$$$

 A către E

   Adrian Păunescu 

Vai, de la A până la E

Atâta depărtare e

Și de la E la A

Tot alfabetul va-ngheța.

Și nu va exista nici cale 

Să lege blândele vocale

Vocalele împărătești 

Care am fost și care ești.

Și de la A până la A

E toată nebunia mea

Și de la E până la E

Cum trece viața repede.

Și A spre E ridică glas,

Iubito, singură-ai rămas

Și E spre A ca-ntr-un deochi

Ridică negrii, blânzii ochi .

Mai stai îi spune A lui E

Nu ai de ce, nu ai de ce

Mai stai îi spune E lui A

Mă duc, că se va-ntuneca.

Și jos, într-un absurd spital,

Consoanele au mare bal,

Iubita mea cu E major,

Acum, nici nu te mai implor.

Iubitul meu, cu "a" de mână!

Nimic din noi n-o să rămână 

Și ne vom stinge-ncet, încet 

În insectar și-n alfabet.

Adio, E, frumoasa mea,

Îi plânge depărtarea A

Și de la A până la E

Un pod cețos de țurțuri e.

Și de la E până la A

Consoanele de vor usca

Și vai, când strângi pe E cu A

Polen sonor, înseamnă "EA".

Și E în locul ei se zbate,

Ea cea mai tristă dintre toate,

Și A nu știe că nici nu-i 

Ea care-a fost motivul lui.

Adio, E, iubirea mea,

Semnează trist vocala A.

(din volumul " Rezervația de zimbri"- 1982)