***

 

Cu siguranță, fiecare dintre noi a trecut prin această situație cel puțin o dată: ai de primit rest câțiva bani, dar în locul lor, vânzătorul îți întinde o bombonică. Nu întrebi nimic, nu comentezi, o bagi în buzunar și pleci mai departe. Dar dacă, după un timp, te-ai întoarce la magazin și ai încerca să plătești cumpărăturile doar cu bombonici, oare ar fi acceptate?

Imaginează-ți scena într-un magazin de la țară, unul mic, cu rafturi aproape goale, unde vânzătoarea abia îți face nota pe un caiet jerpelit. Ai în mână câteva produse – poate un săculeț de făină, niște biscuiți și o sticlă de ulei. Când vine momentul să plătești, scoți din buzunar o mână de bomboane, exact așa cum le-ai primit de-a lungul timpului în loc de rest. Vânzătoarea te privește lung, cu sprânceana ridicată, și spune: „No, păi ce facem aici, măi băiete? Asta nu-i bancă de zahăr!”

Și totuși, dacă ele au fost considerate echivalente cu banii când ți-au fost date, de ce n-ar fi bune și când trebuie să plătești cu ele? Adevărul e că sistemul „rest în dulciuri” funcționează într-o singură direcție. Cât timp tu accepți bomboana fără să protestezi, pare un schimb convenabil – dar în momentul în care încerci să-l întorci în favoarea ta, regulile se schimbă brusc.

Așa că, data viitoare când primești o bombonică în loc de mărunțiș, întreabă-te: oare, dacă le-aș strânge pe toate și aș încerca să-mi cumpăr ceva cu ele, ce reacție aș primi? Probabil un zâmbet în colțul gurii și un categoric „Nu merge așa, dragule!”