###

 Furnica și trântorul

Ilie BÂTCĂ 

O furnică

foarte mică

nu avea în furnicar

nici funcție, nici salar,

însă toată ziulica

robotea de zor furnica,

dar șeful de mușuroi,

care sta pe un pietroi

și fuma din narghilea,

se tot rățoia la ea:

- Vai de tine, formicidă,

te târăști ca o omidă,

de parcă ai duce-n spate

un grăunte, nu jumate!

- Ba, s-avem rezon, musiu,

i-a zis ea într-un târziu,

am în spate trei grăunți,

care-s grei ca niște munți,

dar tu, trântor înrăit,

te ții doar de pufăit,

stai pe piatră, nu te miști.

Când vin greieri-maneliști,

la ureche să îți cânte,

le dai ultimul grăunte

strâns de mine cu sudoare.

Ia mai lasă-mă, putoare!

Toate astea fiind spuse,

îl lăsă ea și se duse

să-și găsească alt serviciu,

să aibă un beneficiu...

A fost totul în zadar,

căci în orice furnicar

erau trântori cu duiumul

și toți îi cereau uiumul.