🖤...
Mi-e dor de tine mamă, cuvintele mi-s mute
Am doar dureri în coastă și lacrimi fără sens
Am fost în gând la tine, ți-i greu și pietre-s multe
Ce ne încalcă duma că ne vedem din mers.
Te caut încă-n zare, cu gândul și vederea
Cu patima din suflet ce țintuiește sus
Încă deplâng din clipa ce s-a lipit ca mierea
De trupul ce-a lăsat din tine la apus.
Nu vreau s-accept o nișă, mă arde încă,-n soare
O arșiță ce iarna se pune la mezat
Cu toți rărunchii-n bernă ce scurs-au într-o floare
Speranța că revii de Paște, ca-Nviat.
Combin coșmaruri noaptea, te simt în mângâiere
Ridic din somn doar mâna ce caută spre zări
Ești singura ce știe cum îmi mai e, nu-mi cere
Să plec pe drumul vieții cel plin de încercări!
Am petrecut spre noapte o zi fără amnare
E tot atât de goală ca-ntr-un pahar ciobit
Și fiere am în gust, niciunde o cărare
Te caut încontinuu dar hău-i pustiit.
Mă trage dimineața să râd la zori aiurea,
Iar mâinile dezgroapă doar buruieni și spini
Chiar vrei să te petrec? Împart, citind Psaltirea
Te rog, ține-mă-n în brațe, doar tu știi să m-alini!
AUTOR: MARIANA CALINA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu