Nu îmi e frică...
.
Îs frământat și copt precum o pâine,
sunt ars la foc domol de astă viață..
Griji nu-mi mai fac dacă mor mâine,
de-oi fi prezent la ultima-mi instanță..
De ce s-ar întâmpla nu-mi mai e frică,
nu îs măcar nici cât de cât surprins..
Viața ce-o am aici ,nimeni n-o strică,
de nici un sentiment nu sunt cuprins..
Ce poate să-mi mai facă viața mie,
a mă mai face atent atât de tare..
Știind că n-o să mai exist o veșnicie
și nu e doar la mine o întâmplare ..
Mi-a luat ,mi-a dat din ce ea a dorit,
târziu văzând tot ce a vrut să facă..
Și câte una din ce-a fost m-a întărit.
de m-a călit, de-a început să-mi placă..
Avertizez..să stea la locul său odată,
a se feri de a-mi sta cruciș în față..
Și-am s-o păstrez mult mai curată,
la loc de cinste fir-ar ea de viață ..
03.08.2024
Răzvan Anghel
Vol umul,Viața continuă.
România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu