##$

 Astăzi ne amintim de... Gina Patrichi🌺

Una dintre cele mai distinse şi talentate doamne ale teatrului şi filmului românesc

„Mă străduiesc să-mi găsesc momentul meu de adevăr, mi-l contrazic adeseori şi, atunci, fireşte ca nu prea pot să am certitudini. (…)

Eu am orgoliul meseriei mele: acela de a transforma un adevăr improbabil într-un neadevăr posibil. 

Trăiesc unele momente până la paroxism, până la stările pe care făpturile echilibrate le văd doar în vis. Pentru a obţine asemenea străfulgerări, trebuie ca tot restul de adevăr să fie saturat de semnificaţii, trebuie practicată o mare economie de mijloace – pentru ca momentul de explozie să fie demonstrativ şi fascinant în acelaşi timp”

„Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie”, „Hanul dintre dealuri”, „Moromeţii”, „Stâlpii societăţii”, „Duminica / Duminica în familie”, Figurantii”, „Sezonul pescarușilor”, „Un saltimbanc la Polul Nord”, „Fram”, „Pe malul stâng al Dunării albastre”, „Lumini şi umbre”, „Liniștea din adâncuri”, „Saltimbancii”, „Burebista”, „Capcana”, „Cântec pentru fiul meu”, „Probă de microfon”, „Cadavrul viu”,

„În așteptarea lui Lefty”, „Rătăcire”, „Serenadă pentru doua vârste”, „Egmont”, „Să umplem Pământul cu visuri”, „Uitarea”, „Valentin si Valentina”, „Livada de vișini”, „Nu filmam să ne amuzăm”, „Scrisori apocrife”, „Dincolo de nisipuri” etc.

Născută pe 8 martie 1936, Gina Patrichi a fost o perfectionistă a scenei și filmului românesc, o actriță de un farmec aparte, frumoasă, rafinată și cultă, a cărei moarte prematură pe 18 martie 1994 în București a lăsat un gol imens în lumea teatrului și filmului românesc.

A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu îşi încheiase încă studiile liceale, dar şi exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.

În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înfiinţatul teatru din Galaţi, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. Experienţa dureroasă a alungării din şcoală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecţionistă de mai târziu şi contribuind, aşadar, la formarea conştiinţei unei adevărate profesioniste. Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galaţi până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din Bucureşti, condus de regizorul, actorul şi scenograful Liviu Ciulei. Aici şi-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiaşi Valeriu Moisescu.

În film debutează în 1965, cu rolul Rozei Ianoși din „Pădurea spânzuraților”, opera câștigătoare a lui Liviu Ciulei. Timp de 20 de ani întruchipează personaje diverse pe peliculele a mai mult de 20 de filme: „Trecătoarele iubiri”, „Nemuritorii”, „Dincolo de nisipuri”, „Proba de microfon”, „Moromeții” etc.

„Filmul este mai categoric. Intri în cadru numai atunci când personajul tău are ceva de comunicat, în timp ce pe scena eu pot să stau nemişcată o jumătate de oră, existând totuşi. 

Este o muncă de elaborare infinit mai mare. Scena oferă consumului meu lăuntric un confort de creaţie pe care filmul nu-l poate realiza niciodată.” 

Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepţie notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu şi Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuţiu, montat la Teatrul Naţional din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârşit - ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).

A lucrat cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Cătălina Buzoianu, şi a colaborat extrem de bine cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau coregrafa Miriam Răducanu. Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viaţă, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineaţă pierdută, Hamlet, etc. În film, actriţa şi-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman „Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu. 

A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese.

Gina Patrichi s-a stins din viaţă la 18 martie 1994, la doar 58 de ani, după ce a pierdut bătălia cu cancerul... 

Schimbarea denumirii străzii bucureștene Orlando în „Gina Patrichi” și apoi trecerea la denumirea inițială nu a fost un gest frumos din partea edililor capitalei dar, memoria actriței a rămas vie în memoria celor care au cunoscut-o. În noiembrie 2008 s-a lansat la Brasov „Carte cu Gina Patrichi”, scris de Mircea Morariu, actrița este propusa de a deveni „Cetățean de onoare" al Municipiului Galați, având în vedere că a debutat în Teatrul Dramatic Fani Tardini din Galați și premiată în ianuarie 1994 de gala UNITER, pe scena „Teatrului Ion Luca Caragiale" din București cu PREMIUL DE EXCELENȚĂ!