si starea de bine in care mi-ar placea sa traiesc in fiecare clipa. Nu mi-e teama de schimbarile in sine ci de dificultatea cu care, in ultimul timp, mi se pare mereu ca ma confrunt in adaptarea vestimentatiei la schimbarile vremii.
Problema nu este ca nu am haine deloc sau foarte putine. Dulapurile din casa, ce mai?, intreaga casa este plina cu haine si incaltaminte. Problema este ca tot ce am achizitionat de-a lungul anilor simt ca nu mai mi se potriveste ca si masuri la proportiile de acum ale corpului. Sau ca nu se mai potrivesc hainele intre ele, ca textura si culoare. Si astfel trebuie sa le potrivesc atat marimea cu corpul cat si intre ele ca si anotimp sau ocazie.
Uneori ma intreb: Ce ar trebui sa avem in garderoba personala, ca minim necesar, tocmai ca sa putem sa ne adaptam cu usurinta situatiilor diferite, dar fara sa ne incarcam inutil dulapurile? Sa incercam sa facem o lista, asa cum am face pentru cumparaturi...
1. O rochie elegantă macar (sau mai multe) adaptabila pentru cat mai multe situatii: birou, ocazii deosebite, concediu... etc. etc. etc...
2. Un pardesiu pentru zilele racoroase de primavara/toamna
3. Un palton pentru zilele friguroase de iarna.
4. Accesorii diverse de tipul posetelor/gentilor adaptate atat pentru job cat si pentru timpul liber, dar si alte accesorii de marochinarie (curele), palarii adaptate sezonului, esarfe, fulare, manusi...
 5. Incaltaminte diversa, adaptata sezonului si situatiei, fie ca este vorba de pantofi, sandale sau ghete.
6. Accesorii de tipul bijuteriilor, fie a celor de valoare, fie a celor "de efect", simple, cochete.
7. Pantaloni/tinute sport pe care le putem imbraca in zilele de vacanta, in excursii, plimbari in natura.
8. Ciorapi, lenjerie intima, adaptate sezonului si situatiilor diverse...
9. Incaltaminte sport de tip New Balance, potrivita atat ca incaltaminte sport cat si incaltaminte purtata in zilele solicitante (mers pe jos, stat in piciare)
10. Genti de voiaj diverse potrivite pentru perioadele in care calatorim mai departe de casa.
Am uitat ceva? Se prea poate. Fiecare dintre noi are nevoi diverse. Unii poarta mai mult vestimentatie sport sau casual, altii, dimpotriva, prefera lucrurile elegante. Unii nu tin neaparat sa iasa in evidenta, altii prefera vestimentatie mai mult sau mai putin excentrica.
Nu stiu daca se poate face o lista comleta si adecvata a tot ceea ce trebuie sa existe in garderoba proprie. Necesitatile se pot schimba oricand, la fel si garderoba,
Articol scris pentru SuperBlog 2018

Accesoriile potrivite momentului

Nu sunt persoana snobă care să alerge după produsele de firmă „ultimul răcnet”. Dar uneori simt nevoia să improvizez, ajustând ținuta de zi...