$$$

 Stau singură la geam c-afară s-a-noptat

Şi tristă mă gândesc la câte  s-au schimbat

Doar ploaia-mi bate-n geam şi-mi ține  companie ,

Iar gândul meu mă poartă prin  copilărie !

De dor o lacrimă îmi cade pe obraz ,

Că nu mai e ce-a fost şi tare mi-e necaz

Şi câte generații au plecat în şir ,

Dorm somn de veci sub crucile din cimitir !

Şi mi-amintesc cu nostalgie ,

De vremurile trăite-n armonie

Cu neamuri ,cu vecini şi lume multă ,

De satul meu frumos cu râuri si cu luncă.

Mi-e dor să simt acel parfum

Când se-ntorceau căruțele cu fân ,

Mi-e dor să văd câte-o băbuță

Cum toarce lână pe cotruță 

Şi cum miroase a ei vatră

De mămăligă  galbenă ,răscoaptă !

Mi-e dor de datini în zi de sărbătoare,

De porți deschise lipsite de zăvoare,

De sezători , de hore si de baluri 

Şi de măicuțe ce privesc şi-n brațe țin sumanuri .

Mi-e dor de nunțile cu brazi şi veselie multă

De fete şi băieți gătiţi ce merg la nuntă ,

Să văd flăcăi cum sărutau cu drag mândruța ,

Că la petreceri se dansa si Perinița !

Şi de femei frumoase de la țară

Împrimenite cu baticuri si  maramă,

De oameni mândrii cu frumoase pălării

Iar iarna purtau căciuli negre sau brumării,

Să-i fi văzut în hore şi-n sârbe când intrau,

Cu câtă frumusețe jucau si chiuiau ,

Iar pas  frumos, mărunt si delicat,

Nu se vedea decât la mine-n sat !

Mi-e dor de iarna fermecată ,

Când ne strângeam cu toții laolaltă 

Şi ascultam poveştile la clacă

Şi se glumea frumos şi era mare chef

Şi nu aveau decât o cană cu vin fiert !

Iar lumea era simplă si frumoasă

Şi din puținul ei te aseza la masă !

Mi-e dor de satul meu de altădată,

Să-i intâlnesc ,să-i văd cum stau la bancă,

Acum e satul trist şi lumea s-a schimbat

Multi după-un colț de pâine,prin lume au plecat

Iar de te uiți pe drum ,la fiecare casă,

S-a prăpădit si omul , chiar si a lui nevastă !

Şi parcă e pustiu , e trist tot ce-au lăsat

Doar munca lor îți spune , că ei au existat ,

Şi plâng că au plecat şi am rămas chiar goi

Că au luat cu ei , frumosul de la noi !

Mi-e dor să aud cuvantul : ,,scuzați n-am înțeles,,

Să  spună cineva : ,,din suflet multumesc,, ,

Să folosească : ,, vă rog să mă iertați,

Îmi pare rău ,dar nu vă deranjați ,, ,

Aşa te exprimai la vremea noastră

Şi se chemau : cei şapte ani de-acasă !

Astăzi , nu mai stim ce-nseamnà veselia

Nu mai cunoastem bunătatea şi armonia 

Şi-mi plânge sufletul că nu mai e iubire între frați

Iar verişorii cresc şi trăiesc dezbinați,

Iar porțile-s înalte cu ,, lăcat ,,

Că nimeni nu mai vrea să fie deranjat !

Mi-e dor de tot ce am avut

Şi multi din voi nu ştiți ce am pierdut ,

Nu mai există omul de cuvânt

Că mizerabilii l-au îngropat de mult !

Şi-mi pare rău că nu mai e bun simț , ruşine si respect

Iar omul cu omenie a dispărut complet !

✍Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu

19-09-2019