$$$

 Baladă veselă pentru tristețea celui plecat la oaste

Mircea Dinescu

Mama ta poartă ochelari cu şapte lentile

tatăl tău te păzeşte din turn,

grăbeşte-te iubito mai am câteva zile

şi am să plec soldat într-un cătun.

De nu – să-ţi porţi neprihănirea tristă

ca pe-un câştig umil de câţiva franci

eu am să-mi fac obiele din batistă

pe rănile aprinse în bocanci,

şi am să lăcrimez pe patul puştii

şopârle reci, dacă m-ai fi iubit,

te-aş fi-nvăţat ceva ce încă nu ştii

şi seamă n-aş mai lua de ce-i în blid.

Aşa, când lungi trompete îmi sfâşie

auzul, scuze cer la şobolani,

şi îmi îmbrac umila mea stafie

în pânza cu gândacii diafani,

și-apoi, într-o cazarmă crenelată

buimac de soare între caporali

fără de mamă şi fără de tată

am să învăţ cât suntem de egali.

Când tu în parcuri roze te vei bate

cu flori printre frumoşi adolescenţi

eu am să duc o raniţă în spate

şi-am să-i învăţ algebră pe sergenţi,

când tu ai să dansezi fără vreo grijă

curtată îndelung de-un licean

de mine se va-ndrăgosti o schijă

şi-am să te văd printr-un întors ochean,

aşa că fie-ţi milă sau blesteme

îţi voi rosti în loc de rămas-bun,

lasă-ţi părinţii şi nu te mai teme

căci am să plec soldat într-un cătun.