***

 de caut zi de zi spre tine-o cale

pe ziduri de tandrețe te trântesc,

dacă o iau prin univers la vale

e modul meu de-ați spune te iubesc,

și am plecat de-o vreme către tine

mai rătăcesc prin fel de fel de ploi,

dar te doresc și nu îmi e rușine

am pariat o viață pe-amândoi,

și când te văd...privirea mi-i îngustă...

și pun o perdeluță către cer

și-am să te trag cu mâinile de fustă

ca ultimul golan din cartier,

tu hoinărești un câmp cu buburuze,

începi cu îndoielile de lunea

și-ai așezat un milion de scuze

pe întrebarea...ce-o să spună lumea?"

spre nicăieri privirile se-ndreaptă

și-n ceasul ce devine epocal

ai devenit de-o vreme înțeleaptă

și nu dai un regat...pentru un cal...

blestem să-ți fie-ntotdeauna bine,

voi fi iar tras pe a iubirii roată,

dar sunt prea mic...aleg să mor cu tine...

decât  să viețuiesc cu lumea toată.