$$$

 MARIA...

George Pruteanu

... 

Bună seara, Maria şi, te rog, iartă-mi întîrzierea. Prietenoasă şi amabilă cum eşti, n-ai să te superi că-ţi voi bate capul în legătură cu îndepărtatele rădăcini ale frumosului tău nume.

***

Iar dacă totuşi te vei supăra, Mărie şi Mărioară, ia un par şi mă omoară, dar ai grijă, parul să fie de soc, să nu mă omori de tot!

***

Numele tău este încă, din punctul de vedere etimologic, cel mai discutat şi mai controversat dintre toate. Nu mai puţin de 60 de interpretări posibile au fost propuse, apropo de ce va fi însemnat, la începutul începuturilor, numele tău. Desigur că eu nu am timp aici decît pentru puţine dintre ele. De pildă, în cursul Evului Mediu a avut mare succes interpretarea propusă de Hieronim, primul traducător al Bibliei în limba latină (traducere cunoscutã sub numele de Vulgata). Ţi-o voi expune, pe scurt, dar înainte de asta trebuie să-ţi spun că în forma ebraică a Noului Testament, numele tău apare mai des sub forma Myriam, iar în cea greacă, în Septuaginta, apare sub forma Mariam. Preluată de români, această din urmă formă a fost percepută de ei ca un acuzativ, după care au reconstituit ipoteticul nominativ care a devenit Maria. Dar, revenind la ce-ţi spuneam despre varianta anterioară, învăţatul Hieronim a considerat că în cuvîntul "Mariam" poate descifra un compus al cuvintelor ebraice "mar", adică picătură, şi "yam", adică mare, cu alte cuvinte: picătură de mare. Asta în latină sună: stilla maris. Din cauza obişnuitelor erori ale copiştilor de texte, "stilla maris" a devenit "stella maris", adică stea de mare. De aici şi popularitatea internaţională a numelui "Stella".

***

De fapt, însă, specialiştii au stabilit că numele "Mariam", de la bază, nu este de origine ebraică, ci egipteană, aşa că interpretările sprijinite pe ebraică nu sunt valide. Pornind de la limba egipteană, într-ale cărei străvechimi se pare că i se află sursa, frumosul tău nume, dragă Maria, ar fi purces din verbul al cărui miez este "mri", care însemna "a iubi". De aici, e posibil să se fi format "mrimn", adică "mărit Amun", ceea ce înseamnă "iubit de Amon", cel mai mare dintre zei. Din acest probabil "m(a)rimn" din egipteană e de bănuit că ar fi derivat forma "Maryam" şi tot din el se poate să se fi tras şi numele "Mariana". În vestul Europei, după răspîndirea creştinismului, deşi numele tău, Maria, poate fi găsit încă din secolul al IV-lea, răspîndirea sa a fost veacuri de-a rîndul foarte mică (pînă pe la 1500), deoarece, tocmai pentru că era foarte respectat, utilizarea sa pentru oameni de rînd a fost socotită o impietate.

***

Un amănunt interesant, legat de cultul Neprihănitei Fecioare al cărei nume îl porţi şi tu, este legat de denumirea actualei capitale a statului Argentina. Exploratorul spaniol Pedro de Mendoza a botezat aşezarea întemeiată de el pe malurile fluviului La Plata "Nuestra Seňora del Buen Aire", de unde "Buenos Aires", adică "bunele vînturi", întrucît Fecioara Maria era considerată ocrotitoarea navigatorilor cu pînze.

***

Şi încă un detaliu privitor la numele tău, detaliu specific doar Occidentului. Acolo se practică alăturarea, în semn de mare respect, a numelui Maria la nume de botez masculine, obţinîndu-se acele nume duble ca Jose-Maria, Xavier-Maria. Îţi amintesc două personalităţi mai cunoscute care poartă astfel de nume: politicianul francez Jean-Marie le Pen sau scriitorul Rainer Maria Rilke. E de semnalat că şi în literatura română, un scriitor, bărbat, a folosit pseudonimul cu aparenţă feminină Maria Arsene. 

***

Draga mea Maria, după ce-ţi voi mai preciza că principalele informaţii de azi le deţin din enciclopedia lui Cristian Ionescu, nu-mi rămîne decît să-mi iau rămas bun şi să te mai rog să-i transmiţi lui MARIUS că, îmi pare rău, dar în ciuda aspectului asemănător, numele său nu are nici o legătură etimologică cu al tău. 

Astea fiind spuse, îţi sărută mîna, preaplecatul tău slujitor. 

George Pruteanu!