ERA UN AUGUST…
În memoria mamei Iulia.
Era un august care încerca
Să prindă-n palme steaua ce cădea,
Să-i mângâie lumina nu putea,
Era un august, mama se stingea.
Grădina care floarea își ținea
Când palma ei cu drag o mângâia,
Se vesteji încet, nu mai putea…
Era în august, mama dispărea.
Văzând că talpa ei nu mai călca,
Țărâna moale care-o aștepta
Cărarea în petale-o așternea,
Era în august, mama se topea.
O liniște adâncă spulbera
Durerea prinsă-n aripi ce încerca
Lumina unei vieți a răsturna,
Era în august, mama se pierdea
Muream cu toți încet fără de ea,
Era târziu, nu mai puteam schimba
Nimic, căci roata vieții se grăbea,
Era în august, mama ne murea.
Și într-o clipă, tot se risipea,
Tristețea tot mai tare se avânta
Făcându-și loc, cât nu mai încăpea,
Era un august. Mama mea murea.
MAR IA BRUMĂ,5 august 2024, Chișinău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu