***

 Voi n-ați fost cu noi în celule

                                                    

Radu Demetrescu - Gyr

Voi n-ați fost cu noi în celule

să știți ce e viața de bezne,

sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,

voi nu stiți ce-i omul când prinde să urle,

strivit de catușe la glezne.

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,

străpunși de cuțitul trădării.

Sub cer fără stele, în drum spre morminte,

voi n-ați dus povara durerilor sfinte

spre slava și binele țării.

În cântec cu noi laolaltă

trecând printre umbre pereții,

voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă

cum dorul irumpe, cum inima saltă

gonind după harpele vieții.

Ce-i munca de brațe plăpânde,

ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,

cum scârțâie osul când frigul pătrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde

să spuneți aproapelui vostru.

Voi nu știți în crunta-nchisoare

cum minte speranța și visul,

când ușile grele se-nchid în zăvoare,

și-n teama de groaznica lui încleștare

pe sine se vinde învinsul.

Ați stat la ospețe-ncărcate

gonind după fast și orgoliu,

nici milă de noi si nici dor, nici dreptate,

nici candel-aprinsă și nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.

Așa sunteți toți cei ce credeți 

că pumnul e singura faimă.

Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,

când noi cu obrajii ca pământul de vineți,

gustăm din osândă și spaimă.

Când porțile sparge-se-or toate

și morții vor prinde să urle,

când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,

voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,

căci n-ați fost cu noi în celule.