$$$

 03 martie 1904

Se împlinesc 109 de ani de la nașterea lui Mircea Vulcănescu, a cărui moarte a fost considerată una dintre cele mai monstruoase asasinate de la Aiud. Om de o blândețe deosebită și de o omenie îngerească.. un munte de inteligență creștină..

Condamnat la 8 ani de temniță grea pentru vina de a fi "criminal de război" Mircea Vulcănescu, una din cele mai strălucite inteligențe ale generației dintre cele doua războaie, a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul din stâlpii rezistenței din închisoare și, prin urmare, i-au aplicat cele mai grele torturi. Izolat în celula de exterminare, de 1/4 m, din beton, fiind nevoit să doarmă direct pe beton într-un frig cumplit, fără mâncare și apă, îmbrăcat doar într-o zeghe ponosită și dormind direct pe beton, supraviețuirea ținea de ordinul miracolului. Aplecat, îngenunchiat pe dușumea, doar ochii și fruntea, îl mai aminteau pe cel de altădată. Corpolenta lui era redusă la un schelet, îmbrăcat în haine vărgate. Coloana vertebrală se observa prin zeghea de pușcăriaș.

"Rostul meu în viață s-a terminat. Am început o opera, dar n-am fost în stare s-o duc până la capăt. Am predat la o catedră pe care am părăsit-o tocmai în clipele în care trebuia să fiu prezent. M-am despărtit de studenții pe care-i iubeam tocmai în cele mai dureroase momente ale istoriei. Am crezut că mi-am făcut datoria ca cetațean față de aceasta țară hăituită și jefuită cu nerușinare, față de acest neam însângerat. M-am înșelat. Mă doboară tăcerea asta. Mă ucide suferința prin care trec prietenii de celula. Stiu că mă despart de ei. Ii rog să mă ierte că-i părăsesc. O durere fără margini, metafizică şi, ca atare, fără leac mi-a pătruns înăuntru, pe sub suflet, mi-a ruinat şi dragostea, şi credinţa, şi nădejdea".[Mircea Vulcănescu]

A ştiut, prin toată febra care îi cutremura trupul, că pentru el sosise sfârşitul. A cerut câtorva deţinuţi de la Aiud să-l vegheze, să nu-l lase să doarmă. Voia să moară treaz. Era obsedat de gândul de a surprinde moartea lucid, de a privi Moartea în faţă, aşa cum privise drept în faţă toate binecuvântările şi blestemele vieţii. Şi a spus atunci acele patru cuvinte: SĂ NU NE RĂZBUNAŢI!

Avea 48 de ani și a lăsat un testament simplu, dar care arată întreaga concepție creștina de viață a lui Vulcănescu : "Să nu ne răzbunați!"

______________________________________________________

Acesta a fost Mircea Vulcănescu: Un biruitor al morţii. Chip al blândeţii muceniceşti, din el izvorau putere şi lumină.. era străin de mândrie şi nu a fost nicio clipă ademenit de glorie.

[Emil Cioran]