$$$

 🩶...

Plecăm pe rând și în tăcere

Și-n locul nostru alții vin. 

În lumea asta de durere, 

Trăim, iubim, visăm, murim. 

Și toate acestea se repetă, 

De-a lungul anilor, la fel. 

Doar nouă ni se pare-ntruna,

Că roata azi, o înventăm. 

Şi nimeni nu-i ca noi sub soare... 

Ne amăgim orgolioşi. 

Uitând că suntem doar o boare, 

La rândul lor, cum alții au fost. 

Ne facem planuri peste planuri, 

In trenul vieții care aleargă. 

Dar trenul se oprește-n gară, 

Vestind c-atât avea să meargă. 

Suntem mirați că ni se-ntâmplă, 

Noi, care-am fost orgolioşi. 

Crezând că mai e vreme încă, 

Aflăm c-am fost atât de proști...

Elena Saviuc