***

 Înnebunit de amor

Mi-ai spus, iubito, toată noaptea-n pat,

dacă-s cuminte, ai să stai cu mine...

Promit că-ncerc, dar nu mă dau legat,

parfumul tău îl simt până-n stamine.

Nu te ating, te las să joci cum vrei,

eu doar te țin în brațe, pe la spate,

te-alint și te provoc cu ochii mei

să mă dorești, dar spun că nu se poate...

Tu m-ai ucide de la început

să poți să mă resuscitezi pe urmă,

intru în joc așa cum ai cerut

deși prin minte fantezii îmi scurmă.

Vii mai aproape și mă sorbi încet,

limbuța ta o simt în colțul gurii,

îmi conturează buzele discret,

obraji-i ștergi de palmele căldurii.

Mă fascinezi atunci când gemi ușor,

îmi plac și-alinturile circulare,

nu mai sunt viu, dar nu pot nici să mor...

Aștept să mă înnebuneşti mai tare!

Îți simt limbuța coborând pe gât,

cu dințișorii muști doar cât să-mi placă

și mă respiri adânc... M-ai omorât!

Dorul de tine știu că n-o să-mi treacă!

Îmi prinzi urechea într-un joc lasciv,

limbuța ta din mers o umezește,

mă tragi pe nas și mă respiri, motiv

ce mă-nfioară și mă zăpăcește.

Gemi iar ușor... înnebunit de-amor,

cum am promis, te las numai pe tine

să-mi faci ce vrei și dacă n-am să mor,

cu siguranță îmi va fi mai bine!

versuri: Ioan Grigoraș