$$$

 GALA GALACTION – 64 de ani de cand a trecut in nefiinta

Gala Galaction prozator, memorialist, traducător, preot şi profesor de teologie a decedat la 8 martie 1961,

Grigore Prişculescu s-a născut la 16/ 29 aprilie1879 iar sub pseudonimul Gala Galaction, a fost un prozator, memorialist, traducător, preot şi profesor de teologie la Cernăuţi şi Bucureşti (realizator, în 1938, în colaborare, al uneia dintre cele mai izbutite traduceri în limba română a „Bibliei". 

A fost membru titular onorific al Academiei Române din 1947București).Unul dintre cei mai mari prozatori români, afirmat îndeosebi prin nuvelistica sa, reunită în volumele Bisericuţa din Răzoare (1914) şi Clopotele din Mănăstirea Neamţu (1916). Printre romane, se înscriu: Roxana (1931), Papucii lui Mahmud (1932) şi Doctorul Taifun (1933). 

Memorialistică: La răspântie de veacuri (1935), Jurnal literar (2 vol.).

S-a născut în satul Dideşti din Teleorman, fiind primul fiu al familiei Nicolae Pişculescu. 

Tatăl se trăgea dintr-o familie bogată de machedoni, iar mama era fiica preotului Constantin Ostreanu, parohul bisericii Sf. Teodor din Rosiorii de Vede. 

A fost atras de biserică încă de mic copil, prin prisma mamei sale, care i-a insuflat dragostea de Dumnezeu. După absolvirea şcolii generale, a plecat la Bucureşti şi s-a înscris la Liceul ”Sf Sava”. 

Aici l-a cunoscut pe poetul Tudor Arghezi, cel cu care va rămâne bun prieten vreme de 60 de ani. Arghezi era cu un an mai mic şi, ca să poată fi colegi, Gala Galaction a rămas un an repetent. Alături de Arghezi, în liceu şi-a descoperit pasiunea pentru literatura şi a avut primele încercări literare.

După liceu s-a înscris la Facultatea de Litere, atras de o carieră didactică.În aceeaşi perioadă a frecventat cercul literar al lui Alexandru Macedonski. 

O întâmplare din primul an de studenţie avea să îi schimbe destinul. A făcut un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi cu această ocazie a fost fascinat de viaţa monahală. 

După vacanţă, cu gândul la preoţie, a abandonat Facultatea de Litere şi s-a înscris la Teologie, decis să devină preot. În scurt timp după intrarea la Teologie, viitorul preot avea să îşi aleagă un nume. 

Se spune că, într-un pelerinaj la Mănăstirea Neamţ, Grigore Prişculescu a văzut scris pe un perete numele Galaction şi aşa s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi. 

Tânărul student avea intenţia de a se călugări, iar „Galaction” ar fi trebuit să fie numele de călugăr.

Într-o vizită la Mănăstirea Agapia, însoţit de N.D. Cocea, a cunoscut-o pe verişoara acestuia, Zoe Marcoci. S-a îndrăgostit de „surioara Zoe”, care era cu 11 ani mai mică decât el şi a decis să se căsătorească, după ce au corespondat intens o vreme. În timpul corespondenţei cu viitoare sa soţie, de care era amorezat, Gala Galaction proiecta în viitor publicarea epistolelor într-un volum.

Şi-au unit destinele în 1903 şi astfel Galaction a renunţat la calea monahală de care fusese atras.

Avea să obţină licenţa în Teologie la 30 de ani. La vârsta de 43 de ani, Grigore Pisculescu este hirotonit preot. 

Mai târziu, între anii 1922-1926, a activat ca misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor. A fost profesor titular la Catedra de Introducere şi Exceza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), devenind mai târziu decanul acesteia. 

După anul 1941, el se intoarce in Bucureşti, unde este numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, până în anul 1947. 

În anul 1947, după ce renunţă la postul de profesor universitar, părintele Galaction este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Academiei Române. Preotul Gala Galaction a fost ales în 1954 membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. 

În acelaşi an este ales şi deputat în Marea Adunare Naţionale. Ajunge membru onorific al Academiei Române în anul 1955.

Ca deputat a militat pentru neimplicarea politicului în biserică.A tradus Sfânta Scriptură timp de 6 ani.

Cel mai mare merit al lui Gala Galaction rămâne traducerea Sfintei Scripturi în limba română. Traducerea s-a dovedit o muncă titanică care a durat între anii 1928-1934, pe vremea când era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău. 

Gala Galaction a lucrat la traducerea Sfintei Scripturi ajutat de părintele Vasile Radu.

Lui Galaction îi aparţin cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament.Alături de prietenul său Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele „Cronica" şi „Spicul", în perioada 1915-1918. A ţinut un jurnal vreme de 57 de ani Gala Galaction a lăsat în urmă un amplu jurnal, publicat postum în trei volume. 

Jurnalul care consemnează evenimentele şi trăirile din viaţa preotului scriitor în perioada 1898-1955 este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română. Între 11 septembrie 1898 şi 11 septembrie 1955, Gala Galaction a umplut nouă caiete de manuscrise.Scriitorul şi-a încredinţat manuscrisele Jurnalului, spre păstrare şi publicare postumă, celor patru fiice ale sale. 

Prima ediţie a Jurnalului lui Gala Galaction a apărut în trei volume, în perioada 1973-1980. Din cauza cenzurii comuniste, pasaje şi capitole întregi nu au văzut lumina tiparului.În 1997 apare a doua ediţie, completă.

A călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt.După o congestie cerebrală, își va petrece ultimii ani de viață în pat.În Israel, primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.La Mangalia și la Roșiorii de Vede, câte o școală îi poartă numele.

Surse:

Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române

Gheorghe Perian, Despre Gala Galaction, Cluj, 2005.

http://www.autorii.com/scriitori/gala-galaction/index.php

http://ziarullumina.ro/gala-galaction-si-dilemele...

https://www.crestinortodox.ro/.../parintele-gala...