***

 De nu mai ești...

Te-aș fi zidit în versurile mele,

Spre-a fi Iubirii mele -ambasador.

Strălucitor luceafăr printre stele,

Să știe Universul că te-ador.

Chiar dacă -n zi de mare sărbătoare,

Să mă gândesc la tine e păcat.

Nu e o întâmplare -ntâmplătoare,

Că-n timpul liturghiei te-am visat.

Pluteam prin universuri paralele

Și mă hrăneam cu trupul tău flămând.

Am fost și sunt și dor și praf de stele

Și-n veșnicie plec cu-n singur gând!

Doar ochii tăi suavi și dulci luceferi,

- Ce-ți luminează chipul de copil -

Mă însoțesc. Și nu aș vrea să suferi 

În sufleletu-ți prea nobil și fragil .

Iubirea noastră nenăscută încă 

Din infinit... O clipă s-a oprit.

Iubindu-te, am devenit o stâncă.

Iubindu-mă, tu ai creat un mit.

Mă dor cumplit aducerile -aminte,

Mă doare dorul din privirea ta,

Căci trupul meu atât de mult te simte...

De nu mai ești, n-am ce mai căuta.

         03.augus t.2024

  Daniel-Petrișor Dumitru