***

 MARIN PREDA

(5 august 1922, Siliștea-Gumești - 16 mai 1980, Palatul Mogoșoaia, Mogoșoaia)

DOR DE PREDA

          Adrian Păunescu

Eu cred că ai plecat pe undeva,

La ora când tresare bobu-n orz

Și ai uitat și nu te-ai mai întors,

Mon cher mi-e tare dor de dumneata!

Și, Doamne, cât aveam să mai aud

De la țăranul trist cu ochelari,

De la țăranul trist cu gânduri mari ,

Salcâmul nostru genial din sud.

În lumea pământească nu mai ești,

În lumea literară nici atât,

Finalul veacului e mai urât

Fără lumina mâinii țărănești.

Ce dracu s-a-ntâmplat, mon cher, de taci,

Și ai lăsat delirul nesfârsit?

Tu, dintre pământeni cel mai iubit

În calendarul cu țărani săraci.

La orizont e iarăși clasa ta,

Marine Preda,scriitor român.

De veghe Moromeții tăi rămân,

Când cartea nu-i mai poate ține-n ea.

Te-ai depărtat de noi cu pași înceți,

Contempli cu mirare tot ce e

Și-ntrebi cum întrebai mereu de ce

Și satul are iarăși Moromeți.

Dar dintre toți, oricâți ar învia ,

Acum când mi-amintesc că mi te-ai stins,

Cu toată disperararea dinadins ,

Mon cher, mi-e tare dor de dumneata!