***

 Constantin Lecca s-a născut la 4 august 1807, în Brașov și a fost un profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător român ce s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică, fiind primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental, făcând parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea, și care a înființat prima tipografie din Craiova (1837) și prima revistă culturală din Oltenia, „Mozaic” (1838).

Făcând parte dintr-o veche familie de negustori și meseriași din zona Brașovului, a primit o educație aleasă, studiind la Şcoală Românească din Șcheii Brașovului, iar mai apoi la Gimnaziului Săsesc din Brașov şi la cel din Blaj.

Sprijinit de publicistul Zaharia Carcalechi, în 1827 a plecat la Buda, actualul oraș Budapesta, pentru a studia pictura și în paralel istoria, începând astfel perioada de formare artistică în plin contact cu Occidentul.

Alături de colegii de studenție, a aderat la idealurile Școlii Ardelene și a publicat desene ale unor domnitori români, articole istorice și literare în revista „Biblioteca românească” a lui Zaharia Carcalechi, din Buda.

În 1834 s-a stabilit în Craiova, obținând un post de profesor de desen și caligrafie, devenind primul profesor de desen de la Școala Centrală din localitate, propunându-și și înființarea unei reviste și a unei tipografii locale. Bucurându-se de ajutorul necondiționat a lui Petrache Poenaru, în 1837 Lecca a făcut rost de o tipografie pe care a adus-o la Craiova, astfel, fiind înființată, sub tutela Școlii Centrale, prima tipografie din Craiova, iar prima lucrare tipărită a tipografiei a fost primul număr al revistei săptămânale „Mozaicul” (1838), fiind imprimate și lucrări ale intelectualilor craioveni, numeroase piese de teatru și manuale școlare.

Ca pictor, și-a manifestat patriotismul prin zugrăvirea mai multor portrete ale domnitorilor români, ale unor personalități ale vremii, a unor compoziţii istorice, dintre care enumerăm tablourile „Uciderea Brâncovenilor”, „Moartea lui Mihai Viteazul”, „Împăcarea dintre Bogdan cel Orb şi Radu cel Mare”, „Panahida de la Războieni”, „Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia” și „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”, dar și a unor biserici craiovene, respectiv Sfântul Ilie și Madona Dudu.

Primul tablou realizat de Lecca a fost portretul lui Grigore Pleșoianu, în 1833, pe când era în Craiova, iar ultimul tablou realizat a fost portretul lui Petrache Poenaru, în 1868, pe când era în București.

A călătorit în Europa, și-a perfecționat studiile în pictură la Paris, a frecventat Societatea Studenților Români din Paris, iar în vara anului 1848, a participat la revoluţia din Ţara Românească, iar de teama represaliilor ce ar fi urmat, a fost nevoit să părăsească Craiova, stabilindu-se în Bucureşti, ocupând funcția de profesor de desen la Colegiu „Sfântul Sava”.

Împreună cu pictorii Mişu Popp şi Barbu Stănescu, au format un grup artistic și au pictat, vreme de 15 ani, mai multe biserici din București, printre care și Curtea Veche, Sfânta Ecaterina, Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă și Radu Vodă, precum şi alte locașuri din ţară. 

Lecca a realizat numeroase compoziții istorice și portrete ale protipendadei momentului, ce au fost litografiate sau inserate în manualele școlare ale vremii. Acesta este considerat un deschizător de drumuri în jurul căruia s-au adunat majoritatea tinerilor pictori din Țara Românească, inclusiv elevul Theodor Aman.

După 1870, suferind de Parkinson, Lecca s-a retras din viața artistică.

Barbu Theodorescu menționa despre Lecca că „prin marea sa cantitate de portrete, el contribuie la formarea unui stil în pictura de șevalet românească, ce reprezintă pentru istoria picturii românești, un moment peste care nu se poate trece, cum nu se poate trece peste momentul Bolintineanu”.

Constantin Lecca s-a stins din viață la 13 octombrie 1887.

 #educatie #aboutpeople #aziinistorie #cultura #oameni #istorie #personalitati #AziInIstorie #oamenifrumosi #personalitate #culturagenerala #biografii #oamenii #oamenifaini #scriitori #evenimente #astăziînistorie #personalități #p ictori #romani