BALADĂ PENTRU EMINESCU
Radu DEMETRESCU GYR
Te-au slăvit în cărți şi în poeme
Şi te-au înălțat iconostas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune și zăpezi
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarmă - Piatră
Care sparge piscul viforos,
Și fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.
Împărat, ți-au scris pe tâmple steme.
Făt - Frumos, ți-au pus în mâini hanger.
Și-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole și răzvrătiri în cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zării
Paşii tăi pe unde te-au fost dus
Şi-nsetat pe drumurile Țării
Dibui urma ta de blând Iisus.
Caut picurii de sânge, neşterşi încă,
A crucificării pe furtuni
Și sărut lumina lor adâncă
Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.
Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subțiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.
Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămaşă de venin...
Nu, tu nu ești meșterul, ci cneazul,
Nu eşti înstelatul împărat.
Sfâşiat ți-i pieptul şi obrazul.
Tu ești marele însângerat!
Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Și-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini.
Eu nu-ți pipăi steme și nici lauri...
Numai rănile mă plec și ți le strâng
Și le fac medalii mari de aur, -
În genunchi, le-nchid în inimă și plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu