$$$

 Thoma Ionescu, întemeietorul școlii românești de chirurgie a decedat pe 28 martie 1926.

Thoma Ionescu s-a născut pe 13 septembrie 1860 la Ploiești, fiind fiul negustorului Gheorghe (Ghiță) Ioan și al Eufrosinei, considerată o femeie foarte frumoasă și inteligentă, și frate al viitorului politician conservator Take Ionescu

Tatăl său era autoritar și impulsiv și își concentra întreaga energie asupra afacerii sale cu cereale, lăsând în grija soției creșterea copiilor. După absolvirea liceului „Sfântul Sava” din București, tânărul Thoma a studiat, între 1878 și 1885, la Facultatea de Medicină din Paris și, în paralel, a urmat cursuri de științe juridice.

După trei ani de pregătire universitară, tânărul a început să lucreze ca extern, apoi, după obținerea diplomei de medic, până în 1890 a fost intern la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris, unde s-a specializat în chirurgie.

În 1890 Thoma Ionescu primește titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie pentru teza sa, „Colonul pelvian în timpul vieții intrauterine”, o lucrare ce va fi premiată de Academia de Medicină din Paris.

În perioada 1892-1895 lucrează în Franța, ca profesor de anatomie la Facultatea de Medicină. Revenit în țară, devine doctor la Spitalul Colțea și va fi ales, în trei mandate diferite, decan al Facultății de medicină, apoi pentru o perioadă de trei ani, rector al Universității din București.

Thoma Ionescu este considerat întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie. În 1902, medicul publică lucrarea „Tratamentul chirurgical al cancerului uterin”, în care descrie histerectomia lărgită, o operație radicală de extirpare a cancerului de col uterin, efectuată pe cale abdominală.

În timpul unor vizite în Anglia și America desfășurate în anii 1909-1910, medicul a promovat „rachianestezia înaltă”, care putea fi utilizată la intervenții chirurgicale efectuate pe toracele superior și la gât și a făcut demonstrații ale acestei metode în clinici medicale extrem de cunoscute.

Școala sa de chirurgie a fost extraordinar de importantă în formarea specialiștilor români la începutul secolului XX, iar de el sunt legate câteva proceduri, tehnici și metode chirurgicale inovatoare și chiar instrumente medicale, unele dintre ele fiind utilizate și astăzi.

“Acul Ionescu” este un ac pentru sutură totală cu fir de metal, „Cura Ionescu” este procedura de intervenție chirurgicală a anginei pectorale prin rezecția totală a simpaticului cervical, “Operația Ionescu” este numită histerectomia totală lărgită cu extirparea grupelor ganglionare limfatice și este practicată pentru intervenția chirurgicală în cancerul de col uterin, „Rahianestezia înaltă Thoma Ionescu” este procedura prin care substanța anestezică este introdusă intrarahidian în regiunea cervicală înaltă sau suboccipital, iar „Depărtătorul Ionescu” este instrumental utilizat pentru îndepărtarea țesuturilor dintr-o plagă operatorie.

În timpul Primului Război Mondial, după ocuparea Bucureștiului de trupele feldmareșalului August von Mackensen, profesorul a plecat în refugiu la Iași, unde și-a continut munca de chirurg, operând mii de soldaţi răniţi veniţi de pe front.

Marele medic s-a aflat printre militanții creării statului național român, în 1918 a fãcut parte din Consiliul Național al Unității Românilor de la Paris, iar în perioada 1920-1921 a fost primul delegat al României la sesiunile Ligii Națiunilor de la Geneva.

Thoma Ionescu a devenit în iunie 1925 membru de onoare al Academiei Române. Avea să moară la București un an mai târziu, pe 28 martie 1926, la vârsta de 65 de ani, în urma unui atac de cord, alături de el fiind, în ultimele clipe, soția sa, Angela Chirițescu, și fiul său. Marele doctor a fost depus în sala consiliului profesoral de la Facultatea de Medicină din București, unde zeci de studenți, profesori și medici și-au adus omagiile, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu, lângă mormântul chirurgului Grigore Romniceanu, în apropiere de mormântul poetului Mihai Eminescu.

La o şedinţă omagială a Academiei Franceze, profesorul Jean-Louis Faure va spune despre eminentul chirurg român: “Thoma Ionescu a deţinut un rol proeminent printre chirurgii epocii sale, a fost mai mult decât un savant ilustru, mai mult decât un mare chirurg, a fost un mare cetăţean, al cărui nume va dăinui in istoria patriei sale”.