Aud demult că suntem neam creștin,
A devenit cumva un fel de fală
Și pot să mint, să fiu poet divin
Și poezia mea ,,comercială".
Dar n-aș putea...e-o lume ireală
Azi sufletele pure-s chinuite,
Trăim într-o minciună generală,
Trădarea e pe culmi nebănuite.
Nu c-am vândut bunicii și părinții,
Că alungăm din țară mari valori.
E fabulos c-acum ne vindem sfinții
Ca ultimii din lume infractori.
Nu-s parte din tăcerea tuturora
Și nu ascund după o ușă taina
Cum să o vinzi pe SFÂNTA TEODORA???
Cum s-o trimiți în pusta din Ucraina???
Cum să aștepți apoi o viață bună?
Și cum să speri în cer și în iertare?
Io nu-s cu trădătorii împreună...
Puteam să tac...aveam ceva vânzare...😊
Dar n-am s-o fac, voi sta în adevăr
Și lâng-un Dumnezeu adevărat
Cu riscul să mă mângâie pe păr
Și să m ă pupe unde-am fost scuipat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu