***

 DOR DE TINE...EMINE

Autor: Claudia Mitter-STOLNICI 

Se zbătea vântul prin frunze,  freamătă foșnind pe-alei,

Coboară blând pe-o rază noaptea, în miros de flori de tei.

Și a tot nins cu flori, s-au scuturat pe rând... 

Vagi amintiri s-au troienit în suflet,  inimă și-n gând...

Și reci scântei a revărsat adesea atotștiutoarea...

De când te-ai depărtat, în rânduri  se scutură floarea...

Ne-mbată mireasma amețitor cu doruri și vise,

Pe raze tremurând străluce cu patimi aprinse!

Pe lună trimitem epistolă: din veșnicii chemarea... 

Să plângă pe val în derivă...suspine în hohote marea! 

Sunt păsări mii, catarge ce părăsesc malurile,

În straturi reci pe-ntinsele ape vor suspina valurile...

Când vremea vine, vremea trece, cenușa-i plină de dor...

Stă tainic glăsuind izvorul, la umbra rece a codrilor. 

Cu somnul lin în legănare și îngerii aproape...

Frunzișul veșted glas să dea pe-ntinsele ape!

Luceafăr ce te-ai scufundat, în stele ce pier...

Gonit de clipe ce ard sfârâind și se sting în eter... 

Azi veșnicia plouă cu dor de tine, în eternitate...

Veghezi printre stele și dorul de tine ne frige, ne arde!

Scrii stihuri, cerneală cu lacrimi pe frunte de cer,

Reciți Epigonii: istoria rămâne învăluită în mister!

Din cer buciumul de jale, răsună trist uneori...

Se aprind candele astrale de dincolo de nori.

Și florile albastre clipesc cu dor pe chipul ce-ai iubit,

Pe cer un înger ne vestește: nu:

EMINESCU, n-a murit! 

Câmpuri de maci s-au ofilit, sunt critici ce te-au prigonit...

Dar slova ta cu glas de aur, mereu a dăinuit!

Mai am un singur dor, mă bântuie, mă macină încă...

Să te slobozi plutind ușor în liniștea adâncă,

Te cheamă glia și neamul în țară e jale, tristețe, suspin...

Trezește-te EMINE, hoarde străine sunt la hotare și vin!

Tu dormi, ai somnul lin, în cripta rece-nsingurată...

EPIGONII vremii cu sînge rece și hain, te vând la bucată!

Străluce pecete însîngerată ce zace-n pământ Românesc...

Îți vând nemurirea, că sunt cu tine de-un neam se fălesc!

Căci glia străbună, azi apune în cloaca avară de patimi...

Și codrul și marea se zbat între lege și datini,

Poet nepereche, sclipire de geniu în țară și neam...

Te-ai dus, dar EU simt veșnic, aproape de suflet te am!!

               25 VI  2024