***

 Un țăran

Fiind criză și la țară, un țăran mai nevoiaș,

Plecă la târg c-o găină, să o vândă la oraș.

Ajunse mai de cu seară, obosit și-ngândurat.

Până se deschide târgul mult era de așteptat.

Mergând el pe drum la vale, pe asfaltul plin de praf,

Printre cârciumi și dughene vede-un cinematograf.

-„No aici n-am fost" , el zice, și se-ndreaptă spre intrare,

De la casa de bilete țipă una-n gura mare:

-Nu e voie cu găina. Ești țăran, de unde ești?

Omul nostru dă să plece, nu se-ntinde la povești.

Se duse după clădire ca să scape de „mătușă".

Băgă-n pantaloni găina și se înființă la ușă.

A intrat, s-a dus în sală, și s-a așezat tiptil,

Lângă el, un domn și-o doamnă îmbrăcați cu mare stil.

A-nceput îndată filmul și era căldură mare,

Se gândi el, biet țăranul „găina ce-o face oare"?

E căldură, se sufocă, n-are aer nici lumină,

Se gândi, deschise șlițul scoțând capul la găină.

Cucoana înțepenise, nu-i venea defel să-și creadă,

Când privi către țăranul cu găina din ogradă.

Și în șoaptă, mai ferită spuse domnului distins:

-Uite dragă la țăranul, cum stă cu șlițul deschis.

-Lasă dragă că văzut-ai și la mine ce-are el.

-Nu-i ca la tine bărbate, nu seamănă chiar defel.

-Da de unde, zise dânsul. Ești nebună, te-ai dilit?

Că doar nu o fii țăranul la prohab mai pricopsit.

-Nu-s nebună mai bărbate. A lui nu-i ca toate cele,

Are cioc are și creastă și mănâncă floricele.

de  Silviu Marius Muntean

foto: internet.