$¢$

 PARODII:

MILIȚIANUL CU CHIPIU ALBASTRU - Ștefan Augustin Doinaș

Un tip cumsecade-ndrăgind poezia

Gîndind la o rimă pe stradă trecea

Găsind-o, îl prinse subit bucuria

Şi spuse mulţimii ce sta şi-l privea:

Mă duc la redacţie să dau manuscrisul

Să-l publice astăzi pe pagina-ntîi

Dar stopu’ e roşu mi-mpiedică visul

Şi uite Miliţia, îi văd un călcîi

Tovarăşe dragă, un tip spuse iute,

Miliţianul acela nu vine pe-aici

Ia-ţi inima-n dinţi, pe roşu treci, du-te

Căci gloria te-aşteaptă şi timp nu e şi nici…

Dar el aştepta răbdător semaforul

Privind printre lume, atent la culori

Neluîndu-l în seamă pe sfătuitorul

Ce-şi rîdea în sine cu ochi sclipitori

Un deget întinse în stînga,-ntr-o parte:

– Priviţi cum se-nvîrte făcîndu-ne semn

Miliţianul acela voinic, nu departe

Să stăm nemişcaţi ca o uşă de lemn

– Tovarăşe dragă, e-o cioară-n copaci,

Zicea cetăţeanul privindu-l cam şui

Dar el răspundea întorcîndu-se: Taci…

Şi cioara părea cu chipiu albăstrui

În ureche-i şopti, ca să fie discreţi:

– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher

Miliţianul acela voinic, prin boscheţi,

Să stăm nemişcaţi ca o uşă de fier

– Tovarăşe dear, e-un buldog sub copaci,

Zicea cetăţeanul zîmbind şi mai şui

Dar el răspundea întorcîndu-se: Taci…

Şi buldogu-avea un chipiu albăstrui

Îi spuse-alte vorbe, acuma pe-aceste:

– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc

Miliţianul acela voinic din poveste…

Hai, dom’le, să trecem, că doar n-o fi foc!

– Tovarăşe baby, e-un stîlp sub copaci

Zicea cetăţeanul rîzînd foarte şui

Iar el, traversînd, îi strigă-n urmă: Taci…

Căci stîlpu-i părea cu chipiu albăstrui

Dar vai!, rezemat de portiţa unei case

Spunîndu-şi voios un „bravo monşer”

Stătea un miliţian uriaş care scoase

Din taşca de piele un chitanţier

– Ce fiară ciudată îşi varsă veninul

Oprind publicarea poemului meu?

Ce vrea omu-acesta de-mi ia buletinul

Şi ultimul pol al bugetului meu?

– Tovarăşe dragă, sînt omul rigorii,

Chiar eu te-am văzut, cum stăteam sub copaci,

Trecut-ai pe roşu, aşa că… I’m sorry!

Şi totuşi, poetul răspunse-ntorcîndu-se: Taci…

Mai bine ascultă poemul acesta

Şi dacă nu-ţi place-ţi dau banii, mă-nchin

Apoi recită, încheindu-şi şi vesta

Şi miliţianu-ascultă… însă foarte puţin