Din ce-i făcută viața, din chin şi suferință ?
Că m-am luptat mereu, cu a mea neputință,
Să iau decizii juste, eu n-am avut curaj
Şi asta m-a costat doar lacrimi pe obraz !
La ce mi-a folosit ruşinea şi respectul ?
Că-n lumea asta rea, nu m-au primit cu dreptul.
Ce am avut în schimb dacă n-am deranjat ?
Cu vorbe de ocară mai mult m-au împroşcat !
La ce mi-a folosit de-am fost mereu umilă ?
Că m-am simțit mereu singură, chiar străină
Şi dacă am tăcut şi nu m-am răzbunat
Au văzut slăbiciunea, nu omul educat !
La ce mi-a folosit, de n-am pretins nimic ?
Că nici măcar puținul, nu mi l-au dăruit,
Doar am oftat din greu şi chiar m-am resemnat
Mi-am spus mereu în gând, că nu am meritat !
La ce mi-a folosit,cinstea şi demnitatea ?
De mi-a plăcut decența, dreptatea, onestitatea ,
În lumea asta hoață, perversă şi meschină
Predomină acei ce trăiesc în minciună !
✍Un simplu muritor - Luminița Voineag Ursu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu