Sub Cer îndoliat
Te-aștept la ,,Stână" far’de Lună,
Să-mi pui pe cap dalbă cunună;
Să-mi săruți palizi obraji sub şopote,
Nuntașii noștri fie clopote.
Te-am căutat cu priviri hoațe,
Cu cetatea grea în brațe,
Amfore de lut sorbeau,
Dragostea mi-o alinau.
S-adulmec urma ta de-argint,
Pașii tăi sub pașii mei, alint,
Ochii tăi și ochii mei, la fel,
Să privească-același țel.
Negru corb la o răscruce,
În noapte cruce veche duce;
Ceru-i cadaveric, stelele sunt moarte,
Luna își lungește razele deșarte.
Eu umblam ca o nălucă,
Ce respira frunza de nucă,
Mișcătoare și plecată,
Cum e dragostea mea toată.
Ruine îmi dădeau târcoale,
Glasul lor să mă răscoale,
Îmi povesteau de mâinile-ți sloi,
Moi ca lâna albă de oi.
Gropile săpau adânci fântâni,
Apă vie - vestitori bătrâni,
În iatacul Soarelui,
Făptura ta clona lui.
Lutul moale de catifea,
Cu amprente spre casa ta,
In biserica de-argint e,
Mijlocind vie sorginte.
Frumusețea ta și ochii verzi
Le cer Domnului, mă crezi?
Om ce-ai coborât din Cer,
Irupe dragostea și-al ei mister!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu