***

 O BUNICĂ ȘI-O COPILĂ !

(de Eliana Popa)  ( după o pildă ortodoxă )

Într-un colț uitat de lume ..lângă podul dinspre moară

O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară.

Erau tare nevoiașe..greu se descurca bunica

Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica !

Dar necazul iute vine peste omul necăjit

Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit !

Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac

Dar degeaba…că nimic nu se leagă la sărac !

A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș

N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș !

Însă doctorul ii spune :,, – N-am cum să te-ajut bunica ,

Până nu-ti aduci la mine mai în grabă nepoțica !”

Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte

Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe…

Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa

O biserică frumoasa…pe o strada.,.undeva !

A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane

Și a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane

Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă

A-nceput cu voce tare să rostească a sa rugă :

,, – Dragă ,Doamne, sunt Maria! Nepoțica mea-i bolnavă

Zace-n pat de multă vreme…e slăbită și firavă

Dacă poți Tu să o vindeci , mergi acuma…iute…iute

Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte !

Ai să vezi căsuța noastră cu pereții care crapă

Are găuri în șindrilă…e micuță și săracă….

Caută sub preșul roșu și i-a cheia de la ușă

Mergi ,Te rog, să-mi vindeci , fata ! Fata mea ca o păpușă !

Să nu uiți ! Când ieși din casă să pui cheia tot la loc

Ca sa pot deschide ușa când o fi să mă întorc !

Gata, Ți-ai notat adresa ? …iaca..plec și eu la drum ,

Mulțumesc, Mărite Doamne…mulțumesc încă de-acum !”

O priveau râzând mărețe ,, cuvioasele” femei

Zice una mai țâfnoasă : ,, – Vai și-amar de ruga ei !”

Dar bătrâna-si ia desaga și pornește către casă

Cu nădejde mare-n Domnul…nu le-aude sau nu-i pasă !

Și minune ! Când ajunge si deschide grabnic ușa,

Nepoțica ei cea dragă cânta legănând păpusa

,, – Cum ? Te-ai ridicat, micuțo ? Vino iute la bunica ! ”

Și degrab’ îi sare-n brațe ca zvârluga, nepoțica !

,, – A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte

Avea haine de lumină și în plete stele multe,

Si sub pletele-nstelate…precum crinul fruntea Lui !

Dar pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui !

Și mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală

Să mă joc iar cu păpușa că nu mai sunt bolnăvioară !

M-a rugat să-ți spun și ție c-a găsit căsuța no astră

Si ai cheia așezată chiar sub preș , lângă fereastră „