£££

 A fost plătit cu milioane pentru a interpreta un om profund nefericit, în timp ce el însuși a îndurat epuizare, singurătate și o depresie care îl chinuia de mult mai mult timp.

În 2004, producătorii serialului „House” căutau un actor care să poată interpreta convingător un doctor american.

Hugh Laurie se afla la mii de kilometri distanță, în Namibia, filmând un film, când a primit scenariul.

Nu exista o sală de audiții.

S-a încuiat în baia hotelului său, singurul loc unde putea găsi suficientă lumină.

A folosit o umbrelă pe post de baston.

Un coleg a ținut camera în timp ce interpreta două scene.

Laurie chiar și-a cerut scuze pentru calitatea slabă a înregistrării.

Când producătorul Bryan Singer a văzut caseta, a fost impresionat de acest „actor american convingător”.

La acea vreme, nici măcar nu știa că Hugh Laurie era britanic.

Acea înregistrare a schimbat totul.

Serialul nu a devenit imediat un fenomen.

Primul său episod a atras aproximativ șapte milioane de telespectatori în Statele Unite.

Dar sezon după sezon, „House” a devenit un fenomen global.

În 2008, serialul a ajuns la o audiență estimată de peste 81 de milioane de telespectatori în numeroase țări, iar Laurie a fost recunoscut ca una dintre cele mai urmărite vedete de televiziune din lume.

Succesul a venit cu un preț.

Timp de opt sezoane, a început să lucreze înainte de răsărit.

Zilele de cincisprezece sau șaisprezece ore au devenit norma.

A apărut în aproape fiecare scenă și a dus o mare parte din povara producției.

În timp ce filma în Los Angeles, soția și cei trei copii ai săi au rămas la Londra pentru a evita perturbarea educației și a vieții de zi cu zi a copiilor.

Pentru o mare parte a anului...

Mii de kilometri îi despărțeau.

Distanța a devenit din ce în ce mai dificilă.

Laurie vorbise deja public despre episoadele sale de depresie înainte de a juca în serial.

Ritmul istovitor, responsabilitatea și separarea de familia sa au făcut ca acea perioadă să fie solicitantă emoțional, deși a încercat întotdeauna să recunoască cât de norocos a fost să aibă un loc de muncă atât de reușit.

Ironia era inevitabilă.

Un bărbat care își cunoștea propriul întuneric a devenit faimos în întreaga lume interpretând un alt bărbat care trăia înconjurat de durere, izolare și autodistrugere.

Pentru a-și menține vocea personajului, Laurie a păstrat frecvent un accent american în timpul repetițiilor, al lecturilor de scenariu și între duble.

Înainte de a-și începe ziua, uneori își plimba motocicleta Triumph Bonneville pe străzile din Los Angeles.

Călătoria i-a oferit câteva momente de libertate înainte de a se întoarce la studio.

Chiar și așa, nu a renunțat.

A rămas în toate cele opt sezoane.

Toate cele 177 de episoade.

Când House s-a încheiat în 2012, Laurie a putut în sfârșit să se retragă din acel ritm.

S-a concentrat pe muzică.

A lansat două albume de blues.

A făcut turnee cu trupa sa. Și a recuperat o parte din timpul și spațiul personal pe care le sacrificase timp de aproape un deceniu.

Mai târziu, s-a întors la actorie, alegând diferite proiecte.

În 2017, a primit un alt Glob de Aur pentru rolul său secundar din The Night Manager.

Hugh Laurie nu a susținut niciodată că Dr. House i-ar fi invadat complet personalitatea.

De fapt, a spus chiar că personajul îl poate înveseli.

Dar a juca un om atât de complex timp de atâția ani a fost un privilegiu enorm și, în același timp, o povară extraordinară.

Ceva prea prețios pentru a renunța ușor.

Și prea greu pentru a fi cărat pentru totdeauna.

Sursa: Vanity Fair („Embraceably Hugh”, 17 aprilie 2012)

£££

 S-a întâmplat în 6 august1881: În această zi, s-a născut Sir Alexander Fleming, bacteriolog englez, descoperitorul penicilinei (1929); Premiul Nobel pentru Medicină pe 1945, împreună cu conaţionalii săi Ernst B. Chain şi Sir Howard W. Florey. 

Sir Alexander Fleming (d.11 martie 1955) a fost un bacteriolog scoţian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain şi Sir Howard Walter Florey. În anul 1929 a descoperit penicilina produsă de mucegaiul Penicillium notatum. Cercetările au fost reluate în 1939 de un colectiv de la Oxford. În 1940, Fleming, doi biochimişti englezi - Ernest Boris Chain şi Norman George Heatley - şi un medic australian - Howard Walter Florey - au izolat şi preparat în stare purificată şi concentrată penicilina, una din marile realizări ale omenirii. A avut lucrări privind lizozimul ca element bacteriolitic prezent în ţesuturi şi secreţii. Observând modul în care rănile soldaţilor din Primul Război Mondial sunt pansate, Fleming constată că mijloacele folosite atunci pentru dezinfectarea şi curăţirea rănilor provoacă adesea urmări mult mai grave.Analizând problema împreună cu profesorul Wright, cei doi specialişti ajung la concluzia că aceste mijloace reduc capacitatea naturală de apărare a organismului. Trebuia să găsească un dezinfectant care să nu slăbească sistemul imunitar al pacientului. Fleming a început din nou să studieze bacteriile şi a continuat lucrările începute anterior. 

Soarta a vrut ca, în anul 1928, omul de ştiinţă să plece în vacanţă, lăsând în laboratorul său o cutie Petri cu o tulpină de bacterie cultivată pe ea, care provoca, printre altele, abcese. Când s-a întors, cutia era acoperită de mucegai iar toate bacteriile dispăruseră. Acest mucegai este Penicillium notatum - de unde şi numele penicilinei.Trebuie precizat faptul că Fleming a fost bucuros de publicarea lucrării cu privire la descoperirea făcută. Ştia că penicilina este mai eficientă decât fenolul, dar abia ulterior savanţii britanici Florey şi Chain au folosit-o pentru tratarea infecţiilor. Întâmplător, au ajuns la rezultatele cercetărilor lui Fleming şi la mostra lui de mucegai, care, din fericire, s-a păstrat în stare bună. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ei au folosit medicamentul pe scară mică, deoarece obţinerea substanţei era foarte costisitoare.În timpul atacurilor aeriene asupra Londrei, Florey şi Chain au cultivat penicilina în toate vasele accesibile şi i-au informat pe americani despre studiile efectuate şi despre efectele pelicilinei. Producţia propriu-zisă, pe scară largă a penicilinei, a fost începută de către Statele Unite ale Americii. Florey, Chain şi Fleming au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pentru descoperirea penicilinei, în anul 1945.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/1945/fleming/biographical/

https://www.britannica.com/biography/Alexander-Fleming

https://www.acs.org/content/acs/en/education/whatischemistry/landmarks/flemingpenicillin.html

https://www.sciencehistory.org/historical-profile/alexander-fleming

https://delphipages.live/ro/sanatate-%C8%99i-medicina/medicament/medici/alexander-fleming

https://adevarul.ro/locale/focsani/cum-fost-descoperita-penicilina-antibioticul-revolutionat-medicina-natura-inventat-o-mii-ani-1_59ad30fb5ab6550cb89fb3e5/index.html

£££

 S-a întâmplat în 6 august1943: La această dată, s-a născut, la Bucureşti, Dan Grigore, muzician, pianist şi profesor de pian. Debutează la vârsta de 14 ani, într-un concert cameral Enescu, alături de solişti consacraţi. Între 1961-1965, printr-o bursă acordată de principesa Maria Cantacuzino-Enescu, capătă dreptul de a folosi pianul lui George Enescu. Este laureat al Concursului internaţional George Enescu, la ediţiile din 1961 şi 1967. În 1968 este laureat al Concursului internaţional de pian de la Montreal. Cella Delavrancea, printr-o serie de articole entuziaste, îl face cunoscut într-o perioadă în care era ignorat de criticii oficiali. 

Reputaţia sa este în continuă creştere şi primeşte numeroase invitaţii, atât în Europa de Vest, cât şi în Est. Marginalizat de regimul Ceauşescu, i se interzice să mai concerteze în străinătate. În 1979 devine Solist al Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, ca urmare a unor emisiuni ale postului de radio Europa Liberă, în care era blamată marginalizarea sa de către regim.După căderea regimului Ceauşescu, are o bogată activitate concertistică, susţinând concerte la Tokio, Kyoto, Osaka, Anvers, Berlin, München, Budapesta, Birmingham, Cardiff, Paris, Roma, Ierusalim, Tel Aviv, Madrid, Barcelona, Copenhaga etc. În 1996 susţine trei concerte împreuna cu Orchestra Filarmonică din München, sub bagheta dirijorului Sergiu Celibidache, la München. Acestea au fost ultimele concerte ale marelui dirijor, care l-a apreciat foarte mult, Dan Grigore fiind singurul pianist român cu care acesta a colaborat.Debutează în activitatea didactică în anul 1967, când primeşte o clasă de pian la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. Va activa la această catedră până în anul 1979, când este constrâns de autorităţile vremii să renunţe la clasa de pian. După 1989 şi prăbuşirea regimului comunist, îşi reia activitatea didactică la cererea studenţilor, în calitate de profesor de pian la Universitatea de Muzică din Bucureşti. 

Între 1996 - 1999 este profesor la Universitatea de Muzică din Cluj. În anul 2000 devine şef al catedrei de pian de la Universitatea de Muzică din Bucureşti. Este şi Prorector de Onoare al Universităţii de Muzică Bucureşti, din anul 2000. Ca profesor, susţine masterclass-uri şi conferenţiază la Birmingham, Tokyo şi Sorrento.

Surse:

https://www.radioromaniacultural.ro/portret-pianistul-dan-grigore-implineste-75-de-ani/

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/08/06/documentar-celebrul-pianist-dan-grigore-implineste-75-de-ani--155349

https://www.facebook.com/people/Dan-Grigore/100009194209842/

https://retetesivedete.ro/ce-nu-stiati-despre-pianistul-dan-grigore-a-implinit-77-de-ani.html

£££

 6 august - „Ziua Hiroshima" - Ziua mondială a luptei pentru interzicerea armelor nucleare (la 6 august1945 SUA au lansat prima bombă atomică din istorie asupra oraşului japonez Hiroshima);este o zi de rugăciune în memoria victimelor dezastrelor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki.

La 6 august 1945, avionul de tip B-29 „Enola Gay", pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat prima bombă atomică (Little Boy) asupra oraşului Hiroshima, la ora 8,15. Pentru realizarea bombei, s-a folosit o tehnologie simplă care a constat în ciocnirea a două blocuri de uraniu 235 în urma căreia, se atingea masa critică pentru a declanşa fisiunea. În dimineaţa zilei de 6 august 1945, la ora 8:15, bombardierul Enola Gay, pilotat de colonelul Paul Tibbets de la baza aeriană a 393d Bomb Squadron, Missouri, Statele Unite lansează bomba deasupra oraşului japonez Hiroshima. Cu o lungime de trei metri şi un diametru de 71 cm, bomba cântărea patru mii de kg, din care 64 kg reprezentau încărcătura de uraniu 235. Puterea exploziei a fost estimată la aproximativ 12 kilotone de TNT, ucigând aproximativ 140.000 de oameni.

La ora 7:09 bombardierul „Enola Gay”, zburând cu 600 km pe oră la o altitudine de 9.467 metri, în misiunea specială de luptă nr. 13, a ajuns la locul prescris de unde a comunicat că cerul este complet acoperit de nori, şi că recomandă îndeplinirea scopului principal: bombardarea. La ora 8:15 bomba a fost aruncată; brusc avionul a fost năpădit de o lumină mai puternică decât a soarelui. Ţinta bombei ar fi trebuit să fie Podul Aioi, iar ciuperca ar fi trebuit să se înalţe la 600 de metri deasupra solului, însă „Little Boy" a căzut la 260 de metri de obiectiv, ratând ţinta. La impact, s-a produs o explozie atomică de 10 kilotone care a creat un glob de foc cu un diametru de mai mulţi kilometri, s-a ridicat direct vertical, ameţitor de repede, dilatându-se neîncetat.De el atârna o coadă de fum, aburi.

La ora 8:16, 66.000 de oameni au fost omorâţi instantaneu şi 69.000 au fost răniţi. Punctul vaporizării totale a măsurat un km în diametru. Distrugerea totală s-a produs într-o zonă cu diametrul de 1,8 km. Pagube importante au fost provocate pe o zonă cu diametrul de 3,5 km. La patru km, tot ce era inflamabil a ars. La ora 18.00, primele ştiri despre aruncarea bombei atomice asupra Hiroshima sosesc de la radioul britanic. Noul preşedinte american Harry S. Truman anunţă o imensă reuşită a oamenilor de ştiinţă. La ora 21.00, ştirile... Declaraţia comună a preşedintelui american Harry S. Truman şi a prim-ministrului Regatului Unit, Winston Churchill. Este vorba de 300.000 de morţi, două miliarde de dolari a costat construcţia bombei, 180.000 de oameni au contribuit la aceasta din care 14.000 fizicieni şi ingineri…Şi a început era atomică…

Surse:

https://www.ctbto.org/specials/testing-times/6-and-9-august-1945hiroshima-nagasaki

http://www.rador.ro/2018/08/06/documentar-istoria-neagra-umanitatii-hiroshima-si-nagasaki/

https://www.history.com/this-day-in-history/atomic-bomb-dropped-on-hiroshima

http://www.ziare.com/international/stiri-externe/hiroshima-64-de-ani-de-la-cel-mai-mare-cosmar-al-omenirii-843317

££_

 S-a întâmplat în 6 august 1973: La această dată, a murit, la Cannes, înFranţa, Sică Alexandrescu, regizor şi director de teatru, dramaturg, memorialist. Personalitate de prim rang a teatrului românesc, Sică Alexandrescu a fost un regizor format şi influenţat în activitate de şcoala realistă a lui Paul Gusty. Era perioada în care Nottara, Davila şi mai ales Paul Gusty, ultimul, veritabil creator de şcoală, confereau spectacolelor dimensiuni creatoare care ieşeau din tiparele rigide, moştenite din veacul al XIX-lea. A montat o multitudine de comedii, lucrări dramatice româneşti şi ruseşti.

Sică Alexandrescu s-a născut la 15 august 1896, la Bucureşti. Pasiunea pentru teatru exista deja în familia sa. Tatăl său, Vasile Alexandrescu, era actor la Teatrul Naţional din Bucureşti. Astfel că, după absolvirea liceului Sf. Sava, Sică Alexandrescu a început imediat să lucreze în teatru. A fost mai întâi regizor de culise la Naţional, unde a lucrat la spectacolul „Patima roşie” – punerea în scenă a piesei scrise de Mihai Sorbul – în care a debutat Elvira Popescu. A lucrat apoi ca director de scenă al Teatrului Naţional din Cluj, al Teatrului de Comedie din Bucureşti, iar din 1947, a fost regizor la Naţionalul bucureştean. Spre finalul carierei, a preluat şi conducerea Teatrului din Braşov, care-i poartă numele din 1994.În perioada interbelică, devenise un bun regizor de farse în genul bulevardier, de divertisment în gustul epocii, în fond, adaptări moderne ale tradiţiei vodevilului. Prelucra, dramatiza, regiza cu îndemânare şi cu imediat succes la public. Dar acorda constant atenţie dramaturgiei româneşti, fiind foarte receptiv la piesele autorilor debutanţi sau abia lansaţi. În anii 1940 a reuşit, în dese rânduri, rara performanţă să adune vedetele teatrelor importante din Bucureşti, realizând – fie ca regizor sau ca director de teatru – spectacole cu distribuţii extraordinare, în care chiar şi rolurile secundare erau ţinute de mari actori. Între ele: – „Azilul de noapte” (de M. Gorki) cu: Tony Bulandra, Geoge Vraca, G. Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina şi Tanti Cocea, Ion Mortun, Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand – „Tâlharii” (de Schiller) cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian – “O noapte furtunoasă” (de I.L.Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.Marea operă regizorală a lui Sică Alexandrescu a început în stagiunea 1948–1949. 

La 17 septembrie 1948, afişul Teatrului Naţional din Bucureşti anunţa premiera cu „O scrisoare pierdută”, cu nume mari în distribuţie: Grigore Vasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Nicky Atanasiu, Radu Beligan, Carmen Stănescu, Ion Finteşteanu. Spectacolul s-a jucat cu un succes extraordinar, în 1950 ajungând la a 500-a reprezentaţie şi continuând să se afle multă vreme printre preferinţele publicului.Sică Alexandrescu a realizat ecranizarea piesei lui Caragiale – principala creaţie care a pecetluit până astăzi notorietatea regizorului, cu aceeaşi distribuţie de la Teatrul radiofonic şi din spectacolul care se juca la Naţional.Format ca regizor de teatru, Sică Alexandrescu realizase deja o serie de spectacole de succes, cele mai apreciate fiind montările pieselor lui Caragiale – „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, „D’ale carnavalului” şi „O noapte furtunoasă” – dar şi puneri în scenă ale pieselor lui Goldoni, Molière sau Gogol. După succesul uriaş cu „Revizorul” de Gogol în turneul de la Moscova, din 1956, montarea românească a piesei „Bădăranii” (1957), după piesa omonimă a lui Carlo Goldoni, a uimit prin fidelitatea viziunii regizorale faţă de universul goldonian şi prin performanţele actoriceşti, greu egalabile. 

Rămâne un spectacol antologic al Teatrului Naţional din Bucureşti jucat cu un succes extraordinar şi la Veneţia, cu ocazia aniversării a 250 de ani de la naşterea lui Goldoni, în 1957. Presa italiană scria în termeni superlativi despre „surprinzătoarea” trupă bucureşteană care încântase prin stilul şi plasticitatea montării. În grădina de la Palazzo Grasso, actul al III-lea a fost urmărit pe o ploaie torenţială. Magia spectacolului era atât de mare, încât nici un spectator nu şi-a părăsit locul. Spectacolul a fost înregistrat apoi la Radio (data difuzării în premieră: 5 ianuarie 1958) şi la Televiziune (1960). Sică Alexandrescu a format actori şi regizori, a lansat dramaturgi (l-a descoperit pe Mihail Sebastian). Lui i se datorează succesul în teatru al marelui actor Grigore Vasiliu şi povestea numelui „Birlic”. Sică Alexandrescu îl distribuie pe Grigore Vasiliu (aşa îl chema în buletin pe actor, când a venit de la Cernăuţi în Bucureşti) la Teatrul “Vesel”, în rolul contabilului Costache Perjoiu, poreclit în piesă “Birlic”. În viaţa de toate zilele, prietenii îi spuneau Gringo (de la Grigore), iar cei de la teatru îl strigau “Breloc”. Însă, după această piesă, lumea a început să-l identifice cu personajul şi să-l strige “Birlic”.(Sică Alexandrescu, memorii – “Un comediant şi-o fată de familie”)Pentru a întregi portretul marelui regizor, trebuie amintite măcar câteva dintre celelalte spectacole montate cu succes: Doctor fără voie (1955) şi Bolnavul închipuit (1962) de Molière, Bălcescu de Camil Petrescu (1949), Fata fără zestre de Ostrovski (1954), Regele Lear de W. Shakespeare (1955), cu Gh. Storin în rolul titular şi Birlic în rolul Bufonului.Regizorul a scris şi trei cărţi de întâmplări şi amintiri din teatru: “Un comediant şi-o fată de familie”, “Tovarăşul meu de drum, tutunul!”, “Un drum în teatru”.Sică Alexandrescu a murit în 6 august 1973, la Cannes. Nouă zile îl despărţeau de împlinirea vârstei de 77 de ani. Marea suită de actori pe care îi distribuise în creaţii memorabile, de la opera caragialiană la Gogol, Goldoni, Molière, Camil Petrescu sau la piese de dramaturgi români contemporani pe care le montase în spectacole admirabile, nu se retrăsese cu totul. Alexandru Giugaru era doar cu un an mai tânăr decât Sică Alexandrescu, George Calboreanu se născuse în acelaşi an, 1896 (la 5 ianuarie), ca să nu mai vorbim de Radu Beligan sau de Carmen Stănescu, aflaţi în plină maturitate artistică. Birlic, actorul adus de Sică Alexandrescu la Bucureşti, lansat şi susţinut cu entuziasm, părăsise această lume cu trei ani şi jumătate înainte.În prezent, Teatrul Dramatic din Braşov şi o stradă din Cartierul Vatra Luminoasă din Bucureşti îi poartă numele.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/sica-alexandrescu-4896/

https://www.ziarulmetropolis.ro/sica-alexandrescu-regizorul-care-manca-bea-si-visa-doar-teatru/

https://www.agerpres.ro/documentare/2019/09/19/romani-celebri-regizorul-sica-alexandrescu--371959

https://www.observatorcultural.ro/articol/marele-mecanism-de-productie-tovarasilor-de-drum-4/

https://www.rador.ro/2015/08/15/portret-sica-alexandrescu-un-regizor-memorabil-de-o-tandrete-paterna/

£££

 S-a întâmplat în 6 august…

- „Ziua Hiroshima" - Ziua mondială a luptei pentru interzicerea armelor nucleare (la 6.VIII.1945 SUA au lansat prima bombă atomică din istorie asupra oraşului japonez Hiroshima); este o zi de rugăciune în memoria victimelor dezastrelor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki (9.VIII.1945)

- 1413: Mircea cel Bătrân dă, din Câmpulung, un privilegiu comercial braşovenilor, care le asigura acestora libertatea de tranzit a mărfurilor în şi prin Ţara Românească; textul mai detaliat al tratatului, datat 25 august acelaşi an şi redactat în latină, menţionează şi Ţara Bârsei; acest act, acordat de domnul român la cererea lui Stibor de Stiboricz, voievodul Transilvaniei, şi a lui Mihail, comitele secuilor, era o reînnoire a privilegiilor avantajoase pentru negustorii braşoveni acordate de înaintaşii săi 

 - 1484: Începe asediul cetăţii Chilia, în timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova (iunie - august 1484); după opt zile, cetatea este cucerită de invadatori (la 14 august) şi devine raia turceasca

- 1637: A murit dramaturgul englez Ben Jonson, prieten cu Shakespeare (n. 1572) 

- 1651: S-a născut François Fénelon, prelat catolic şi scriitor francez, precursor al filosofilor Luminilor (m. 1715) 

 -1660, 6/7: A murit pictorul spaniol Diego (Rodriguez de Silva) Velázquez; unul din cei mai cunoscuţi pictori spanioli din sec. XVII-lea; reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei; în acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii; acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez (botezat la 6.VI.1599)

 - 1776: S-a născut chimistul şi medicul englez William Hyde Wollaston; a descoperit elementele chimice paladiul şi rodiul în 1803 (m. 1828) 

- 1791: Inaugurarea Porţii Brandenburg, celebru monument din Berlin;

- 1863: La Londra a intrat în funcţiune primul metrou din lume, de-a lungul sectorului Victoria Street, cu lungimea de 6,3 kilometri. Tracţiunea era realizată cu o maşină cu abur 

- 1867:S-a înfiinţat Biblioteca Academiei Române.

- 1868: S-a născut Paul Claudel, poet, dramaturg şi diplomat francez poet, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai curentului şi grupării Renouveau catholique (m. 23.02.1955)

- 1871: S-a născut Ion Popescu-Pasărea, compozitor de muzică psaltică şi profesor; a format numeroşi compozitori, muzicologi şi psalţi; a publicat colecţii şi culegeri de cântece, muzică bisericească psaltică, lucrări didactice, studii de muzicologie ş.a. (m. 1943)

- 1878: S-a născut juristul Ioan P. Papp; rol însemnat în reorganizarea justiţiei transilvane după 1918; cercetările sale se referă la aspecte ale literaturii juridice şi istorice privind trecutul Transilvaniei; membru de onoare al Academiei Române (m.10.IV.1959)

- 1881: S-a născut Sir Alexander Fleming, bacteriolog englez, descoperitorul penicilinei (1929); Premiul Nobel pentru Medicină pe 1945, împreună cu conaţionalii săi Ernst B. Chain şi Sir Howard W. Florey. Sir Alexander Fleming (d.11 martie 1955) a fost un bacteriolog scoţian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain şi Sir Howard Walter Florey.În anul 1929 a descoperit penicilina produsă de mucegaiul Penicillium notatum. 

 - 1887: A murit George Creţianu, poet şi publicist; militant pentru Unirea Principatelor; de două ori ministru în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza; membru de onoare al Academiei Române din 1882 (n. 1829) 

- 1890: Criminalul William Kemmler, condamnat la moarte, a fost prima persoană executată pe scaunul electric, în închisoarea Auburn din New York Scaunul electric este un dispozitiv ce permite executarea condamnaţilor la moarte prin electrocutare. A fost inventat de dentistul Harold P. Brown în urma unui angajament cu Thomas Alva Edison care i-a cerut să studieze dacă electricitatea poate fi folosită în execuţii, pentru a provoca o moarte usoara.Pentru execuţie, condamnatul, care a primit pedeapsa cu moartea, este legat de scaun cu brăţări de metal, iar pe cap i se pune un burete ud şi o cască metalică. Electrozii sunt plasaţi la cap şi la picioare, pentru a se crea un circuit închis. La o execuţie, condamnatul este conectat de două ori la curent. Prima conectare este la o tensiune de 2000 volţi timp de 15 secunde, cauzând inconştienţa şi oprirea inimii. A doua conectare se face la o tensiune moderată, timp în care curentul cauzează dereglări importante ale organelor interne, iar organismul poate ajunge la o temperatură de 59 grade Celsius. Prima execuţie publică cu scaunul electric a avut loc la 6 august 1890 la New York şi s-a sfârşit catastrofal: delincventul a fost prăjit de viu în faţa publicului. 

- 1895: S-a născut medicul Iuliu Niţulescu; cercetări originale asupra glicemiei, vitaminei C, a rolului sistemului nervos în metabolismul glucidic; membru de onoare al Academiei Române (m. 1975) Între anii 1927-1929, beneficiind de o bursă a Fundaţiei Rockefeller, a lucrat în laboratoare şi centre medicale de nutriţie, de igienă, tuberculoză şi biologie marină din Statele Unite ale Americii. În anul 1942 a fost numit profesor titular la Catedra de patologie generală şi medicină experimentală a Facultăţii de Medicină din Iaşi pe care a condus-o pînă în 1965. Din 1950 pînă în 1963 a fost directorul Institutului de Cercetări Medicale din cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române, activitatea sa de cercetare axându-se pe studiul fiziopatologiei metabolismului şi nutriţiei şi urmărind problemele bolilor carenţiale (în special a avitaminozelor si a pelagrei), farmacodinamia acidului nicotinic, fiziopatologia bolilor cronice degenerative cardiovasculare şi hepatice. Profesorul Iuliu Niţulescu a fost membru titular al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale şi a numeroase alte societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate.

- 1897: S-a născut tenorul Dimitrie Onofrei; s-a stabilit la Chicago, unde s-a dedicat carierei pedagogice (m. 1991) 

- 1917: S-a nascut Robert Mitchum, actor de film si cantareţ american („Povestea lui G. I. Joe”, „Focuri încrucişate”, “Băieţi buni, băieţi răi”) Robert Charles Durman Mitchum, cunoscut ca Robert Mitchum, (d. 1 iulie 1997) a fost un actor american de film şi cântăreţ. Mitchum este cunoscut mai ales datorită rolurilor sale anti-convenţionale de eroi, aşa-numiţi anti-eroi din filmele realizate în stil film noir din 1950 şi 1960.

- 1918: S-a născut silvicultorul Sterian Munteanu; lucrări privind corectarea torenţilor şi ameliorarea terenurilor degradabile; membru corespondent al Academiei Române (m.7.IV.1990)

 - 1919: S-a născut Cik (Hacik) Damadian, desenator şi caricaturist (m. 1985)

- 1926: A murit matematicianul Constantin Climescu, membru fondator şi principalul susţinător al revistei „Recreaţii ştiinţifice" (1883); membru corespondent al Academiei Române (n. 1844) 

- 1926: Înotătoarea americană Gertrude Ederle a fost prima femeie din lume care a traversat Canalul Mânecii.Traversarea a durat mai mult de 14 ore.

- 1928: S-a născut Andy Warhol, artist şi realizator american de filme, unul dintre iniţiatorii, în anii `60, ai mişcării „pop-art”. Andy Warhol, născut Andrew Warhola, (n. Pittsburgh, Pennsylvania, d. 22 februarie 1987, New York City, New York) a fost un grafician, fotograf, pictor şi realizator de filme american, personalitate a curentului artistic cunoscut ca Pop Art din Statele Unite.În anul 1960, cea mai notabilă personalitate pop art - Andy Warhol - iniţiază seria Sticlele de Coca-Cola şi Cutiile de conserve, reprezentări ale obiectelor de uz casnic, produse industriale sau motive de reclamă. Ciclurile de sticle Coca-Cola şi cutiile de supă Campbell's sunt produse pure ale culturii populare de masă.Ulterior el inserează în pictura sa fragmente de benzi desenate, cu structuri rezistente sau elastice.El reproduce, de asemenea, obiecte în dimensiunile lor adevărate. Andy Warhol aplică tehnica seriografiei, care permite multiplicare repetată a motivului.Execută cu ajutorul acestei tehnici serii întregi de variante ale aceluiaşi portret al unei stele de cinema, a unei scene inspirate din evenimentele actuale, a unei flori, modificând de multe ori culoarea sau repetând motivul după bunul plac.

- 1931: S-a născut pictoriţa Rodica Lazăr (m. 2009)

- 1935: A murit geograful George Vâlsan; a pus bazele geomorfologiei moderne în România; s-a ocupat şi de geografia umană şi de toponimie; membru al Academiei Române (n. 1885)

- 1936: România a aderat la Uniunea de la Berna şi la Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice în varianta adoptată de Conferinţa de la Roma (din 1928) 

- 1938: S-a născut Serafim Duicu, critic şi istoric literar; cadru didactic la Institutul de Teatru de la Târgu Mureş, unde a predat istoria teatrului universal şi cea a teatrului românesc (m.19.X.1996) 

- 1941: S-a născut poetul Cezar Ivănescu (m. 2008)

- 1941: A murit Izabela Sadoveanu-Evan, critic literar şi traducătoare; directoare a Şcolii Normale „Elena Doamna" din Capitală, a organizat Şcoala de Puericultură şi Educatoare; cu o certă vocaţie de pedagog, a propagat, alături de Vladimir Ghidionescu, Gheorghe Bogdan-Duică ş.a., principiile şcolii active şi ale pedagogiei experimentale; a activat în mişcarea socialistă; delegată a României în Biroul Internaţional al Muncii (n. 1870) 

- 1942: A murit Alfons Castaldi, compozitor şi dirijor român de origine italiană (n. 1874) 

- 1943: S-a născut Dan Grigore, pianist român.

- 1943: S-a născut Jonathan Bruce Postel, om de ştiinţă care a jucat un rol însemnat in dezvoltarea internetului (m. 16.10.1998). A condus Internet Assigned Numbers Authority timp de 30 de ani.El a lucrat împreună cu Douglas Engelbart la punerea in funcţiune a celui de-al doilea computer al ARPANET şi cu Leonard Kleinrock, cu care a reuşit prima conexiune în acelaşi sistem, ARPANET. 

- 1945: Avionul de tip B-29 „Enola Gay", pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat prima bombă atomică (Little Boy) asupra oraşului Hiroshima, la ora 8,15 . 

- 1954: A apărut primul disc single Elvis Presley - „That's Alright/Blue Moon Of Kentucky"

- 1955: A murit mitropolitul Transilvaniei Nicolae Bălan (ales în 1920); a depus eforturi pentru înfiinţarea „Revistei teologice" (1907) şi a unui seminar pentru preoţi (1926) în Sibiu, pe cel existent ridicându-l la rangul de Academie Teologică; membru de onoare al Academiei Române (n. 1882)

- 1961: A fost lansată nava cosmică „Vostok-2”, pilotata de Gherman Titov Primul zbor cu echipaj care a durat o zi intreagă.Pilotul de 36 de ani, pe nume Titov, printre alte teste, a mâncat alimente sub formă de pastă în cursul celei de-a treia orbite în jurul Pământului, a schimbat altitudinea navei spaţiale. După 10 ore de misiune acesta a încercat să doarmă, însă i s-a făcut greaţă – a fost primul dintre călătorii spaţiali care a experimentat răul de mişcare în spaţiu. Cu toate acestea, Titov a adormit în cele din urma (pentru aproximativ 7 ore), iar când s-a trezit, nava cosmic a reintrat in atmosferă şi a aterizat cu succes, la 25 de ore şi 18 minute după lansare.

- 1965: Lansarea, de către formatia Beatles, a albumului „Help" 

-1969: A murit Theodor Adorno, filosof, sociolog al muzicii şi compozitor german (n. 1903)

- 1973: A murit (la Cannes/Franţa) Sică Alexandrescu, regizor şi director de teatru, dramaturg, memorialist (n. 1896)

- 1973: Compozitorul şi cântăreţul american Stevie Wonder a suferit un grav accident răsturnându-se cu maşina, în urma căruia a stat patru zile în comă şi şi-a pierdut complet vederea 

- 1976: A murit violoncelistul american de origine rusă Gregor Piatigorsky (n. 1903) 

- 1980: A murit sculptorul italian Marino Marini (n. 1901)

-1999: A murit Mihai Băcescu, zoolog, oceanolog şi muzeolog; considerat creator al şcolii române de oceanologie; membru al Academiei Române (n. 1908)

- 2000: A murit actorul Petre Gheorghiu. Petre Gheorghiu-Goe (n. 20 iunie 1929, Iaşi; d. Bucureşti) a fost un actor român.A urmat studii la Conservatorul de Artă Dramatică din Iaşi. A avut o bogată activitate teatrală la Teatrul Municipal/Bulandra din Bucureşti.În film, a jucat numai roluri secundare.

- 2001: A murit scriitorul Jorge Amado. Jorge Amado de Faria (n. 10 august 1912) a fost un scriitor brazilian.În romanele sale, a descris realităţile Braziliei şi mai ales contradicţiile sociale ale epocii.

- 2003: A murit ziaristul brazilian Roberto Marinho, proprietarul postului de televiziune „TV Globo" (cel mai important canal TV. din America Latină şi unul dintre cele mai mari din lume) şi al unui adevărat imperiu media, care include mai multe ziare, o editură, canale de televiziune şi radio; Marinho şi-a început cariera, la 21 de ani, la cotidianul „O Globo" (fondat de tatăl său), punct de plecare a imperiului său mass-media (n. 1904)

- 2005: A murit renumitul cântăreţ cubanez Ibrahim Ferrer, membru al formaţiei „Buena Vista Social Club" (n. 1927)

- 2006: A murit criticul de artă Horia Horşia (n. 1926) 

- 2007: A murit baronul francez Elie Robert de Rothschild, membrul uneia dintre cele mai renumite şi mai complexe dinastii europene (n. 1917) 

- 2009: A murit John Hughes, scenarist şi regizor de film american (n. 1950)

- 2010: A murit istoricul şi eseistul britanic Tony Judt, specialist în epoca postbelică a Europei (după 1945) (n. 1948) 

- 2011: A murit actorul şi imitatorul francez Henri Tisot (n. 1937) 

- 2011: A murit actorul britanic John Wood (n. 1930)

£££

 Pe 31 IULIE 1939 s-a .născut în orașul Carmen Sylva ( astăzi Eforie Sud), județul Constanța,, actorul NICU CONSTANTIN.. Dacă ar mai trăit, astăzi el ar fi împlinit 87 de ani. A fost un actor de comedie român foarte cunoscut. Tatăl lui, , Tudor Constantin provenea dintr-o familie originaŕă din Albania si care a ajuns în România in 1910, iar mama sa era grecoaică. Cei doi s-au căsătorit în 1924 si au avut 7 copii. Nicu Constantin a absolvit 

Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța- profilul navigație si Scoala Populară de Artă din București. A fost angajat al Teatrului de Revista "Constantin Tănase" din București, între anii 1960 și 2000, unde a susținut peste 9.000 de reprezentații.Între 1979 si 1982 a fost actor al Teatrului de Operetă "Ion Dacian". In 1959 debutează la televiziune, împreună cu Margareta Pâslaru și Marina Voica. In 1966 și-a făcut debutul in filmul "Impușcături pe portativ". Au urmat filmele

"Secretul lui Ba hus", "Septembrie", "Intoarcere la dragostea dintâi", "Alo, aterizează străbunica !", "Vin cicliștii", "Totul pentru fotbal", "Cercul Magic", 

"Vacanță la mare", " Grăbește-te încet", "Harababura", " Mușchetarii în vacanță" ș.a.Actorul a jucat în aproximativ 28 de filme. A fost căsătorit de două ori. Prima soție a fost FLORENȚA, fiica unui preot cu care a avut un fiu, regizorul ŔAZVAN CONSTANTIN. Cei doi au divorțat după 16 ani de căsnicie. Actorul s-a recăsătorit cu MĂNDIȚA, solistă a Teatrului de Operetă cu care s-a căsătorit civil în 1986 si care i-a stat alături până în ultima clipă a vieții. A murit pe 15 Septembrie 2009 la Spitalul Clinic Militar de Urgență, unde era internat pentru suferințe pulmonare. A murit din cauza unui stop cardiorespirator, la vârsta de 71 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din localitatea natală Eforie Sud.. A fost distins cu Ordinul Cultural Clasa I, iar în 2001 a devenit Cetățean de Onoare al orașului Eforie Sud..

&&&

 Vara s-a născut, si tot vara a plecat dintrs noi, actrița română de teatru și film, radio si televiziune COCA ANDRONESCU , S-a stins din viață pe 5 AUGUST 1998 în București,la vârsta de 66 de ani, după o lungă suferință. Pe numele real LUCREȚIA ANDRONESCU, s-a născit pe 3 Iulie 1932 la Pătărlagele, oras din jud. Buzău. A urmat cursurile liceale la Râmnicul Sărat, iar în anul 1953 a absolvit Institutul de Teatru din Cluj. Ls absolvire a fost repartizată la Teatrul de Stat din Baia Mare.A fost căsătorită cu unul dintre colegii săi de promoție, actorul ANDREI BURSACI, viitor actor al Teatrului din Baia Mare.,apoi la Oradea si la Teatrul Nottară din București. Cei doi au divorțat în anul 1956, când ea a plecat la București la Teatrul Național., condus pe atunci de scriitorul Zaharia Stancu.Aici a făcut peste 40 de roluri memorabile. În film a debutat în filmul "Steaua fără nume". Are o filmografie bogată, printre filmele în cae a jucat fac parte : "Bădăranii", "Titanic Vals", "Balul de sâmbătă seara ", "Singurătatea florilor", " Serenadă pentru etajul XII", "Dragoste la zero grade", "Șeful sectorului suflete", "Comedie fantastică", "Eu. tu și Ovidiu", "Tufă de Veneția", "Alo, aterizează străbunica" "Expresul de Buftea", " Masca de argimt", ș.a. Și in televiziune a fost apreciată. A rămas în memoria publicului ro.ânesc pentru folul din mini seria tv. de mare succes la public "Iubirea.e un lucru foarte mate", în duet cu actorul OCTAVIAN COTESCU, celebrele personaje TANȚA și COST.EL în Lehliu Gară.

£££

 TUDOR GHEORGHE, amintiri din prietenia sa cu AMZA PELLEA: «Beau cu tine ultimul pahar de vin din viaţa mea»

      -TUDOR GHEORGHE a rememorat o serie de întâmplări din prietenia sa de o viață cu AMZA PELLEA, despre ultimul spectacol la care au urcat pe scenă amândoi și despre cum marele actor şi-a presimţit sfârşitul.

”Şi când am ajuns la ARAD, după spectacol, ne aştepta preşedintele Comitetului de Cultură, un tip minunat de altfel, la restaurant, jos, cu o masă pregătită şi spunea „hai că am adus nişte vin de la ŞIRIA, un vin foarte bun, nişte fripturi, cutare şi beţi şi voi liniştiţi că mâine aveţi spectacole”. Aveam două spectacole, pe zi, două, da?

   -Ei bine, m-am dus la AMZA în cameră să-l chem şi mi-a zis „băi, MICULE, nu merg că nu mă simt bine. Nu mă simt eu bine”. Zic „păi ce ai mă? Merg, bei un pahar de vin şi … „, zice „nu merg, mă, că nu pot să mănânc şi nu pot să beau nimic”.

   -Am coborât la nea TITI BĂLTEANU, impresarul nostru, şi îi zic „nea TITI, AMZA nu vrea”. Zice, „ei, lasă, lasă, lasă, mă duc eu mai târziu şi îi duc ceva în cameră”.

    -A doua zi, de dimineaţă, la micul dejun, AMZA n-a venit. Vine nea TITI disperat „lu AMZA îi e rău, nu îi e bine. N-a mâncat nimic, nu vrea nici să mănânce, hai la el”. M-am dus sus „băi, mergem la un spital, ceva?”.

    -Zice „nu, nu, mergem acasă, mergem la BUCUREŞTI direct”. Zic „păi avem spectacole, două”, la care el „rămâi tu şi faci spectacolele amândouă”. Zic „păi ma omoară lumea, că scrie AMZA PELLEA şi TUDOR GHEORGHE. Eu nu fac aşa ceva, nu se poate”.

    -Ne-am luat bilete de avion şi am venit la BUCUREŞTI, la ELIAS direct. Venise în ţară primul tomograf. Nu intra oricine la ELIAS, însă AMZA era AMZA.

   Şi l-au dus, l-au pus, l-au scanat. A ieşit doctorul şi mi-a spus „nea Mărin al nostru se duce. Cancer. Stadiu terminal”.

    -Aşa că ultimul spectacol făcut a fost la INEU, cu AMZA. Pe urmă am plecat în AMERICA. El începuse tot felul de tratamente. Îl trimise PĂUNESCU la un … ceva, alternative d-astea, nu mai ştiu cum îl chema.

   Un tip minunat, de altfel, că îl simţea, aşa, punea mâna şi simţea energia unde îl doare. Trecuse AMZA pe nu ştiu ce verdeţuri, pe ovăz.

   -M-am dus la el să-i spun că plec în AMERICA. El slăbise, stătea întins în pat, şi mi-a zis „băi, MICULE, când te întorci, nu mă mai găseşti”. Eu zic „ce vorbă e asta mă? Hai, mă, fi cuminte că abia aştept să vin şi să plecăm dracu în turneu din nou că aşa de frumoasă a fost toată perioada aia în care am făcut spectacole”.

    -Aşa am început eu să vorbesc, să spun. El zice „DOMNICO, adu un pahar de vin”, iar apoi către mine „beau cu tine ultimul pahar de vin din viaţa mea”, a povestit TUDOR GHEORGHE.

         ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ NEA MARINE!🙏🕯

    CONSIDERAȚIE, RESPECT!

£££

 De ce poartă oamenii din țările fierbinți haine închise: fizica ce pare ilogică

Pe caniculă, corpul îți cere un singur lucru: să dai jos cât mai multe haine, să-ți expui pielea la vânt și să te bucuri de răcoare. Pare logic, nu-i așa?

Și totuși, un beduin îmbrăcat într-o robă largă și densă, la +46°C, poate fi mai bine protejat de arșiță decât un turist în maiou și pantaloni scurți. Nu pentru că este „obișnuit” cu căldura, iar celălalt ar fi mai fragil. Pur și simplu, fizica transferului de căldură este mult mai subtilă decât ne sugerează instinctul.

Un beduin într-o robă neagră, la +46°C, pare că s-ar fi pregătit pentru o ceremonie funerară. În realitate, se pregătește pentru un drum lung sub soarele necruțător. În schimb, turistului în maiou i-ar putea deveni curând extrem de greu.

De unde vine, de fapt, convingerea că mai puține haine înseamnă mai multă răcoare? De la transpirație.

O picătură de transpirație se evaporă, absoarbe căldura și răcește pielea. Și este perfect adevărat: transpirația poate răcori corpul chiar și la temperaturi foarte ridicate, mai ales când aerul este uscat și organismul dispune de suficientă apă pentru a produce noi picături.

Dar lucrurile devin mai complicate de aici.

Corpul elimină căldura prin patru mecanisme: radiație, convecție, contact direct și evaporare. În deșert, primele două pot ajunge să lucreze împotriva ta.

Temperatura pielii se menține, de obicei, în jurul valorii de 33–35°C. Atâta timp cât aerul este mai rece decât corpul, acesta preia căldura de la tine: curentul de aer are rol de răcire.

Dar în deșert aerul poate avea +45°C, nisipul este încins, iar soarele lovește fără milă de sus.

În aceste condiții, aerul fierbinte nu mai răcorește întotdeauna, ci poate deveni o sursă suplimentară de căldură. Soarele nu doar luminează, ci arde. Din punct de vedere fizic, fluxul de căldură nu mai merge doar dinspre corp spre exterior, ci și invers, din mediu către corp.

Pielea expusă într-o asemenea situație nu mai este un radiator, ci o tigaie încinsă. Cu cât suprafața expusă este mai mare, cu atât primești mai multă radiație solară și mai multă radiație ultravioletă.

Roba largă funcționează ca un tampon termic.

Hainele largi fac un lucru simplu: creează un strat de aer între piele și mediul torid.

Sub o astfel de haină se formează un microclimat. Aerul aflat lângă piele intră mai puțin în contact cu fluxul exterior de aer încins, iar țesătura absoarbe direct razele soarelui. Căldura arzătoare este preluată de haină, nu de piele.

Și în privința transpirației există o subtilitate.

Pe pielea goală, expusă soarelui, transpirația se evaporă rapid și răcorește corpul, dar costul este ridicat: apa se pierde într-un ritm accelerat, iar o parte din transpirație poate pur și simplu să se scurgă sau să fie îndepărtată de vânt fără să producă efectul dorit.

O țesătură largă și respirabilă poate prelungi procesul: absoarbe umezeala, o distribuie pe suprafață și permite evaporarea într-un ritm mai uniform. Desigur, efectul depinde de material, croială, vânt și nivelul de umiditate.

Există însă o precizare importantă.

Acest principiu funcționează în special în climatele uscate și cu țesături lejere, care permit circulația aerului. Dacă îmbraci o țesătură sintetică umedă și lipită de corp, obții exact efectul opus. Practic, devine o pungă de plastic în jurul trupului, nu o protecție.

Mai există un motiv pentru acoperirea corpului, deseori ignorat în discuțiile despre culoarea hainelor.

Radiațiile ultraviolete.

Pielea descoperită în deșert nu este doar o problemă de „mai rece sau mai cald”. Înseamnă arsuri, inflamații și un stres suplimentar pentru un organism care deja luptă împotriva temperaturilor extreme.

Țesătura reduce încărcătura solară și protejează împotriva ultravioletelor. Totuși, căldura extremă rămâne periculoasă: sunt necesare apă suficientă, umbră, pauze regulate și atenție la semnalele corpului.

Tocmai de aceea, în regiunile calde și uscate, îmbrăcămintea tradițională nu lasă adesea corpul descoperit, ci îl acoperă. Nu în ciuda legilor fizicii, ci datorită lor.

Sursa : Pagina Comunitate 

Marcus de seară ...

££

 💕DON JOHNSON și MELANIE GRIFFITH au avut una dintre cele mai intense și complicate povești de dragoste din HOLLYWOOD.

    -Cei doi s-au cunoscut la începutul anilor 1970, pe platoul filmului "THE HARRAD EXPERIMENT". Relația lor a început într-un context care astăzi este privit ca fiind foarte problematic, deoarece MELANIE era încă minoră, iar diferența de vârstă dintre ei era semnificativă.

   -S-au căsătorit pentru prima dată în 1976, însă mariajul a durat doar câteva luni. După ani în care fiecare și-a urmat propriul drum, s-au reîntâlnit și s-au recăsătorit în 1989. În același an s-a născut fiica lor, DAKOTA JOHNSON, care avea să devină una dintre cele mai cunoscute actrițe ale generației sale. Al doilea mariaj s-a încheiat prin divorț în 1996.

   💕Unele iubiri nu sunt lineare. Ele revin, se sting, renasc și lasă urme adânci în viețile celor implicați. Relația dintre DON JOHNSON și MELANIE GRIFFITH a fost marcată de pasiune, despărțiri și împăcări, dar și de maturizare. Chiar dacă mariajul lor nu a rezistat, au rămas uniți prin respectul reciproc și prin dragostea pentru fiica lor.    

   -Povestea lor amintește că iubirea, oricât de puternică ar fi, nu este întotdeauna suficientă pentru a învinge diferențele de etapă, de caracter sau de destin.

   -În anii care au urmat, ambii și-au refăcut viața. MELANIE GRIFFITH a fost căsătorită cu ANTONIO BANDERAS, iar DON JOHNSON este căsătorit din 1999 cu KELLEY PHLEGER. Cu toate acestea, foștii soți au vorbit de-a lungul timpului cu afecțiune unul despre celălalt și au păstrat o relație cordială în interesul familiei.

     sursa pagina:The page simply

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️💐 LA MULȚI ANI STIMATĂ DOAMNĂ,RODICA POPESCU BITANESCU!

      Cu un zâmbet molipsitor, o energie şi o sinceritate debordante, RODICA POPESCU BITĂNESCU a reuşit să se impună de-a lungul carierei sale drept una dintre cele talentate, căutate dar şi îndrăgite actriţe din ROMÂNIA 

"Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distanțată, tristă și solitară.

Eu nu am răspuns...

Nu îmbătrânesc, devin înțeleptă.

Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să devin, ci ceea ce îmi place să fiu.

Am încetat să caut acceptarea celorlalți, și să mă accept.

Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase care înșală fără milă.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin doar mai selectivă cu locurile, oamenii, obiceiurile și ideologii.

Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi putrezite ... nu sunt pentru mine amărăciunea, și nefericirea, le eliberez pentru sănătatea mea.

Șterg nopțile de petrecere pentru învățarea și acceptarea insomniei.

Am încetat să trăiesc povești și am început să le scriu, am dat la o parte stereotipurile impuse.

Nu mai port farduri în geantă, acum am o carte care îmi înfrumusețează mintea.

Am schimbat pahare de vin pentru cești de ceai, am uitat să idealizez viața și am început să o trăiesc.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Îmi port în suflet prospețimea, în inima mea inocența, și mă descopăr zilnic.

Am în mâinile mele tandrețea unui cocon care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.

Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.

Îmi port în urechi ciripitul păsărilor care îmi încântă și acompaniază plimbarea.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Devin selectivă, îmi pariez timpul pe intangibil, rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.

Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre lucruri transcendente, învăț să cultiv cunoștințe, sădesc idealuri și să-mi falsific destinul.

- Nu, nu îmbătrânesc.

Încep să trăiesc cine sunt cu adevărat..."

-Rodica Popescu-Bităneascu-

      S-a născut pe 5 august 1938,la RASUCESTI,ILFOV.

Nu s-a ferit să recunoască că a fost prima actriţă din ROMÂNIA care a făcut topless pe scenă: 'Toţi ziceau: „Băi, se dezbracă Bităneasca!”

     Mulțumiri pentru tot ceea ce ne-ati oferit, si vă dorim multă sănătate stimată doamnă!

     CONSIDERAȚIE,RESPECT!

£££

 Actorul britanic de film, originar din Țara Galilor, s-a stins din viață pe 5 AUGUST 1984, la vârsta de 58 de ani in localitate Celigny, lângă Geneva, Elveția. În seara de 4 August 1984, Richard Burton s-a dus la culcare pentru ultima dată. Nu s-a mai trezit niciodată. A făcut hemoragie cerebrală în somn

Pe numele real RICHARD WALTER JENKINS, mai târziu RICHARD BURTON după numele profesorului care l-a adoptat și l-a salvat de sărăcie

s-a născut pe 10 Noiembrie 1925 în familia unui miner, el fiind al doisprezecelea copil din cei treisprezece copii ai unui tată bețiv. Mams sa, moare când Richard avea numai 2 ani, si va fi crescut de sora lui mai mare, Cecilis. La 17 ani este înfiat de profesorul său Philip Burton, al cărui nume îl va purta toată viața. A studiat actoria la Exeter Colegge din Oxford. A debutat pe scenă în 1944..În 1947 obține primul său rol în filmul "Ultimile zile ale lui Dalwyn".În 1952 apare în primul său film american" Verișoara mea Rachel", care îi aduce prima nominalizare la Premiul OSCAR, pentru "cel mai bun actor în rol principal*. Cele .ai reușite filme ale sale au fost "Cui i-e frică de Virginia Woolf", "Privește înapoi cu mânie", "Noaptea iguanei", "Beket", "Ziua cea mai lungă", "Femeia indărădnică"," Cleopatra", "Acolo unde se avântă vulturii", ș.a. Richard Burton a fost căsătorit de 5 ori, de două ori cu aceeasi femeie, EIZABETH TAYLOR. Prima soție a fost actrița britanică SYBIL CHRISTOPHER, cu care a avut două fete, JESSICA BURTON si KATE BURTON. Cea de-a doua soție a fost ELIZZBETH TAYLOR, pe care a cunoscut-o in timpul filmărilor la filmul "Cleopatra" Au fost căsatoriti între 15 martie 1964 si 26 iunie 1974, după care a urmat divorțul, si a doua oară între 10 octombrie 1975 si 29 iulie 1976, când au divorțat pentru a doua oară. Cei doi au adoptat o fetiță MARIA BURTON. După cel de-al doilea divorț, pe plan sentimental, a urmat o căsătorie cu modelul și dansatoarea SUSAN MILLER în 1976 si de care divorțează în 1982, iar ultimul mariaj, inceput in 1983, cu producătoarea BBS SALLY HAY, a durat numai 13 luni, până la moartea sa. În ultimii ani ai vieții, dependența de alcool s-a generalizat, fuma în neștire și depindea și de calmante pentru durerile de coloana. A fost înmormântat în Cimitirul protestant din Celigny, Elveția. .Elizabeth nu a asistat la inmormântare din cauza ultimei soții care a acuzat-o că ea i-a distrus viața.

£_£

 S-a întâmplat în 2 august…

- 338 î. Hr.:Bătălia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea şi atenieni.

- 216 î. Hr.: Bătălia de la Cannae (al doilea război punic). Hannibal a învins armata romană (45.000 de romani morţi şi 20.000 de prizonieri). Bătălia de la Cannae, 2 august, 216 î. Hr., a avut loc aproape de oraşul Cannae în Apulia (sud-estul Italiei); a fost o bătălie semnificativă a celui de-al doilea război punic. Armata cartagineză condusă de Hannibal a distrus armata romană, superioară numeric, condusă de doi consuli: Lucius Aemilius Paullus şi Gaius Terentius Varro. Astăzi este privită ca una dintre cele mai mari bătălii tactice din istoria militară.

- 47 î. Hr.: Iulius Cezar înfrânge oastea regelui Farnac II. Cezar înştiintează Senatul despre lupta cu trei cuvinte „veni, vidi, vici" 

- 1484: Sultanul Baiazid al II -lea anunță că a cucerit Chilia și Cetatea Albă. Cele doua cetăți devin raiale turcești 

- 1610: Henry Hudson descoperă Golful Hudson. Golful Hudson (în engleză Hudson Bay, în franceză Baie d'Hudson) este un golf imens (cu suprafaţa de 822.325 kmp) dar relativ puţin adânc în nord-estul Canadei, considerat în prezent ca făcând parte din Oceanul Arctic . Zona golfului Hudson a fost locuită încă din preistorie de triburi de eschimoşi inuit (în nord) şi cree (în sud). În 1610, Henry Hudson a descoperit golful, care va purta numele său, şi a explorat coastele sale estice. În primăvara următoare însă, pe nava sa a izbucnit o revoltă, în urma căreia Henry Hudson şi marinarii care îi erau loiali au fost lăsaţi în voia sorţii într-o barcă şi nu se cunoaşte soarta lor ulterioară.

- 1667: A murit sculptorul şi arhitectul italian Francesco Borromini; iniţial asistent al lui Bernini, Borromini a devenit unul dintre cei mai originali sculptori ai barocului (n.25.IX.1599) (Enciclopedia britanică). Ă: Alte surse dau moartea la 3.VIII.1667. Pe 2 august 1667 marele artist baroc italian Francesco Borromini se aruncă în propria sabie, după ce şi-a ars o parte din schiţe. Celibatar, melancolic, de un orgoliu şi de o susceptibilitate aproape paroxistice, cu o înaltă conştiinţă a artei sale, vor scrie ulterior enciclopediile, Borromini a avut un acces de nebunie. Era un artist zbuciumat, obsedat de căutarea armoniei naturale şi ros de gelozie faţă de rivalii săi, mai ales faţă de Bernini. Borromini sosise la Roma imediat după ce îşi terminase ucenicia şi încă de la 20 de ani lucrează într-unul dintre cele mai cunoscute ateliere din oraş, fiind la acea vreme pasionat de arhitectura antichităţii. Împreună cu mentorul său, Carlo Maderno lucrează la celebrul Palazzo Barberini, însă după decesul lui Maderno, atelierul este preluat de Gian Lorenzo Bernini. Cei doi finalizează lucrarea dar încep o rivalitate care va dura toată viaţa. În timpul pontificatului lui Inocenţiu al X-lea, Borromini reuşeşte să îl înlocuiască pe Bernini ca arhitect şef al Romei, unul dintre cele mai mari succese ale carierei sale. Dar succesul nu durează mult, şi deşi îşi păstrează poziţia, va avea din ce în ce mai puţine proiecte concesionate în ultima perioadă a vieţii. Se pare că în vara anului 1667 dezamăgirile dar şi munca intensă la ultima sa carte îşi spun cuvântul, arhitectul fiind de neconsolat de oricare dintre apropiaţii săi.Primul angajament independent al lui Borromini a fost biserica romană şi mănăstirea San Carlo alle Quattro Fontane (1638-1641), al cărei dom pare că pluteşte datorită punctelor de arcuire şi surselor de lumină care sunt poziţionate dedesubtul său.Lucrările sale, alcătuite din forme convexe şi concave, au spaţii de forme poligonale şi ovale neregulate, aşa cum se poate observa în cazul bisericii Sant'Ivo della Sapienza (1642-1660).In ultimii ani de viaţă, şi-a pierdut averea, iar în 1667 s-a sinucis.Influenţa stilului său a fost resimţită în Italia de Nord şi în Europa Centrală, pe tot parcursul secolului următor.

- 1788: A murit Thomas Gainsborough, artist englez (n. 1727) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.

- 1799: A murit Etienne Jacques de Montgolfier, inventatorul, impreună cu fratele său, Michel Joseph, al balonului cu aer cald. (n. 6.01.1745)

- 1815: Napoleon a fost exilat în insula Sfânta Elena.Sfânta Elena este o insulă în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii. Face parte ca teritoriu dependent din Teritoriile britanice de peste mări. Din teritoriu fac parte şi insulele Ascension şi Tristan da Cunha. Insula a fost descoperită de portughezul João da Nova pe data de 21 mai 1502. În amintirea acestei zile, insula a primit numele împărătesei Elena, sărbătorită în calendarul romano-catolic pe 21 mai.Insula a devenit faimoasă ca loc de exil pentru imparatul francez Napoleon Bonaparte între1815 şi moartea sa în 1821. Napoleon Bonaparte a stat în localitatea Longwood, unde se găseşte şi casa-muzeu. Domeniul în care Napoleon a rezidat între 1815-1821 este proprietare a guvernului francez, din 1858.

1820: S-a născut John Tyndall, fizician britanic de origine irlandeză; a descoperit fenomenul de împrăştiere a luminii în mediile disperse („efectul T") (m. 1893) 

- 1827: A murit William Blake, pictor şi tipograf englez. William Blake (n. 28 noiembrie 1757) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.

- 1834: S-a născut Frédéric Auguste Bartholdi, sculptor francez. Frédéric Auguste Bartholdi (n. Colmar - d. 5 octombrie 1904, Paris) a fost un sculptor francez, originar din Alsacia. A început studiul arhitecturii în Alsacia şi apoi la Paris, a continuat cu studiul picturii, la Paris, cu Ary Scheffer, dar a abondonat pictura în favoarea sculpturii, pe care a studiat-o cu Antoine Étex şi J.-F. Soitoux, artă de care s-a ocupat apoi exclusiv.Printre lucrările sale celebre se numără „Francesca da Rimini" (1852), „Monumentul lui Martin Schongauer" (1863), „Le Vigneron" (1870) şi „Vercingetorix" (1872). Cea mai cunoscută lucrare a sa este însă Statuia Libertăţii din New York. O replică a statuii, de mai mici dimensiuni, este instalată la Paris, pe Île des Cygnes de pe Sena, în timp ce statuia originală, care a servit de model, se află expusă tot în Paris, şi anume în Grădina Luxemburg.Tot la Paris există şi Flacăra Libertăţii din Paris, monument reprezentând doar flacăra, în mărime naturală, a Statuii Libertăţii din New York.

- 1835: S-a născut inventatorul american Elisha Gray; a inventat releul telegrafic cu autoadaptare (1867), telegraful armonic (1874), teleautograful (1888) ş.a; a revendicat invenţia aparatului telefonic (la 14.II.1876 Alexander Graham Bell şi Elisha Gray au depus cerere de brevet la Oficiul de patente al SUA, de la New York; primul, la ora locală 12:00, iar al doilea la ora 14:00; pe această diferenţă s-au bazat cei care i-au atribuit lui Bell invenţia în procesul care i-a opus multă vreme pe cei doi inventatori) (m. 1901) 

- 1858: In Boston si New York City au fost instalate primele cutii poştale 

-1869:Societatea Academică Română primeşte cea dintâi donaţie de documente istorice, din partea lui V.A.Urechia (2/14) 

- 1871: S-a născut John Sloan, pictor american

- 1891: S-a născut Mihail Jora, compozitor, pedagog şi dirijor (m. 1971)Mihail Jora (n. Roman, Neamţ - d. 10 mai 1971, Bucureşti) a fost un compozitor şi dirijor român, membru titular (1955) al Academiei Române. A fost profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti.Și-a făcut studiile la Leipzig şi la Paris. Ca profesor de compoziţie la Conservatorul din Bucureşti, a educat o întreagă pleiadă de compozitori. 

- 1892: S-a născut Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă) (m.24.IX.1967) 

- 1893, 2/14: S-a născut compozitorul şi dirijorul Alfred Alessandrescu (m. 1959)

- 1905: S-a născut Karl Amadeus Hartmann, compozitor, unul dintre cei mai mari simfonisti germani, de la Mahler si Bruckner incoace (d. 05.12.1963)

- 1905: S-a născut actriţa de film americană Myrna Loy (“Fiica ambasadorului”, „Zbor de noapte”, „Cei mai frumoşi ani ai vieţii noastre”) (d.14.12.1993) 

- 1912: S-a născut Mircea Şeptilici, actor şi regizor; deţinut politic între anii 1948 şi 1956; stabilit de la începutul anilor '80 în străinătate (m.1989, la Montreal)

- 1920: Încep lucrările Conferinţei internaţionale de la Paris pentru stabilirea statutului definitiv al Dunării; au participat Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România;Conferinţa se va încheia la 23.VII.1921, când va fi semnată, de către ţările participante, Convenţia de la Paris; ulterior va adera la Convenţie Italia şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, precum şi Cehoslovacia 

- 1920: S-a născut Louis Pauwels, ziarist şi scriitor francez, devenit celebru după publicarea, în 1961, a cărţii „Dimineaţa magicienilor" (m. 1997) 

- 1921: A murit Enrico Caruso, tenor italian. Enrico Caruso (n. 25 februarie 1873) a fost unul dintre cei mai faimoşi tenori din istoria operei. Caruso a fost cel mai popular cântăreţ în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 şi unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum şi vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumuseţea şi intensitatea sa, atât pentru registrul său vocal, dar şi pentru forţa şi amplitudinea sa, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalităţi artistice ale timpului său. 

- 1922: A murit Alexander Graham Bell, inventator american de origine scoţiană; cercetările sale privind fiziologia auzului l-au condus la inventarea telefonului (1876). Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847 în Edinburgh Scoţia, d. pe insula Cap Breton în Canada) a fost un om de ştiinţă, inventator şi, ulterior, industriaş american, care în anul 1876 a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite. În transmiţătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era ataşat un magnet permanent. Diafragma şi magnetul vibrau, şi un efect numit inducţie electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată. Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subţire de fier, pentru a reproduce vibraţiile sonore iniţiale. Transmiţătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără mijloace de a-l amplifica. 

- 1923: S-a născut Shimon Peres, om politic israelian, preşedinte al Israelului din 15.VII.2007 (pentru un mandat de şapte ani); fost lider al Partidului Muncii; de mai multe ori ministru şi prim-ministru; ca ministru de externe, a fost unul dintre principalii artizani ai Acordului de pace israeliano-palestinian din 1993, împreună Yitzhak Rabin (premierul israelian de atunci) şi liderul palestinian Yasser Arafat; Premiul Nobel pentru pace pe 1994, împreună cu Y. Rabin şi Y. Arafat. Alte surse dau ca date ale naşterii 15 sau 21 august

- 1929: Se înfiinţează Regia Autonomă a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă (PCA) care ia în exploatare şi administrare căile de comunicaţie pe apă, porturile, vasele aferente, instalaţiile de orice fel ş.a.

- 1932: S-a născut Peter O'Toole, actor 

- 1933: S-a născut Mihai Nasta, eseist, filolog şi traducător; stabilit la Bruxelles, din 1984 

- 1934: A murit Paul von Beneckendorff und von Hindenburg, militar de cariera, presedinte al Reichului (1925-1934). In anul 1934, prin moartea lui Hindenburg, Hitler si-a asigurat calea deschisa catre acapararea suprematiei politice (n.02.10.1847) 

- 1934: Adolf Hitler devine Führer al Germaniei. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan naţionalist şi rasist de exterminare în masă a evreilor şi altor „indezirabili” din Europa, precum şi de lichidare a adversarilor politici din Germania.

- 1936: A murit Louis Blériot, constructor de avioane si pilot francez. Louis Blériot (n.1 iulie 1872) a fost un aviator francez, inventator şi inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcţional. Blériot a fost un pionier al acrobaţiilor aeriene.

- 1937: A murit scriitorul Pavel Dan (n.3.IX.1907) 

- 1937: S-a născut soprana germană Gundula Janowitz (Alain Pâris, Dicţionar de interpreţi)

-1937: Pachebotul SS Normandie bate recordul de traversare a Atlanticului.Recordul de traversare: 3 z 23 h 2 min.SS Normandie a fost cel mai mare transatlantic al Franţei şi unul din cele mai mari ale secolului XX. A fost prima navă la care s-a adoptat forma de bulb a etravei pentru reducerea rezistenţei la înaintare. A câştigat trofeul Panglica albastră în 1935 şi 1937 parcurgând distanţa dintre Le Havre şi New York în 4 zile şi 2 ore.În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost capturată de către S.U.A., apoi după conversie folosită pentru transportul de trupe între S.U.A. şi Anglia. În 1942, pe timpul staţionării în portul New York, a fost complet distrusă de un incendiu de mari proporţii. După război, în 1946-1947, este tăiată ca fier vechi în portul Newark, New Jersey.Panglica albastră este un trofeu instituit de compania Cunard White Star Line. El constă dintr-un glob terestru din argint masiv pe care se grava succesiv numele navelor care realizau cel mai scurt timp în traversarea Oceanului Atlantic între Europa şi America (vestic şi estic).

- 1939: Albert Einstein scrie o scrisoare preşedintelui Franklin D. Roosevelt, îndemnându-l să înceapă proiectul Manhattan pentru a dezvolta o armă nucleară.

 - 1940: Stalin semnează un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu forţa de Armata Roşie

- 1943: S-a născut regizorul de film şi scenaristul Stere Gulea

- 1945: Sfârşitul Conferinţei aliaţilor de la Potsdam (17 iulie - 2 august).Conferinţa de la Potsdam a fost o conferinţă ţinută după încheierea celui de-al doilea război mondial la Cecilienhof, în Potsdam,Germania (lângă Berlin), din 16 iulie până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanţii Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, cele mai mari şi mai puternice forţe ale Aliaţilor care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegaţiile au fost conduse de şefii guvernelor celor trei naţiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee şi, respectiv, Preşedintele american, Harry S. Truman.Stalin, Churchill şi Truman— şi Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator înalegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiţionată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinţei s-au aflat şi problemele ordinii internaţionale postbelice, problemele tratatelor de pace şi aprecierea efectelor războiului.

- 1945: A murit Pietro Mascagni, compozitor şi dirijor italian (n. 1863)După debutul strălucit cu „Cavalleria rusticana”, doar câteva titluri din creaţia lui Mascagni au mai supravieţuit. Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) şi „Iris” (1898). 

- 1948: S-a născut Cornel Dinu, fost jucător de fotbal, component al echipei naţionale şi, mai apoi, antrenor

- 1950: S-a născut Valeriu Condurache, critic literar şi publicist; fost director al Complexului Muzeal „Moldova" din Iaşi (m. 2007) 

- 1951: S-a născut actorul Marcel Iureş. Marcel Iureş a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.Din 1995, Marcel Iureş este preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România. Cele mai importante roluri în teatru: „Richard al II-lea", „Richard al III-lea" (regizată de Mihai Măniuţiu), „Hamlet" (regizată de Liviu Ciulei), „Caligula" de Albert Camus (regizată de Mihai Măniuţiu), Beckman („Afară în faţa uşii") de Wolfgang Borchert (regizată deMihai Măniuţiu). La Teatrul ACT a mai jucat în piesa „Cetatea Soarelui" (în regia lui Mihai Măniuţiu).Cariera internaţională a lui Marcel Iureş este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute: Amen, Războiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibilă, Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului şi Pacificatorul.

- 1964: A izbucnit războiul americano-vietnamez (incheiat in 1975) 

-1967: Premiera filmului „În arşiţa nopţii" cu Sidney Poitier ...5 premii şi 2 nominalizări Oscar, 3 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi 2 nominalizări BAFTA

- 1969, 2-3: Vizita la Bucureşti a preşedintelui SUA, Richard Nixon, prima vizită a unui şef de stat american în România şi prima vizită într-o ţară socialistă după cel de-al Doilea Război Mondial

- 1973: A murit regizorul francez de film Jean-Pierre Melville, precursor al „Noului Val" francez (n.20.X.1917)

 - 1975, 2-3: Vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Gerald Ford; cu acest prilej au fost semnate instrumentele de ratificare a Acordului comercial româno-american

- 1976: A murit Fritz Lang, regizor american (n. 1890) Friedrich Christian Anton Lang, cunoscut marelui public sub numele de Fritz Lang (n. 5 decembrie 1890, Viena) a fost un regizor, scenarist şi producător de cinema austriaco - germano - american. Extrem de influent în artă în perioada cunoscută ca expresionismul german, devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuţi émigrés din Germania în Statele Unite, Fritz Lang a fost proclamat de către British Film Institute drept Maestru al întunericului („Master of Darkness").Cele mai faimoase filme ale sale au fost Metropolis (cel mai scump film al erei mute din cinematografie) şi M, ambele realizate în Germania, înaintea emigrării sale în Statele Unite.

- 1978: A murit Carlos Chavez, dirijor, compozitor şi muzicolog mexican (n.13.VI.1899)

- 1985: Lansarea la apă a crucişătorului „Muntenia" (actuala fregată „Mărăşeşti"), construit la Șantierul Naval din Mangalia.Nava a fost construită în Santierul Naval Mangalia, după un proiect românesc, între 1 martie 1978 şi 2 august 1985. Unica a cărei construcţie a fost dusă până la capăt dintr-un proiect de trei crucişătoare uşoare, cât dorea Nicolae Ceauşescu să deţină marina română. La data de 2 august 1985, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu, nava a fost lansată la apă, fiind încadrată drept crucişător uşor portelicopter, şi a primit numele de „Muntenia”.Crucişătorul constituia o unitate militară separată, pentru că avea la bord două apartamente pentru cuplul Ceauşescu, denumite de echipaj Cabinetul 1 şi Cabinetul 2. În 1990 s-au schimbat denumirea şi clasa navei, aceasta devenind distrugătorul „Timişoara”, iar tot în acelaşi an a fost rebotezată „Mărăşeşti”.Din 2001, nava a fost reîncadrată în clasa fregate.

Deplasament (To): 4795 t (fără încarcare maximă)

Dimensiuni (metri: lungime x lăţime x pescaj): 144,6 x 14,8 x 6

Propulsie: 4 motoare Diesel; 8440 CP

Viteza (Noduri): 27

Echipaj: 270 (25 ofiţeri)

Armament: 

Rachete:

£££

 S-a întâmplat în 3 august…

-„Ziua Timişoarei"; marcată, din 1999, la iniţiativa municipalităţii de pe Bega; este data la care, în anul 1919, batalioane de dorobanţi, conduse de generalul Virgil Economu, au intrat în oraş şi au instaurat prima administraţie română care a luat locul celei sârbeşti; o săptămână mai târziu, la 10.VIII.1919, bănăţenii votau unirea Banatului cu România

- 1492: Cristofor Columb a început prima sa călătorie spre America. Expediţia se va încheia la 15 martie 1493

- 1571: Bătălia de la Famagusta; turcii cuceresc insula Cipru de la veneţieni.

- 1596 David Fabricius descoperă variaţia de lumină a stelei Mira, prima stea variabilă din istorie descoperită. Teolog pasionat de astronomie, Fabricius descoperă Mira în 1596, dar consideră că este un astru la fel ca toate celellalte. Când acesta capătă o nouă intensitate a luminii în 1609, lui Fabricius îi devine limpede că descoperise un nou tip de astru. Astrele variabile se deosebesc de cele obişnuite prin faptul că intentitatea luminii pe care o percepem de pe Pământ se schimbă constant, fie din cauza luminozităţii oscilatorii a stelei, fie din cauza luminii care ajunge efectiv să fie observată de pe Pământ. Pentru Fabricius, a însemnat doar începutul experimentelor, iar doi ani mai târziu i se alătură în observaţii şi fiul său cel mare, recent întors de la studiile universitare din Olanda. Acesta aduce cu el şi un nou tip de telescop, pe care cei doi îl îndreaptă spre Soare. Treptat, încep să îşi noteze cu regularitate observaţiile şi inventează de asemenea o camera obscura, pentru a putea observa detaliile de pe suprafaţa Soarelui. Cei doi analizează pentru prima oară cu atenţia petele întunecate de pe suprafaţa astrului şi postulează de asemenea că Soarele are o mişare de rotaţie pe o axă fixă, fapt deja propus dar niciodată studiat cu atenţie.David Fabricius publică, legat de acest subiect, una dintre primele lucrări, în iunie 1611. Dar lucrarea este eclipsată repede de studiul lui Christoph Scheiner, pe tema zonelor întunecate de pe suprafaţa Soarelui şi de lucrărea lui Galileo Galilei, ambele publicate în 1612.

- 1601: În lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul şi ale lui Gheorghe Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; şase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km sud de Turda, din ordinul lui Basta.

- 1778: S–a inaugurat Teatrul Scala din Milano

- 1783: În Japonia, Muntele Asama erupe omorând 35.000 de oameni

- 1795: S-a înfiinţat Conservatorul de Muzică din Paris 

- 1805, 3/4: S-a născut Sir William-Rowan Hamilton, matematician şi astronom irlandez; contribuţii în domeniile algebrei, opticii şi mecanicii analitice (m. 1865) 

- 1811: S-a născut Elisha Graves Otis, inventator american; a inventat, in 1852, dispozitivele de siguranta pentru lifturi (d. 08.04.1861)            

- 1834: S-a născut Ioan M. Bujoreanu, prozator, autor dramatic de ocazie (dar nu lipsit de talent), publicist şi traducător (a tradus din Boccaccio, Florian şi Paul de Kock) (m. 1899)

- 1857: A murit Eugène Sue, scriitor francez (n. 1804) 

- 1858: Exploratorul britanic John Speke a descoperit Lacul Victoria.Născut la Bideford în comitatul Devon în 1827, Speke s-a înrolat în armata britanică din India, la vârsta de 17 ani. El a ajuns atunci în Punjab, a parcursHimalaia şi a călătorit în Tibet. În aprilie 1855, s-a alăturat expediţiei lui Sir Richard Francis Burton în Somalia.Călătoria a fost scurtă durată.Rănit într-un atac, Speke a fost repatriat.El s-a înrolat voluntar pentru războiul din Crimeea şi a comandat un regiment turc.În anul 1858, John Hanning Speke va deveni primul european care a poposit pe malurile Lacului Victoria şi îi va da numele reginei de atunci a Marii Britanii. Descoperind râul Kagera în 1861 şi sursa Nilului Alb în 1862, Speke a dezlegat misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungaţi

- 1865, 3/15: Este reprimată de armată mişcarea împotriva domnitorului Alexandru Ioan Cuza (aflat la Ems, în Germania), organizată de cele două grupuri opoziţioniste, conservatorii şi liberalii radicali (care vor sfârşi prin a-l detrona pe domnitor la 23.II.1866) 

- 1875: Times publică un reportaj despre unul dintre cele mai răsunătoare procese ale epocii victoriene. Colonelul Valentin Baker (fratele cunoscutului călător englez Sir Samuel White Baker, cel care a explorat Africa centrală şi a descoperit lacul Albert), prieten al prinţului de Wales, este declarat vinovat de a fi „agăţat“ o onorabilă domnişoară în trenul ce îl ducea spre gara Waterloo.Tribunalul l-a pedepsit la 12 luni de închisoare şi la o amendă de 5oo lire sterline. După ispăşirea pedepsei, Baker a emigrat în Imperiul otoman, unde, destul de repede, devine un membru de încredere al Paşei Mehmed Ali.După participarea la numeroase conflicte de partea sultanului rămâne în slujba sultanului, ca gardă personală. Ocupă, la câţiva ani după accea un post de conducere al armatei Armeniei, unde se ocupă de instrucţia noilor trupe. Ajunge general, ocupând chiar postul de comisar al poliţiei din Egipt, ce-i drept, pentru scurtă vreme, acolo unde se dedică pregătirii noilor jandarmi, forţe pe care le consideră instrumentale pentru ajutorul armatei. Într-una dintre aceste ocazii se îmbolnăveşte însă de tifos şi moare, ceea ce naşte multe discuţii la curtea de la Londra. Regina Victoria, adepta unui mod puritan de viaţă, deşi regretase hotărârea tribunalului, nu a ordonat repunerea în drepturi a colonelului, dar a acceptat să fie inmormântat cu onoruri militare.

- 1889: A murit Veronica Micle, poetă, rămasă în conştiinţa publică mai ales prin marea dragoste pe care i-a inspirat-o lui Eminescu („Poezii”-1887) (n.22.04.1850) 

- 1895: A murit Dimitrie Brândză, medic şi botanist român (n. 1846) Dimitrie (Demetrius) Brândză (n.10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viişoara, Botoşani – d.Slănic Moldova) a fost un medic, naturalist şi botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din Bucureşti, care astăzi îi poartă numele.

- 1913: S-a născut Marin Voiculescu, medic român. Marin Gh. Voiculescu (n. Giurgiu - d. 3 iulie 1991, Bucureşti) a fost un medic român, membru titular (1990) al Academiei Române. Profesorul Marin Voiculescu s-a născut în oraşul Giurgiu, unde a absolvit ca premiant liceul „Titu Maiorescu" - având eminenţi dascăli, printre care şi Tudor Vianu.În 1938 absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti ca premiant cu distincţia „Magnum cum laude". Preia în 1947 conducerea Clinicii de Boli Infecţioase Colentina şi în 1950, la vârsta de 37 de ani devine profesor în aceeaşi clinică. Decan al Facultăţii de Igienă, apoi al Facultăţii de Medicină Generală, Preşedinte al Uniunii Societăţilor de Știinţe Medicale, Ministru Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii. Este ales membru corespondent al Academiei Române şi, din 1990 membru titular al Academiei Române.Vicepreşedinte al Societăţii Balcanice de Medicină. Publică numeroase tratate şi monografii privind bolile infecţioase, unele traduse în alte limbi, precum şi diferite cărţi la graniţa dintre medicină şi literatură (Medici scriitori, Scriitori medici, De veghe pe frontul vieţii sau Arta scrisului medical).A condus revista Viaţa medicală. S-a stins din viaţă în 3 iulie 1991, lăsând în urma sa o puternică şcoală de boli infecţioase, numeroşi prieteni şi admiratori din lumea medicală, a artelor, a vieţii sociale.

- 1914: Primul război mondial: Germania declară război Franţei

- 1914: Inaugurarea Canalului Panama. 79,6 km. lungime, 30 - 300 m. lăţime şi 14 metri adâncime. Canalul Panama este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic şi Pacific. Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Trecerea Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco prin canal traversează 9 500 km, mult sub distanţa de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn. Deşi conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880 sub conducere franceză. După ce această încercare a eşuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, şi canalul s-a deschis în 1914. Construcţia canalului a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria şi febra galbenă), şi enorme alunecări de teren. Se estimează că la construcţia canalului au murit până la 27 500 de muncitori.De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, şi este în continuare un element indispensabil al navigaţiei internaţionale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.

- 1919: În timp ce în Europa începuse reconstrucţia după primul război mondial, România a mai avut de dus un război cu Ungaria bolşevică.Pe 3 august trupele românei intrau în Budapesta.Istoriografia a consemnat data eliberării Budapestei de bolşevism ca fiind 4 august 1919, ziua în care generalul Mărdărescu a primit defilarea trupelor române în capitala Ungariei. 

- 1924: A murit Joseph Conrad (Jósef Teodor Konrad Korzeniowski), scriitor britanic de origine poloneză (n. 1857) 

- 1929: S-a creat „Regia autonomă a poştelor, telegrafelor şi telefoanelor" (PTT), care a luat în exploatare şi administrare serviciile publice de poştă, telegraf şi telefon

- 1929: A murit Emil Berliner, inventator germano-american, cel care a inventat gramofonul cu discuri orizontale de ebonită cu riluri (n. 20.05.1851)

- 1934: S-a născut pictoriţa Angela Popa-Brădean

- 1945: S-a născut muzicologul Luminiţa Vartolomei; a lucrat la Radiodifuziunea Română - Redacţia emisiunilor muzicale, în perioada 1.IX.1968 - 1.I.1972; a continuat să colaboreze la Radio şi după transferul său la Filarmonica „George Enescu"; autoare a unor lucrări de specialitate, unele realizate în colaborare cu Iosif Sava 

- 1958: Polul Nord este atins, sub calota de gheaţă, de submarinul atomic american „Nautillus" (USS Nautilus (SSN-571) )

- 1963: Formaţia The Beatles a apărut pentru ultima dată la Cavern Club din Liverpool, după ce susţinuseră în acest local peste 300 de spectacole începând cu 1961

- 2008: A murit Aleksandr I. Soljeniţîn, scriitor, dramaturg, istoric rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 (n. 11.12.1918)

£££

 S-a întâmplat în 4 august1875: În această zi, a murit scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii. Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca– d. Copenhaga, Danemarca) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.

Hans Christian Andersen a fost scriitor și poet, rămânând celebru în special pentru poveștile sale. Cele mai multe surse englezești, germane și franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca și restul Scandinaviei el este cunoscut ca H.C. Andersen. Prenumele Hans Christian este un prenume tradițional danez și este folosit ca și un singur nume, deși, la origine, a reprezentat o combinație de două nume. Este incorect să se folosească doar unul dintre cele două prenume. Este un obicei acceptat în Danemarca să se folosească, în acest nume și în câteva altele, doar inițialele. Tatăl lui Andersen credea că el ar putea avea rădăcini nobile, și conform specialiștilor de la Centrul Hans Christian Andersen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară.Oricum, cercetările arată că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce privește munca la curte. Teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susținută și de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen și a plătit pentru educația lui. Scriitorul Rolf Dorset insistă că nu toate opțiunile au fost explorate în determinarea moștenirii lui Andersen. De mic copil, Andersen a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduința părinților și de superstiția mamei lui. El și-a construit un mic teatru de jucărie și stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg și William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură.El era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpușile de lemn drept actori.În 1816 tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, Andersen lucra ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor. Mai târziu el a lucrat într-o fabrică de țigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la teatru. Vocea lui plăcută de soprană l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez. Această carieră i s-a întrerupt la scurt timp după ce vocea i s-a schimbat. Un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet, iar el a luat în serios acest lucru și a început să se concentreze asupra scrisului.Încă înainte de a fi admis la Școala secundară el reușise deja să publice prima poveste „Fantoma de la mormântul lui Palnatoke”, în 1822. Deși era un elev îndărătnic, Andersen a studiat atât la Slagelse, cât și la școala din Elsinor, până în 1827. El a afirmat mai târziu că acești ani au fost cea mai întunecată și mai amară parte a vieții sale. El a locuit în casa profesorului său, fiind abuzat cu scopul de a-i „forma caracterul”, și a fost îndepărtat de colegii lui de școală, fiind mult mai în vârstă decât majoritatea dintre ei, casnic și neatrăgător. Ba mai mult, el era dislexic, o cauză aproape sigură pentru dificultățile sale de învățare, mai târziu a afirmat că experiența de la școală l-a împiedicat sau l-a descurajat să scrie. Mai târziu el a învățat să vorbească aproape fluent limbile engleză, daneză și germană, precum și limbile scandinave.În 1829, Andersen a înregistrat un succes considerabil cu o povestire intitulată „O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager în anii 1828 și 1829”.În aceeași perioadă el a publicat atât o farsă, cât și o colecție de poeme. A urmat o perioadă relativ slabă, până în 1833 când a primit o bursă de călătorie din partea regelui, făcând astfel una dintre primele sale lungi călătorii prin Europa. La Le Locle, în Jura, el a scris „Agnete și tritonul” iar în octombrie 1834 el a sosit la Roma. Primul roman al lui Andersen, „Improvizatorul”, a fost publicat la începutul anului 1835 și a devenit un succes imediat.În cursul anului 1835 Andersen a publicat primul fascicul al Poveștilor (daneză: Eventyr) sale care vor deveni nemuritoare. Mai multe povești care au completat primul volum au fost publicate în 1836 și 1837.Valoarea acestor povești nu a fost recunoscută imediat, și s-au vândut cu greu. În același timp Andersen se bucura de mai mult succes cu două romane publicate în aceeași perioadă. 

După o vizită în Suedia în 1837, Andersen a fost inspirat de zona scandinavă și s-a dedicat scrierii unui poem în care să prezinte sentimentele de înrudire dintre suedezi, danezi și norvegieni. În iulie 1839, în timpul unei vizite pe insula Funen el a scris textul poemului „Jeg er en Skandinav” (Eu sunt un scandinav). În acest poem, Andersen a surprins „frumusețea spiritului nordic și felul cum cele trei națiuni surori s-au dezvoltat gradat împreună” ca parte a unui imn național. Compozitorul Otto Lindblad a transpus acest poem în muzică și compoziția a fost publicată în ianuarie 1840. Popularitatea ei a ajuns la apogeu în 1845, după care a fost adesea cântată. Faima poveștilor sale a crescut constant; o a doua serie a început în 1838 și o a treia în 1845.Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși Danemarca încă rămânea sceptică.În 1841 face o călătorie în Turcia și se întoarce acasă prin Dobrogea urmând cursul Dunării. La Orșova rămâne un timp în carantină unde scrie Femeia Valahă pe care o publică ceva mai târziu în volumul Bazarul unui poet. În 1851 el a publicat cu mare fast în Suedia, un volum cu schițe de călătorie. Un călător împătimit, Andersen a mai publicat și alte jurnale mai lungi de călătorie: „Imaginile posomorâte ale unei călătorii la Harz”, „Bazarul unui poet”, „În Spania”, „O vizită în Portugalia în 1866” etc. Ultima carte descrie vizita lui în Portugalia la cei doi portughezi Jorge și Jose O’Neill, care îi fuseseră prieteni în anii 1820, pe când aceștia locuiau în Copenhaga.În jurnalele sale de călătorie, Andersen a ținut cont de convențiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi „În Suedia”, conțin chiar și povești.În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre scenă, dar fără succes. Cu toate acestea, geniul său a fost dovedit în „Cartea cu chipuri si fără chipuri” (1840). Faima poveștilor sale crescuse simțitor; începând o a doua serie în 1838 șiu o a treia în 1845. Andersen era acum celebrat în întreaga Europă, deși țara sa de origine, Danemarca încă dovedea o oarecare rezistență la pretențiile lui. 

În iunie 1847, Andersen a făcut prima sa vizită în Anglia și s-a bucurat de un succes triumfal în timpul verii. Contesa de Blessington l-a invitat la petrecerile sale unde se puteau întâlni intelectualii și oamenii faimoși. La o astfel de petrecere l-a întâlnit pentru prima dată pe Charles Dickens. Andersen a considerat această întâlnire drept un mare privilegiu, deoarece Dickens era pe atunci cel mai mare scriitor englez în viață. Zece ani mai târziu Andersen a vizitat din nou Anglia, dar de data aceasta avea ca scop să-l viziteze direct pe Dickens. El a stat la Dickens cinci săptămâni, fără a părea să fie conștient de intenția lui Dickens de a-l determina să plece. După această vizită corespondența dintre cei doi s-a întrerupt la alegerea lui Dickens, Andersen neînțelegând niciodată ce s-a întâmplat.Andersen a căzut din pat și a fost grav rănit. Nu și-a revenit în totalitate niciodată, dar a trăit până în august 1875, când a murit în dureri groaznice în casa unor prieteni apropiați, Moritz Melchior (un bancher) și soția lui, lângă Copenhaga. Cu puțin timp înainte de moartea sa el a consultat un compozitor cu privire la muzica pentru funeraliile sale, spunând: „Cei mai mulți oameni care vor urma după mine vor fi copii, așa că faceți în așa fel încît ritmul să țină timpul cu pași mici”.Corpul său a fost îngropat la Assistents Kirkegard în zona Norrebro, Copenhaga. 

La data morții sale, el era recunoscut și prețuit pe plan internațional. El a primit un stipendiu de la Guvernul danez cu titlul de „comoară națională”. Înainte de moartea sa se făceau deja demersuri pentru înălțarea unei statui maiestuoase în onoarea sa, care a și fost terminată și se află într-un loc central din Copenhaga. Criticul Georg Brandes l-a întrebat pe Andersen dacă intenționa să-și scrie biografia. El a răspuns că este deja scrisă în „Rățușca cea urâtă”.Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre” rămân populare și citite pe scară largă. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. În anul 2005 s-a sărbătorit bicentenarul nașterii lui Andersen și viața și opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al națiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară. Un parc tematic bazat pe poveștile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârșitul anului 2006.

Surse:

https://www.hcandersen-homepage.dk/?page_id=14071

https://www.britannica.com/biography/Hans-Christian-Andersen-Danish-author

https://www.ro.biography.name/scriitori/116-danemarca/320-hans-christian-andersen-1805-1875

http://biografii.famouswhy.ro/hans_christian_andersen/

https://www.hcandersen-homepage.dk

£££

 S-a întâmplat în 4 august1901: În această zi, s-a născut Louis Armstrong, interpret american de jazz. Louis Armstrong – Numit şi Satchmo, de la Satchel Mouth (în engleză, gură mare) (n. New Orleans, SUA – d. 6 iulie 1971, New York) a fost un trompetist de marcă şi unul dintre cei mai importanţi artişti din istoria jazz-ului. Armstrong a crescut într-o sărăcie îngrozitoare în New Orleans, Louisiana, pe când jazz-ul era la începuturi. În copilărie a avut tot felul de slujbe şi a cântat într-un cvartet de băieţi. În 1913 a ajuns la Căminul Colored Waifs, ca delicvent juvenil. Acolo a învăţat să cânte la trompetă în formaţia căminului, iar muzica a devenit rapid o pasiune; în adolescenţă a învăţat muzică ascultându-i pe primii interpreţi de jazz ai vremii, printre care King Oliver din New Orleans. Armstrong a evoluat rapid: a cântat în formaţii de marş şi de jazz, devenind destul de priceput încât să-l înlocuiască pe Oliver în importanta formaţie Kid Ory prin 1918 şi, la începutul anilor 1920, a cântat în formaţii de dans pe vasul fluvial Mississippi.Primele momente de celebritate le-a cunoscut în 1922, când Oliver, care conducea pe atunci importanta formaţie de jazz din Chicago, l-a chemat pe Armstrong să cânte ca acompaniator. Creole Jazz Band a lui Oliver a fost punctul culminant al stilului timpuriu, bazat pe contrapunct, al jazzului din New Orleans; în această formaţie se aflau muzicieni uimitori, precum fraţii Johnny şi Baby Dodds şi pianista Lil Hardin, care s-a căsătorit cu Armstrong în 1924. 

Tânărul Armstrong a devenit cunoscut prin modul său ingenios de a-şi conduce formaţia, prin linia de acompaniament, prin pasajele de trompetă în duet cu Oliver şi solo-uri ca membrul la formaţiei lui Oliver, în piese precum Chimes Blues şi Tears, compuse de Lil şi Louis Armstrong.Încurajat de soţia lui, Armstrong a părăsit formaţia lui Oliver în căutarea celebrităţii.Timp de un an, a cântat la New York în formaţia lui Fletcher Henderson şi a avut multe înregistrări cu alţii, înainte de a se întoarce la Chicago şi de a cânta în orchestre mari. Aici a creat primele dintre cele mai importante lucrări ale sale, înregistrările Hot Five şi Hot Seven, din 1925-1928, în care s-a remarcat ca primul mare solist de jazz. Stilul orchestral New Orleans, care permitea doar câteva posibilităţi solo, nu mai putea să-i ţină în frâu creativitatea explozivă. A păstrat reminiscenţe ale stilului în capodopere precum Hotter than That, Struttin’ with Some Barbecue, Wild Man Blues şi Potato Head Blues, dar le-a abandonat în mare măsură când a începul să-l acompanieze pe pianistul Earl Hines (West End Blues şi Weather Bird). La vremea aceea, Armstrong cânta la trompetă, iar tehnica sa era superioară tuturor celorlalţi. Ritmul lui extrem de fascinant, tehnica sa strălucitoare, simţul sofisticat şi îndrăzneţ al armoniei, inflexiunile, timbrul şi atacul expresive şi foarte mobile, talentul său de a crea melodii vioaie, simţul dramatic, adesea complex al modelării solo-ului şi geniul şi energia sa muzicală neobişnuit de mari au făcut din aceste înregistrări inovaţii majore în jazz.

Armstrong era deja celebru în 1929, când a plecat de la Chicago la New York, ca să cânte în spectacolul de revistă Hot Chocolates. A mers în turneu în America şi în Europa ca solist la trompetă, acompaniat de orchestre mari; timp de câţiva ani, începând cu 1935, big band-ul lui Luis Russel a fost cunoscut ca orchestra lui Louis Armstrong. În acest timp, a abandonat melodiile originale bazate pe blues din primii ani pentru o alegere remarcabil de fină a unor cântece îndrăgite scrise de compozitori cunoscuţi, precum Hoagy Carmichael, Irving Berlin şi Duke Ellington. Odată cu noul său repertoriu, a apărut şi un alt stil, simplificat: a creat parafraze şi variaţiuni melodice, precum şi improvizaţii la aceste cântece bazate pe schimbarea de coarde. Gama trompetei sale a continuat să se extindă, după cum demonstrează bucăţile cântate pe note înalte din repertoriul său. Tonul său frumos şi talentul pentru solo-uri de o virtuozitate structurată, cu strălucite puncte culminante pe note înalte, au dus la capodopere precum That’s My Home, Body and Soul şi Star Dust. Unul dintre inventatorii stilului scat, a început să cânte versuri la majoritatea înregistrărilor sale, variind melodiile sau decorându-le cu fraze onomatopeice cu o voce gravă, inconfundabilă. 

Cu toate că a interpretat şi cântece umoristice ca Hobo, You Can’t Ride This Train, a cântat de asemenea, multe cântece serioase, adesea cu o intensitate şi o creativitate care o egalau pe aceea a interpretării la trompetă.Louis şi Lil Armstrong au divorţat în 1931. Din 1935 până la sfârşitul vieţii, cariera lui Armstrong a fost coordonată de Joe Glaser, care a angajat orchestrele lui Armstrong şi i-a ghidat cariera actoricească (începând cu Bani din cer, 1936) şi apariţiile radio.Deşi propria lui orchestră cânta, de obicei, într-un stil conservator, Armstrong a exercitat o influenţă dominantă în epoca swingului, când majoritatea trompetiştilor încercau să-i copieze structura dramatică, melodiile sau virtuozitatea tehnică. Şi tromboniştii şi-au însuşit frazarea lui Armstrong, iar saxofonişti foarte diferiţi, precum Coleman Hawkins şi Bud Freeman, şi-au modelat stilurile după diferite aspecte ale stilului lui Armstrong. Mai presus de toate, modul lui de a cânta la trompetă în stil swing a influenţat, practic, toţi interpreţii de jazz care i-au urmat, la fel cum supleţea ritmică şi rapidă a stilului său vocal a avut influenţe importante asupra cântăreţilor, de la Billie Holiday până la Bing Crosby.În majoritatea apariţiilor lui Armstrong în filme, la radio şi la televiziune, era prezentat ca un artist cu umor. A jucat un rol dramatic rar în filmul New Orleans (1947), în care a cântat, de asemenea, alături de o orchestră Dixieland. Aceasta a dus la formarea unei orchestre Dixieland, Louis Armstrong’s All-Stars, care a inclus, la început, şi alţi mari interpreţi de jazz, precum Hines şi trombonistul Jack Teagarden. Cam tot restul vieţii, Armstrong a făcut turnee prin lume cu schimbătoarele sexteturi All-Stars; „ambasadorul Satch” devenise faimos în ultimii săi ani pentru programul de turnee aproape non-stop. A fost perioada marii sale popularităţi; a produs înregistrări de succes precum Mack the Knife şi Hello Dolly! (1969).Armstrong a fost nu doar trompetist, ci şi conducător de orchestră, cântăreţ, solist, star de cinema şi actor. Una dintre cele mai remarcabile realizări a fost cucerirea frecventă a pieţei comerciale cu înregistrări care ascundeau jazz-ul autentic sub un umor contagios.Totuşi, el şi-a pus amprenta asupra evoluţiei jazz-ului, stil muzical considerat la începutul carierei sale doar o modă trecătoare, o ciudăţenie. Prin marea lui sensibilitate, prin tehnica şi capacitatea de exprimare a emoţiilor a asigurat supravieţuirea jazz-ului şi a contribuit la transformarea sa în artă.

Surse:

Enciclopedia Universală Britannica, , Bucureşti, Ed. Litera, 2010

https://louisarmstrongfoundation.org

https://www.britannica.com/biography/Louis-Armstrong

https://www.ro.biography.name/cantareti/24-sua/317-louis-armstrong-1901-1971

https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/10/08/louis-armstrong-pe-culmile-jazz-ului/