miercuri, 7 august 2024

***

 Aud demult că suntem neam creștin,

A devenit cumva un fel de fală

Și pot să mint, să fiu poet divin

Și poezia mea ,,comercială".


Dar n-aș putea...e-o lume ireală

Azi sufletele pure-s chinuite,

Trăim într-o minciună generală,

Trădarea e pe culmi nebănuite.


Nu c-am vândut bunicii și părinții,

Că alungăm din țară mari valori.

E fabulos c-acum ne vindem sfinții

Ca ultimii din lume infractori.


Nu-s parte din tăcerea tuturora

Și nu ascund după o ușă taina

Cum să o vinzi pe SFÂNTA TEODORA???

Cum s-o trimiți în pusta din Ucraina???


Cum să aștepți apoi o viață bună?

Și cum să speri în cer și în iertare?

Io nu-s cu trădătorii împreună...

Puteam să tac...aveam ceva vânzare...😊


Dar n-am s-o fac, voi sta în adevăr

Și lâng-un Dumnezeu adevărat

Cu riscul să mă mângâie pe păr

Și să m ă pupe unde-am fost scuipat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Povestea tragică a Elenei Văcărescu, prima iubire a lui Ferdinand al României Una dintre cele mai mari poete de la începutul secolului XX a...