Flori pentru tine, mamă!
Mamă, încă de la primii zori,
M-am gândit să-ți culeg flori,
Cum făceam demult, de mic copil,
Când mă furișam ușor, tiptil,
Prin gardul din fundul grădinii,
De nu mă simțeau nici câinii.
Pe pârâu, pe malurile surpate,
Aș fi cules, florile toate.
Alteori, întorcându-mă de la școală,
Te sărutam, ți le-așezam în poală,
Iar tu mă mângâiai pe față,
Cu grijă, mă strângeai în brață.
Eram firavă precum florile,
În ochii-ți licăreau lacrimile,
În colțul baticului le-ascundeai,
Te prefăceai, deși ceva aveai.
Văd câmpul verde, e primăvară,
Același anotimp, de-odinioară,
Dar tu lipsești și asta mă doare,
Îndelung privesc spre cărare,
Tresar, vântul se-ndreaptă spre mine,
Mi-aduce vreo veste de la tine?
Trece fugar, făr' să mă bage-n seamă,
Ce-i pasă lui, că-s fără mamă?
Sau poate, mama la mine l-a trimis,
N-am înțeles, în limba lui, ce-a zis.
L-am implorat, să se-ntoarcă-ndărăt,
Buchetul meu frumos, să i-l arăt,
Și de-ar putea, plătesc sincer,
Să-l ducă pân' la mama în cer.
Zadarnic, n-a fost cu putință,
Să-mi îndeplinească mica-mi dorință.
Astăzi gândul la tine mă duce,
De-ai fi aici, te-aș săruta dulce.
Sunt 17 ani, nu știu cum au trecut,
Mi-e dor, mi-e dor, mai mult ca la-nceput!
Aglăița Lia Timofte 17 martie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu