!!!!!

 IESIREA DIN COSMAR

Adrian PĂUNESCU

E un cosmar să vezi in jurul tău

O-ntreagă tară, cum se prăbuseste

Si binele, ingenuncheat de rău,

Si fierul rosu, biruit de cleste.

Si hărmălaia e un alt cosmar, 

La conjugarea crizelor atroce,

Si oamenii cinstiti, care dispar,

Si un popor rămâne fără voce.

Si-n toate a pătruns un fel păgân

De-a ne privi copiii si părintii

Si-i un cosmar că fiece român

Isi pierde forta bratului si-a mintii.

Iar vânzătorii incă mai promit

Să vândă, si mai mult, această tară,

Intr-un azil al lumii, părăsit,

Acest popor nefericit să moară.

Cu ochii-nlacrimati de tot ce vad,

Privesc nesomnu-n fiecare noapte

Si-as vrea sa iau in brate-acest prapad,

Ca pe-o gramada de otravuri coapte.

Si-apoi, cu-acestea toate, sa dispar, '

In tragic ritual de kamikadze,

Ca tara sa-mi salvez de-acest cosmar

Si de aceste stranii metastaze.

E mult prea mult, in fiecare zi, 

Acumularea raului in toate,

Ca oamenii nici nu mai pot trai,

De-atita repetata nedreptate.

Ca o-ntrebare fara de raspuns, 

Continuind istorica deriva, 

In Evul Mediu parca am ajuns

Si mergern spre Comuna Primitiva.

Si parca e-o stradanie-n zadar,

Sa vezi narcotizatele popoare

Cum se invata si cu-acest cosmar

Si ce-ngaduitor e fiecare.

Civilizatie-n marsarier,

Restauratie si saracie, 

Si tot mai lung e drumul pan’la cer,

Si tot mai mic e omul care stie,

Ma uit in ochii tai, poporul meu,

Incredintanu-ti una din oferte,

Asa sa ma ajute Dumnezeu,

Sa-ti fiu folositor, cind ti-este greu,

Sau, daca nu, trufia sa mi-o ierte!

(6 septembrie 1996 București)