$$$

 La 8 martie 1895 s-a nascut poeta AGATHA VASILIU - BACOVIA

A fost o poetă simbolistă minoră - nascuta Grigorescu, la 8 martie 1895 in Mizil si decedata la 12 octombrie 1981 in Bucureşti - a fost soţia poetului George Bacovia.

A studiat Literele şi Filosofia la Universitatea din Bucureşti, a fost profesor secundar de literatură română la un liceu.

 A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia şi s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.

Reculegere

Agatha Bacovia

• 

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat

Să-mi risipeşti tot harul ce mi-ai dat,

Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,

Să-mi smulgi din suflet orice frământare

Şi să mă laşi înfrântă pe cărare!

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem

În răzvrătirea dureroasă-a vieţii,

Până s-a stins lumina dimineţii,

Până şi-au nins toţi anii grei nămeţii,

Pe sufletu-mi, mereu dezacordat...

Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem!...

Târziu am tălmăcit şi vrerea ta,

Înţelegând din lacrimile mele

Că ai menit un rost şi pentru ele;

Ca dintr-un şir de fragede mărgele

Să se prefacă-n lanţ de strofe grele,

Şi-am împlinit, Stăpâne, voia ta!...

Florile de măr 

Agatha Bacovia

Nu vreau sa moara florile de mar !

Doar ele-mi stiu durerea despartirii

Cind tremurauin largurile firii

Polenul si enigmele iubirii.

Nu vreau sa moara florile de mar !

Doar lor le-am spus prin lacrime dorinta

Cind tremura, in sufletu-mi.

Credinta in dragostea ce-mi stapinea fiinta

Nu vreau sa moara florile de mar !

În rozul lor mi-am ingropat tot visul

Cind mai credeam posibil paradisul

Si cind durerea-si inchidea abisul.

Nu vreau sa moara florile de mar !.

Furtuni de primăvară 

Agatha Bacovia

 

O baltă grea, de smoală e cerul

Şi furtuna îmi spulberă grădina

Cu fragede zambile...

Sunt singură...

În suflet am numai amintirea

C-am tors din furca vremii

Un trist fuior de zile...

Simt cum se stinge visul

Sub feerii de raze,ce se topesc în neguri

Rămase din trecut...

Durerea mea-i asemeni

Cu moartea din petale,

Pe care vijelia

Se frânge-ntr-un sărut...

O, cine se strecoară cu ispitiri deşarte

În jurul meu să crească a plânsului vorbire,

Pe umeri să-mi anine

A deznădejdii mantă

Şi-n mâni

Să-mi furişeze

Potirul cu suspine!

AMANTII MEI

Agatha BACOVIA

Amantii mei

Sint cartile-ntelepte

Amantii mei sint vechi

Autori,

Cu ei ades

Am impartit orgia

Din asfintitul serii

Pina-n zori.

Si pasiunea mea

Este vointa

De-a ma trudi

Pentru-o idee mare.

De-a risipi

Si ultima putere

Ca visul sfint

Sa aiba intrupare

Placerea mea

E-n noaptea solitara,

Cind obosita

De-a vietii truda,

Raman uitata-n

Trista mea odaie

Si pot sa plang

Ca nimeni sa m-auda

Nu pot ceti

In taina grea a vietii

Atatea noi adincuri

Se ascund!

Dar intelesul ei

Prin suferinta

Imi pare mult mai larg

Si mai profund

Amanti sublimi,

Visare, poezie

SI tu durere,

Ce m0ai otelit

Prin voi am invatat

Ce este viata,

Prin voi m-am ialtat

Si-am biruit